[România pe YouTube] Aluziva: Nu încerc să par perfectă. Eu am celulită, cearcăne, vergeturi, tatuaje, cercel în nas, înjur și vorbesc romgleză

Alina Greavu e un om normal și așa se arată și pe YouTube. Și vorbește despre lucrurile oamenilor normali, dezbrăcate de sclipici, pudism, roz sau alte încercări de a mima perfecțiunea. Pe canalul ei de YouTube,  Aluziva, nu există subiect tabu. De la naștere, sex, munca în televiziune la bărbații în colanți, orice poate fi supus dezbaterii sincere. 

Sunt un om normal pe care unii îl judecă, în timp ce pe alții îi atrage. Dacă simt nevoia să spun un cuvânt neortodox într-un video, îl spun. Nu mă interesează că mi-e demonetizat clipul. Pentru mine contează să transmit un mesaj și să fiu eu, mai presus de bani și de a încerca să mimez perfecțiunea.

Alina a absolvit Facultatea de Jurnalism, a prezentat știrile la Digi24 (demisia ei de acolo fiind și unul din vlogurile cele mai populare de pe canal), a lucrat la Pro TV și Playboy și a trecut prin multe alte joburi, așa cum povestește pe blogul ei:  Prezentator, Reporter, Contributing writer, Editor, Redactor, Event planner, PR Manager, Admininistrator website, Translator, Celebrity Coordinator/Scouter/Documentarist producție, Textier șamd.

 Așa cum vorbește deschis despre viața ei pe YouTube, la fel răspunde și la întrebarea despre bani, în interviul de mai jos:

Acum câteva zile m-am trezit cu aproape 1.800 lei în contul meu bancar și am avut surpriza să văd că sunt de la YouTube. Sunt primii mei bani din vizualizări. 

Ce se întâmpla pe YouTube când a început ea, cum s-a schimbat mediul, e bine și ce e rău aici, care sunt planurile ei cu vlogul, cum se fac vizualizările și care sunt efectele lor, în rândurile de mai jos:

 

Începutul

Am urcat primul meu clip pe Youtube în ianuarie 2014. La vremea aia aveam deja un blog pe care scriam de câțiva ani și îmi plăcea să-mi expun ideile prin umor și sarcasm. Atunci un prieten mi-a zis că ar trebui să fac content video, că ar prinde mai bine decât un text. Mi s-a părut o nebunie inițial, dar cum îmi plac provocările, m-am aruncat cu capul înainte. Aveam multe idei, însă parcă nu-mi venea să fac asta singură, așa că i-am propus prietenei mele, Nicoleta, să apară și ea în vlogul meu. Eu scriam scenariile, ne filmam una pe cealaltă, apoi editam tot eu.

Am făcut asta timp de trei luni, până când m-am întors în București și m-am angajat. La vremea aia eram între joburi, stăteam temporar în Constanța, așa că atunci când m-am angajat și m-am mutat nu am mai avut timp de Youtube. Am filmat totuși un clip în București, fără Nicoleta, ajutată de niște prieteni, dar m-am oprit din două motive mari și late: nu mai aveam timp ca înainte și nici nu mai era la fel de fun fără Nicoleta.

Sursa: YouTube

 

YouTube-ul românesc la acel moment

În 2014 România nu avea mulți reprezentanți pe Youtube și știu sigur că eram printre puținele tipe trecute de adolescență și cu un astfel de content. Era Mickey Hash, pe care îl urmăream, și Bianca Adam, însă era foarte mică și avea content pentru copii. Mi-o amintesc pe MsAnneGreen și pe Levi, dar cam atât îmi vine acum în minte.

Din ce îmi amintesc, platforma era plină atunci de clipuri amuzante cu copii și pisici, muzică, mașini, tot felul de clipuri la care mă uitam mecanic, pentru că mă fascina Youtube. Content original sau vloguri erau puține, sau poate că nu le descoperisem eu încă, dar creatorii români îi puteam număra pe degete.

