[REC și la podcast] Ana Maria Ciobanu (Satul Mădălinei): Am descoperit că oamenii se deschid surprizător de natural și intim în fața microfonului

Ana Maria Ciobanu este creatoarea primului podcast românesc de jurnalism narativ. Lansat în 2017, Satul Mădălinei fost continuarea într-un format audio a poveștii publicate în Decât o Revistă în 2015, Un sat pentru Mădălina. Realizarea podcastului nu a fost simplă și a durat un an, timp în care Ana a învățat multe lucruri și s-a bazat pe sprijinul colegilor de la DoR. După șase episoade inițiale și o actualizare anul trecut, Satul Mădălinei revine cu noutăți în februarie, așa că țineți aproape.

În paralel, Ana colaborează cu Oana Sandu la mame, un podcast care a venit firesc din preocuparea celor două pentru maternitate - deși ideea a pornit de la Cristi Lupșa. Aici provocările au fost diferite, iar Ana spune că a învățat să fie un intervievator mai curajos, care știe să asculte. 

Cifrele pentru ambele podcasturi sunt încurajatoare și au urmat un trend ascendent, dar podcasturile încă au o audiență mică în România, formată în mare parte din jurnaliști, oameni cu navete lungi sau părinți treziți des de copii. Mulți nu folosesc app-urile dedicate sau citesc doar transcriptul, din experiența Anei. Dar și ea, ca și alți realizatori de podcast, speră că este loc de crescut. 

Ideea podcastului

Ideea pentru podcastul Satul Mădălinei a apărut pentru prima oară în vara lui 2016 când intrasem în al doilea an de când urmăream povestea unei mame tinere care cerșea la metrou împreună cu copiii și încerca să rupă cercul sărăciei sprijinită de un grup de donatori care o întâlniseră întâmplător. Îi povesteam editorului DoR, Cristian Lupșa, cum evoluează terenul și i-am pus o înregistrare scurtă dintr-o secție de poliție în care o însoțisem pe Mădălina. El a fost cel care a spus „cum ar fi să facem o variant audio a poveștii?”. Pentru că eram fan podcasturi narative, am zis că ar fi o idee foarte bună, fără să am cea mai mica idee ce înseamnă producția unuia. 

Din septembrie 2016 am început oficial munca la podcast și mi-am luat reportofon și microfon și am început să înregistrez la o calitate mai bună decât cu telefonul pe care îl folosisem până atunci. Pentru că povestea e spusă chronologic în cele șase episode, se simte că în primele două arhiva era la o calitate foarte joasă a sunetului și a necesitat narațiune peste. A durat un an până l-am lansat pentru că reportingul nu era înecheiat, pentru că a trebuit să învăț să scriu scenariul pentru șase episode și să montez… Pentru că am avut nevoie de o coloană sonoră la care a lucrat magistral Sabina Ulubeanu, de art work-ul realizat de Tuan Nini și de un site dedicat cu listă de persoanje, galerii foto, statistici și studii despre sărăcie. 

Ideea pentru mame a pornit tot de la Cristi Lupșa care a participat la Macaz la o dezbatere despre maternitate și munca în domenii creative și ne-a provocat pe mamele din redacție să ne gândim la subiectul acesta. I-am spus „mame” împreună cu Oana Sandu pentru că ăsta era canalul privat de slack în care noi două vorbeam despre scutece, somn, frici, diversificare, satisfăcându-ne dorul de muncă pe chatul redacției, dar ținând bebelușeala doar pentru noi.

A fost mult mai ușor de făcut decât Satul Mădălinei pentru că știam deja să fac un calendar realist și să estimez corect timpul de producție. Curba de învățare a venit din a face un podcast conversațional, centrat pe interviu, nu pe un fir narativ dat de scenariu.

Ajutoare și tool-uri

Editez în Adobe Audition. Folosesc studioul DoR unde Andreea Vrabie produce Pe bune. Am și un microfon unidirecțional Audiotehnica pe care îl atașez la un recorder bătrân SH pentru înregistrări de teren, în medii mai zgomotoase. 

Pentru Satul Mădălinei a contat uriaș sprijinul lui Cristi Lupșa care a trebuit să învețe să editeze scenariu pentru audio în timp ce eu învățam să îl scriu și am lucrat cu câte 3-5 drafturi pentru fiecare episod, deci am bibilit împreună niște sute de pagini. La fel de valoros a fost și sprijinul întregii echipe DoR care, în weekendul de dinaintea lansării, a binge-uit împreună cu mine cele șase episoade și m-a sprijinit să fac ultimele modificări.