 

Primele video-uri

Am fost la un eveniment despre hipnoză și îmi aduc aminte că mi s-a părut atât de absurd, încât m-a inspirat să fac primul meu clip. Am scris scenariul și am l-am numit “Hipnoze, regresii și tralala”. Am filmat cu Nemerniko la mine în sufragerie, cu aparatul foto, un Nikon D3100, pus pe un scaun de bar cu multe cărți groase în loc de trepied, în timp ce foloseam o lampă cu picior pe post de lumină de studio, îndreptată cu abajurul spre fețele noastre. Mă apucă râsul când îmi aduc aminte.

Clipul a fost un succes, așa că l-am făcut pe al doilea, despre bărbații care poartă pantaloni mulați:

Apoi am făcut unul despre relații:

Reacțiile erau foarte bune, ignorându-le, desigur, pe cele în care eram numite curve pentru că îndrăznim să vorbim despre sex sau relații, fiind fete pe Youtube în România lui 2014. Aveam 23 și 24 ani.

Era activitatea noastră preferată în fiecare week-end. Nicoleta venea la mine, filmam, râdeam cu lacrimi, apoi urcam clipul pe net și așteptam valul de reacții. Trăiam un high de fiecare dată și ne bucuram foarte mult când creșteau vizualizările și primeam comentarii de apreciere.

 

Evoluție

După ce am renunțat la vlog o perioadă, pentru că nu mai aveam timp de așa ceva, în 2016 am rămas însărcinată. Am rupt internetul în două, căutând content românesc despre sarcină și naștere pe Youtube și am rămas nesatisfăcută. Erau numai “mommy vloggers”, iar eu nu m-am simțit niciodată așa, all nice and cute.

Le auzeam pe toate vorbind despre cât de minunat e să fii gravidă sau să ai copii, dar eu trăiam altfel experiența. Personal, nu am văzut sarcina ca pe ceva minunat, ba din contră: dureri, disconfort, frică, multe întrebări intime fără răspuns șamd. Nu găseam pe nimeni cu care să mă identific și care să-mi răspundă la întrebări. La acele femei totul era roz. “Oare numai eu trec prin asta?!”. Nu credeam că sunt singura, ci doar că nimeni nu are curaj să vorbească deschis. Ăsta a fost impulsul meu.

În secunda doi am hotărât să fac eu acel content pe Youtube, în care să spun că, de fapt, e nașpa să fii însărcinată:

Sau să vorbesc despre schimbările reale prin care trece corpul unei femei în sarcină și naștere, despre sexul după naștere:

despre cum ți se schimbă cu adevărat viața când faci un copil, despre depresie, bani și somn când ai copii și în general subiecte reale și de viață normală, fără oițe, roz, puf, sclipici și “miracolul de a fi mămică”.

Am pornit atunci seria #shitmom, pentru care stăteam cu zilele să scriu scenarii, prin care să transmit fără perdea ce trăiește cu adevărat o mamă sau un părinte, dar neapărat cu umor și într-un stil direct, plin de adevăr și paralele amuzante. Seria #shitmom are succes, numai că pentru a scrie acele scenarii am nevoie de timp, odihnă și limpezime mentală, lucruri de care nu prea am parte acum, pentru că între timp am rămas din nou însărcinată și am născut două gemene. Deci cu trei copii sunt mai ocupată și obosită din toate punctele de vedere.

Atunci am făcut un video pentru abonații mei și le-am spus că voi face o schimbare, că nu mai am timp de seria #shitmom, dar că voi continua să fac content pentru Youtube. Mi-am propus să fac daily vlogs în care să vorbesc liber pe diverse teme, de la sarcină, naștere și parenting la recomandări de filme, părerea mea despre diferite subiecte și story time-uri despre viața mea, care n-au legătură cu experiența de mamă – de ce mi-am dat demisia în direct la TV, cum am fost exmatriculată din liceu, despre faptul că am lucrat la Playboy în perioada facultății etc. Așa am început să atrag abonați noi și să cresc în vizualizări.

În plus, am pornit o serie de clipuri care să vină în ajutorul părinților, bazată pe faptul că atunci când am rămas însărcinată m-am lovit de multe situații noi, pe care habar n-aveam cum să le rezolv și ce e de făcut: de la contractul de naștere la depunerea dosarului de indemnizație. Mi-am dat seama că nu sunt singura care s-a simțit pierdută în unele situații și așa am decis să fac tot eu acea serie cu informații pe care aș fi vrut să le știu deja la momentul potrivit.

 

Experimente, căutări

Am trecut de la clipuri de satiră și caterincă pură, că ăsta e cuvântul, la clipuri cu informații utile pentru cei cu copii și nu numai, sau cel puțin la dezbateri pe diferite teme din care abonații mei să învețe ceva sau doar să afle lucruri noi. Nu pot spune că am ajuns la un format final, însă, după cum am spus mai sus, încerc în continuare lucruri noi. Am deschis rubrica de recomandări de filme, ghidul birocratic, seria #shitmom, din care urmează să filmez clip nou și voi continua să fac story time-uri pe diverse teme, care sunt mai entertaining decât un clip despre cum se eliberează certificatul de naștere.

De asemenea, sunt pasionată de handmade, crafting și tot ce pot face cu mâinile mele. De anul trecut am început să recondiționez mobilă veche, iar recent chiar mi-am făcut eu câteva piese de mobilier, printre care două noptiere, un dulap pentru jucăriile copiilor și o bibliotecă în formă de copac. Abonații mi-au cerut inclusiv să fac și astfel de tutoriale de mobilă și ce mai construiesc eu prin casă:

Am o comunitate variată, împărțită pe categorii diverse de vârstă și interese, iar fiecare om vine la mine pentru un anumit content: informații utile, recomandări de cărți sau filme, parenting, sfaturi de viață, distracție și glume șamd. Drept urmare, seria de încercări și experimente continuă, până voi decide pe ce-mi doresc să mă axez în principal.

 

Popularitate

Pot menționa două valuri mari de abonați și vizualizări: “Sexul după naștere” (peste 200.000 vizualizări) și “De ce mi-am dat demisia în direct la TV /// Cum e să fii reporter și prezentatoare #storytime” (peste 500.000 vizualizări). Eu compar activitatea unui creator de conținut de pe Youtube cu cea a unui muzician, să zicem. Fiecare muzician scoate multe piese, până una ajunge hit. La fel și în cazul meu, acestea sunt hit-urile mele. Ambele clipuri oferă foarte multe informații intime sau inside-uri, atât din viața de cuplu, cât și din culisele unei mari televiziuni de la noi. Faptul că am avut curaj să vorbesc liber despre aspecte intime și să ofer acces la astfel de informații secrete sau ascunse au făcut ca vlogul meu să crească rapid.

Sursa: SocialBlade

Am trei prietene cu notorietate în industria asta, care m-au ajutat foarte mult: Maria Popovici, Flavia Florea și Marilu Dobrescu. Ele m-au prezentat comunităților lor, au dat un share, au făcut un story, au îndemnat oamenii să mă descopere pe Youtube și Instagram șamd. Gesturile lor au cântărit mult în creșterea mea, pentru că prin ele au ajuns pe canalul meu oameni care nu auziseră de mine până atunci. Pentru asta le mulțumesc și le sunt foarte recunoscătoare.

 

Ce funcționează pe YouTube

Am auzit peste tot de diferite rețete, dar eu nu respect niciuna, ci fac lucrurile în ritmul și în stilul meu. Contează și frecvența, da, însă eu eu postez niciodată în aceeași zi sau la aceeași oră, cum recomandă specialiștii din industrie. Personal, nu merg cu turma după subiecte pe trend care să facă vizualizări și nu mă interesează ce face vecinul, ca să imit și să am succes. Abordez un subiect numai dacă mă interesează și dacă simt realmente să spun ceva.