Alegerea interlocutorilor și a temelor

Pentru Satul Mădălinei personajele și firul discuțiilor au fost dictate de poveste. La mame facem întotdeauna un pre-interviu în care trecem printr-o mulțime de idei, din care selectez apoi firul interviului și îmi formulez întrebările orientative. Țin la spontanul conversațional care apare în studio.

Podcasturile în România 

Îmi doresc să cred că e loc de crescut. Publicul e încă foarte mic și statisticile ne arată că foarte puțini ascultă de fapt din aplicațiile de podcasts ale telefonului. Mulți ascultă de pe desktop și ne spun că se frustrează că nu ține minte Soundcloud unde au rămas dacă ies din browser. Unii citesc doar transcriptul. 

Momentan e un produs pe care îl consumă oamenii care au navete sau drumuri lungi, alergătorii, părinții târziu în noapte printre n treziri ale copiilor, jurnaliștii pasionați de formă. Dar, în ultimii doi ani, au apărut tot mai multe nișe—de la Eropedia la Mind Architect, așa că sper că pe măsură ce vor exista tot mai multe opțiuni, va crește și numărul de ascultători.

Câteva cifre

Primul episod din Satul Mădălinei a ajuns la aproape 10.000 de plays. Actualizarea de anul trecut a poveștii a trecut de 4.500. Pentru mame media de ascultări e între 1.500-2.000, iar vârful pe la 6.665. Am pornit de la o medie 1.000 de plays și aș zice că a crescut lent, în special pentru că am pus pauză după două sezoane. Curba era ascendentă și, dacă am fi pregătit sezonul trei mai repede, probabil cifrele ar fi arătat mai bine.

Inspirație și recomandări

Pentru narațiune: Serial, S-Town. Pentru ton și estetică îmi plac Invisibilia și Reply All. All time classic și încă buuun: This American life. Pe maternitate ador The double shift. 

De la noi îmi place „Pe bune” și mi-a plăcut mult seria despre copilărie în comunism de la Scena9.

Provocări

Un podcast narativ e dificl tehnic de produs când nu ești familiarizat cu echipamentul și cu adaptarea la mediul de înregistrare, așa cum eram eu. Am ratat foarte multe înregistrări pentru că mi le bruiau trenuri, valize târâte, metrou. Eu credeam că adun culoare și interviul se va auzi frumos peste, dar în fapt bruiajul era infernal. Mi-a fost greu să mă organizez și să îndosariez eficient toate înregistrările, să le denumesc în așa fel încât să caut ușor prin ele. Să transcriu zeci de ore de înregistrări ca să pot să scriu scenariile.

Lecții învățate

Cu siguranță am învățat curaj. Am descoperit că oamenii se deschid surprizător de natural și intim în fața microfonului și că, dacă i-ai convins să ajungă până în studio, și-au asumat că discuția va fi extrem de personală și intră foarte conștienți în acest dans. Am învățat să fiu un intervievator mai curajos și mai în control. Să tac, mai întâi ca să nu stric înregistrările cu aha-uri sau completări inutile, și mai apoi conștient - ca să las spațiu invitaților să gândească cu voce tare și să fie și ei surprinși de unde ne duce discuția.

Monetizarea podcastului

Satul Mădălinei a fost gândit de la început fără publicitate și nu are niciun plan de monetizare.

Pentru mame am avut parteneri care au acoperit costul de producție în schimbul unor ad-uri personalizate în timpul show-ului.

Promovare

Pentru mame funcționează foarte bine pagina de Instagram și deschiderea discuțiilor tematice pe grupuri de părinți. Satul Mădălinei l-am promovat mult prin mailuri directe și personalizate către sute de specialiști interesați de calitatea vieții persoanelor vulnerabile.

Planuri

Lucrez la actualizarea poveștii Mădălinei și am început din nou înregistrările, urmează să lansăm noul episod în februarie.

Pentru mame ne dorim un sezon trei de povești de 30 minute, cu împachetare și estetică mai curajoase, întâlniri cu comunitatea de ascultători și timp și resurse pentru a-l promova pentru un public mai mare.

Iar la Școala9, unde sunt reporter, visăm să dăm voce profesorilor într-un podcast viitor.

Foto studio: Cătălin Georgescu
Foto teren: Mircea Reștea