Pot vorbi punctual despre trei aspecte cruciale în atragerea de vizualizări: titlu, thumbnail și conținut. De exemplu, în industria muzicală și social media a apărut recent un băiat, pe nume Abi, un personaj controversat care cântă o muzică pe care nu o ascult, cu mesaje pe care nu le agreez și se înconjoară de oameni pe care personal nu i-aș promova. Valorile lui reprezintă, din păcate, o bucată considerabilă din generațiile actuale de copii - are sute de mii de fani și abonați.

Drept urmare, făcând referire la titlu și conținut, mulți creatori au făcut și fac în continuare clipuri despre el sau îi pun pur și simplu numele în titlu ca să atragă, dar asta numai pentru că e un subiect hot, respectiv pentru a face vizualizări. Asta e o modalitate cu care eu nu sunt de acord, dar care se practică la ordinea zilei pe Youtube.

Referitor la thumbnail și conținut, unele fete sunt mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate în clipuri, iar asta atrage din nou vizualizări. Recent m-a luat cineva la rost într-un live că port un pulover, că de ce nu mă dezbrac. Omul simțea nevoia să vadă mai mult, pentru că s-a obișnuit să vadă fetele despuiate, în loc să fie atent la ce scot pe gură.

Prind tot felul de thumbnail-uri provocatoare, titluri și subiecte click bait. Din punctul meu de vedere, o parte considerabilă din contentul românesc pe Youtube e tabloid. Aici s-a ajuns. Fiind jurnalist la bază, recunosc pattern-ul clasic care mă lasă rece.

Sunt o mulțime de lucruri care funcționează și anumite titluri care au impact, cum ar fi “reacționez la […]”, “adevărul despre […]”, “părerea mea despre […]” diferite subiecte actuale. Ca tip de conținut, funcționează clipurile haul, unboxing, provocările, clipurile cu temă make-up, beauty, lifestyle, cu “rutina mea de dimineață”, ce mănânc, cum mă îmbrac, cum slăbesc șamd, rețete culinare, recenzii de gadgeturi și orice legat de IT, jocuri, filme, auto, moto și multe altele.

Foarte pe val sunt și live streaming-urile pe gamimg. Au început să apară seriale românești exclusiv pe youtube și, un alt mare trend care prinde publicul tânăr, disstrack-ul. Bineînțeles, ca la tabloid, prinde conținutul cu scandal și tot felul de drame și vendete între vloggeri, însă există și creatori de conținut care se feresc de așa ceva și au clipuri interesante cu scop educativ: Zaiafet, “Atenție, cad mere!”, Top Opt etc. 

Ce nu funcționează? Cred că orice clip poate funcționa dacă este livrat către categoria de public potrivită și dacă vine, desigur, de la un vlogger agreabil și carismatic. Comparând clipurile mele în funcție de vizualizări, la mine nu a funcționat singurul unboxing făcut vreodată, adică are 14.000 vizionări – trusoul de nou născut Dodo Baby Box, un produs destinat părinților sau femeilor însărcinate. Dar având acum 47.000 abonați, probabil că doar 14.000 sunt interesați de așa ceva. Dacă ar fi fost un public format majoritar din mame sau părinți, cu siguranță ar fi avut un success mai mare.

Privind numai în ograda mea, rețeta mea de succes este naturalețea și faptul că nu încerc să par o femeie sau mamă perfectă. Eu am celulită, cearcăne, vergeturi, tatuaje, cercel în nas, înjur și vorbesc romgleză. Sunt un om normal pe care unii îl judecă, în timp ce pe alții îi atrage. Dacă simt nevoia să spun un cuvânt neortodox într-un video, îl spun. Nu mă interesează că mi-e demonetizat clipul. Pentru mine contează să transmit un mesaj și să fiu eu, mai presus de bani și de a încerca să mimez perfecțiunea.

 

Presiunea vizualizărilor

Vizualizările mă impulsionează să fiu mai activă, să vreau să fac mai mult decât Youtube și îmi dau curaj să fiu eu în continuare. Simt că ajut oamenii prin ce spun și felul în care sunt. Simt că am în spatele meu o comunitate care are nevoie de altfel de conținut, de o gură de aer proaspăt pe o platformă plină de influenceri care promovează numai partea bună a lucrurilor. Într-o lume de mămici perfecte, intru eu și spun că m-am săturat să fac curățenie și să fie mereu dezordine în casă și recunosc că m-am făcut de râs când Matei, băiatul meu de doi ani și ceva, a făcut o criză de isterie în plină stradă, iar eu nu am știut ce să fac. De-aia sunt #shitmom.

Nu simt presiunea vizualizărilor. Mă bucur când un clip are vizualizări și comentarii, mă întreb de ce un clip nu are numărul așteptat de vizualizări, dar nu fac dramă din asta și nici nu fac clipuri cu scopul de a avea vizualizări, după cum am mai precizat. Dacă are vizualizări bine, dacă nu, nu. Important e că eu am transmis un mesaj. Cine are nevoie de el dă click pe video. Cine nu, nu.

Singura presiune pe care o simt este lipsa timpului, nicidecum a vizualizărilor. Eu vreau să postez des, constant, am mii de idei și la fel de multe cereri și sugestii de clipuri de la abonați, dar lipsa timpului mă omoară. Am trei copii și cred că asta spune totul cu privire la ce fac cu timpul meu.

 

Logistica

Suntem doi, eu și soțul meu, care mă mai ajută cu idei, mă sfătuiesc cu el când am vreo dilemă, însă în general mă ocup singură de tot. 

Realizarea unui video durează cel puțin o zi, cel mult… poate și o săptămână, dar asta pentru că nu am timp să stau numai la calculator sau în fața camerei. În mod normal, cam în două zile de la momentul în care filmez, clipul ar putea fi online dacă m-aș ocupa exclusiv de asta.

 

Efortul

Fizic și logistic, nu foarte mare, consider eu. Mă așez in fața camerei, filmez câteva minute sau o oră, în funcție de subiect, montez câteva ore, în funcție de durata brutului, apoi durează alte câteva ore să se urce clipul pe Youtube, pentru că avem o conexiune slabă la internet – ne-am mutat în afara Bucureștiului si merge foarte prost. În cazul meu, marele efort se leagă de faptul că jonglez cu toate aspectele vieții mele ca să am timp și de Youtube , când am alte priorități.

 

De ce e nevoie

Haha, de o bonă și de o femeie de curățenie, ca eu să pot lucra câteva ore fără întrerupere. Lăsând gluma la om parte, tehnic, e nevoie de o cameră video, un aparat foto sau un telefon care filmează bine pentru a începe un vlog. Mai departe, e nevoie de lumină, indiferent că vine prin fereastră sau de la o lampă de studio, un sunet bun, indiferent dacă este captat de microfonul aparatului sau de o lavalieră, un soft de editat și o conexiune la net. În timp, fiecare investește în echipamente și în calitatea producției.

Eu am început cu un aparat foto și o lampă de sufragerie, după cum am spus, iar acum am un webcam performant, lavalieră, microfon pentru filmări outdoor, ring light, două umbrele de studio, stative, trepied etc. Am început să investesc când am fost sigură că îmi place să creez conținut și că asta vreau să fac pe termen lung. 

Eu am multe clipuri minimaliste, în sensul în care mă așez în fața camerei și vorbesc liber pe diverse teme, cum ar fi povestea primei mele nașteri:

 

sau cum ți se schimbă viața când faci un copil:

Un clip complex este pentru mine acela care necesită multe ore de scris un scenariu și editat dinamic, cu multe inserturi foto sau video, cum ar fi oricare din seria #shitmom.

 

Cum te faci remarcat pe YouTube

Sunt autentică, reală și nu mă interesează ce părere își fac alții despre felul în care arăt, mă exprim, subiectele pe care le abordez sau ideile pe care le expun. Nu am nicio rețetă, doar sunt eu și vorbesc real despre viața mea sau lucrurile care mă interesează sau mă definesc ca om. Cred că atrag atenția prin prisma subiectelor pe care le dezbat, unele dintre ele fiind foarte sensibile, cum ar fi fumatul în sarcină.

Fiind jurnalist, terminând o facultate de comunicare și fiind pasionată de lectură și povești, am un vocabular dezvoltat și un spirit oratoric foarte bun. Mi s-a confirmat de nenumărate ori că asta îi atrage pe oameni pe canalul meu: felul în care vorbesc, în care frazez, intonația, timbrul vocii și felul în care îmi structurez discursul când povestesc ceva, ca într-o nuvelă, cu punct culminant și deznodământ.

 

Promovare

Anunț pe Instagram și pe Facebook când scot un clip nou pe Youtube. Atât. Într-o perioadă băgam bani în promovarea clipurilor pe Facebook, dar am făcut-o puțin timp, cu cel mult zece clipuri și cu investiție foarte mică. Plăteam cel mult 30 lei pe fiecare video, ca să ajungă la mai multă lume. Am renunțat în mare parte la Facebook și îl verific o dată la câteva zile, deci nu mă mai interesează platforma și nici nu mai bag bani în promovare pentru că am ajuns la 47.000 abonați și cresc constant, chiar dacă nu scot niciun clip nou o zece zile.

Cresc pe Youtube fiind eu și abordând, de asemenea, subiecte de care sunt interesați abonații mei, de la informații utile la diferite dezbateri. De exemplu, multe femei îmi cer să fac un video cu părerea mea despre botezul copiilor, pentru că o parte considerabilă de părinți tineri nu sunt de acord cu botezul și ajung la conflict cu familiile lor conservatoare și tradiționale, care nu pot concepe ca un copil să nu fie botezat.

Este un subiect cotroversat pe care îl voi aborda nu doar pentru că îl cer abonații, ci și pentru că la rândul nostru ne-am pus familiile în cap când am spus că nu vrem să ne botezăm copiii. Într-un final, însă, am acceptat să-l facem ca să calmăm spiritele în familie. Este o situație cotidiană, actuală, care subliniază un conflict între generații și pe care l-am trăit personal. Așa se naște un subiect de vlog ALUZIVA.  

 

Teme

“Sexul după naștere” (peste 200.000 vizualizări) și “De ce mi-am dat demisia în direct la TV /// Cum e să fii reporter și prezentatoare #storytime” (peste 500.000 vizualizări).

Teoretic, abordez subiecte legate de parenting, statutul de mamă altfel și subiecte adiacente. Practic, încerc diverse tipuri de conținut, pentru că sunt încă în etapa experiementală. Orice subiect aș aborda, toate au un scop comun și bine definit: schimbarea în bine. Tot ce fac eu are scopul de a produce o schimbare, de la faptul că încurajez oamenii să nu accepte să fie sclavi moderni la serviciu la a le explica de ce să nu judece o mamă când copilul ei are un tantrum în supermarket.

Sursa de inspirație este viața mea de zi cu zi și problemele cu care mă confrunt eu. Nu mă simt datoare nimănui cu nimic în ceea ce privește statutul meu de creator de conținut. Activitatea pe Youtube nu este locul meu de muncă, nu am salariu, deadline, constrângeri, obligații sau responsabilități față de nimeni, așa că fac ce, cum, când și cât vreau eu, pentru că Youtube e doar o pasiune și o plăcere.

 

Experiența YouTube

Mi-a dat încredere în mine și putere să-mi duc treaba mai departe și să promovez valori, idei sau mentalități care consider că lipsesc din online-ul românesc. Youtube mi-a dat curaj să pornesc niște proiecte pe care le aveam de multă vreme în cap, doar că nu știam exact de unde să încep.

 

Învățături

Să nu bag în seamă haterii, înainte de toate, lucru care nu e atât de ușor precum pare, mai ales când vine din partea unei persoane care nu se confruntă cu înjurături, jigniri sau amenințări directe și uneori zilnice. Am învățat să-mi văd de ale mele orice ar spune lumea în general, să evoluez fără să mă schimb și să fiu fidelă propriilor principii și valori - pentru că mereu vor exista oameni care să te aprecieze pentru faptul că, într-o lume plină de perfecțiune falsă, nu te temi să recunoști uneori că ești prost, gras sau mai știu eu cum. Sper că n-a sunat ciudat treaba asta.

 

Cum se fac bani din YouTube

Se fac, desigur. În cazul meu, sunt încă la început. Acum câteva zile m-am trezit cu aproape 1800 lei în contul meu bancar și am avut surpriza să văd că sunt de la YouTube. Sunt primii mei bani din vizualizările Youtube, după cinci ani de la deschiderea contului, cu care mi-am luat un microfon extern pentru DSLR, o lavaliera și un ring light, toate pentru vlog.

Se pot face foarte mulți bani, nu numai din vizualizări. La nivelul la care sunt eu acum, o colaborare îmi poate aduce câteva sute de euro. Însă am cunoștințe care încasează câteva mii de euro pentru un video făcut în colaborare cu un brand, dar au mult mai mulți abonați sau followeri, de ordinul sutelor de mii pe Youtube sau Instagram.

 

Publicitate

Da. Am primit mai multe propuneri, dar am acceptat numai câteva dintre ele. Până acum, am colaborat cu câteva branduri: un magazin de bijuterii, un site care vinde lumini de selfie, o firmă care face site-uri și magazine online etc. Sunt chiar acum în discuții cu două branduri din afară și, în funcție de cum decurg negocierile, vedem dacă voi accepta sau nu colaborările. În plus, am colaborat cu o asociație care a creat Dodo Baby Box, proiect în care m-am implicat din pro bono pentru a le susține proiectele caritabile, cum ar fi faptul că ajută mamele adolescente din medii defavorizate.

Trebuie să-mi placă produsul respectiv, să mă intereseze cu adevărat sau să mă identific personal cu brandul. Nu aș promova niciodată un produs pe care nu l-aș cumpăra chiar eu, să-mi mint sau păcălesc comunitatea numai de dragul de a face bani din asta.

 

YouTube-ul din România cu bune și rele

Bine mi se pare faptul că apar zilnic creatori români din diferite domenii, cu idei noi, care oferă publicului o gamă mult mai mare, complexă și diversificată de content. Îmi place că Youtube este încă o platformă liberă și oricine poate să își facă un cont și să devină creator de conținut. Îmi place că după un timp munca pe o astfel de platformă poate deveni un job și o reală sursă de venit. Sunt mulți creatori de conținut care se întrețin integral din asta și au ajuns să-și ducă părinții în vacanță sau le cumpere mașini de spălat din banii de la Youtube.

Rău mi se pare că sunt mult prea mulți copii care încep prea devreme să se expună pe Youtube și cred că asta nu le face bine pe termen lung. Eu am 30 de ani și pot să trec ușor peste faptul că un comentator îmi scrie să sunt curvă, proastă sau urâtă, dar nu știu cât de ușor aș fi putut să trec peste așa ceva la 12, 14 sau 17 ani și care ar fi fost urmările pe termen lung: stimă de sine scăzută, depresie sau anxietate, într-o etapă ca adolescența, în care oricum experiențele cotidiene sunt foarte copleșitoare și pot lăsa răni adânci. Și aici ajungem și la ce nu îmi place, adică abundența de oameni care înjură, jignesc și fac rău sub anonimat.

De asemenea, nu-mi place că Youtube și alte platforme sunt într-o etapă tulbure din punct de vedere legislativ, referindu-mă la Articolul 13, aspect care pune în pericol libertatea de exprimare și limitează creatorii de conținut. Din aceași categorie, un alt lucru care mă enervează de-a dreptul este noua politică Youtube de a dezactiva comentariile de la clipurile în care apar sau sunt destinate copiilor, o metodă prin care să descurajeze pedofilia în online.

Există foarte multe canale de Youtube din toată lumea în care diverse fetițe de 12 ani probează costume de baie sau sunt dezbrăcate la ștrand, de exemplu, pe care le abordează tot felul de pedofili sau psihopați. Platforma vrea să le taie accesul și să protejeze copiii. Ok, cu asta sunt de acord. Însă, de exemplu, o creatoare de conținut româncă a fost nevoită să șteargă peste două sute de clipuri în care apărea și fata ei, clipuri în care doar stă lângă mama ei pe canapea când vorbește sau fac împreună slime – deci sub nicio formă nu se încadrează în categoria mai sus menționată. Dacă nu le-ar fi șters, platforma i-ar fi dezactivat funcția de comentarii pe tot canalul.

Sunt la rândul meu în această situație, în care trebuie să decid ce fac cu clipurile în care îmi apar copiii. Le șterg sau îmi fac un canal secundar, să le mut și să am dezactivate toate comentariile? Încă nu știu ce voi face, dar măsura asta mă afectează în mod direct, când am content cu și despre copiii mei.

 

Un video reprezentativ pentru YouTube-ul românesc

Oricât content de calitate ar face youtuberii noștri, o singură privire în trending-ul românesc e suficientă să-ți dai seama că manelele sunt la putere.

 

Două recomandări 

Mi-e greu să zic, pentru că admir și urmăresc mulți creatori. România: Recorder, Zaiafet, Cristian Dascălu, Club 99, Rezumatul zilei și mulți alții. Din afară, o urmăresc numai pe Mayim Bialik.

  

Critici și superficialitatea ”noii generații YouTube”

Sunt de acord cu ei. Prea mult click bait, conținut tip tabloid si promovarea unor comportamente superficiale, bazate pe valoare, mușchi, faimă, bani, femei, mașini scumpe șamd. Tocmai asta încerc să schimb prin contentul meu.

De exemplu, m-au întrebat mulți copii în timpul unui live pe Youtube unde să se angajeze și cum să facă mulți bani fără facultate. Le-am ținut un discurs de câteva minute în care i-am certat, să zicem așa, și le-am explicat că nu există cale ușoară și nu există succes și răsplată fără muncă, indiferent de domeniu.

 

Planuri

După ce închei ghidul birocratic, vreau să am un podcast în care să invit diverse persoane și să vorbim subiecte interesante, relevante sau din care abonații mei să afle lucruri noi. În timp, plănuiesc un alt ghid despre tot ce trebuie să știi și să faci când vii cu copilul acasă de la maternitate. În plus, vreau să am colaborări cu creatori mari de la noi.

Ca planuri pe termen lung, visez să organizez evenimente sub numele ALUZIVA, diferite conferințe și întâlniri. Desigur, îmi doresc ca Youtube să devină jobul și principala mea sursă de venit, să nu fiu nevoită să mă angajez din nou în televiziune, să petrec ore în trafic și să-mi cresc copiii cu bone.

 

YouTube peste 20 de ani

Cred că Youtube va adormi lent televiziunea, sincer. Și nu numai. Deja trăim vremurile în care există buton de Netflix pe televizoare și diferite console care vin cu Netflix și Youtube preinstalate. Deja extrem de multă lume e prezentă enorm de mult timp pe Youtube, sunt generații întregi care se nasc zilnic în întreaga lume cu Youtube la dispoziție și din ce în ce mai multe branduri migrează spre online, pentru că și-au dat seama că internetul înghite media tradițională. Cu siguranță că Youtube va atinge niște cote pe care nici măcar nu le pot aproxima la momentul actual.