[Cronici politice] Șerban Alexandrescu: Simți crisparea dată de “profesionalizare”. E plin acum de sondaje. Asistăm la o paralizie ideatică dată chiar de “...dar asta zic cifrele!”

Politica românească de tranziție a învățat din mers. Prinsă între meandrele trecutului comunist, apucăturile sălbatice ale democrației incipiente, consultanții occidentali și ambițiile neaoșe, politica românească a constituit mereu un show colorat și antrenant, mai ales în perioada alegerilor. Ce se întâmplă în 2024 la nivel de comunicare politică? Ce au învățat între timp politicienii și cum a evoluat discursul lor? 

 Șerban Alexandrescu crede că au învățat destul de multe, iar rezultatul este cea mai plictisitoare campanie de până acum. 

"Lumea se ascunde, prudenta, după pulpana consultanților politici. Dar de atâta prudenta, nu depășește nimeni in curba, si deci ordinea in clasament rămâne cam aceeași de la începutul cursei", spune Șerban. 

De la postere, look și discurs, la influența sondajelor și rolul ghicitorilor în cifre, Șerban Alexandrescu analizează în rândurile de mai jos campania electorală din aceste zile:

Campania electorală, primele impresii

E cam cea mai plictisitoare de până acum. Mă rog, asta din ce am văzut pana în acest moment, întotdeauna se mai întâmplă niște zvârcoliri în ultimele săptămâni de campanie. Dar de obicei “întorsăturile” la care mă refer nu prea au legătură cu "comunicarea”, cu partea de advertising.

Plat, așteptat, la limita non-combatului. Repriza a doua poate ca va fi mai interesantă, insa prima a fost un 0-0 tern. Totuși, lucrurile sunt mai civilizat puse in pagina. Better layout design la candidații mai sensibili la așa ceva - Nicușor, Burduja, etc. USR are si el un costum civilizat dar sobru.

Da, contează si look-ul, dar nu chiar atât de tare. Depinde de electoratul fiecăruia. Insa mai mult contează ce e in cutie, față de "cât de frumoasă e cutia”.

Cum a evoluat comunicarea politică

Simti crisparea data de “profesionalizare”. E plin acum de “sondaje” si de copiii lor - cifrele, procentele. Si e plin de oameni care "ghicesc in cifre”. Raiul sociologilor, teoretic. Practic, asistam la o paralizie ideatica data chiar de “...dar asta zic cifrele!”

Insa cifrele sunt o poza a trecutului, nu o garanție a viitorului, cum zice la fondurile mutuale. Si un băiat cu un ardei, sau unul cu o ranga, pot schimba cifrele astea cât ai zice “vot”, daca scapă din chingile staff-ului lor, si iau masele la o hora electorală cu chiuituri.

Mi se pare ca se segmentează excesiv, imitand "tehnicile americane", in ciuda faptului ca timpul efectiv de desfășurare a unei campanii in România (cu tot cu pre-campanie) este mult, mult mai mic decât in SUA - cu consecințele de “dinamica” electorală de rigoare.

Si trăim - la nivel de politicieni si consultanți - in mitul “Cambridge Analytica”, in care absolutizam eficacitatea hiper-segmentarii in digital. Respectiv, eu, unul, cred ca explicația alegerii lui Trump nu este "pionieratul Cambridge Analytica. in hiper-segmentare”; dar a fost preferată aceasta explicație simplă si tehnologica, in detrimentul uneia complexe, care ar fi aratat cu degetul către bube socio-politice mult mai dureroase.

Ce a rămas neschimbat? Slaba "pregătire media” a candidaților. Si, evident, “the basics” - slaba lor capacitate de a însufleți un public urcați pe o capotă de vehicul si vorbind liber - “Lenin-style”. Eu, unul, cred ca aici începe politica: sa poți să-ți convingi colegii sa meargă la munte când ei vor sa meargă la mare, printr-un scurt discurs ținut pe balconul firmei. “Basic persuading skills”. Daca nu le ai, politica va fi un lucru foarte, foarte, foarte greu pentru tine. Un chin, si o scremere perpetua.

Surprize

Teoretic, surpriza a fost “voievozii” lui AUR - dar de fapt ei au făcut un lucru perfect normal in situația lor. E o miscare ridicola? Da. Dar e o mișcare eficienta? Din nou, da. Se asociază cu “patrioți”, ei vrând sa para patrioți dar având listele acelea ridicole. Când candidații tai sunt varza, iei niște morți glorioși, cu awareness de 30 ori mai mare decât cel al viilor din partid. Morți care nu mai pot protesta ca sunt folosiți, fiind putrezi de multe secole. Trăiască manualele școlare. Trăiască Sergiu Nicolaescu. Munca lui, iată, n-a fost in zadar.

Gafe

Sunt putine gafe, pentru ca lumea se ascunde, prudenta, după pulpana consultanților politici. Dar de atâta prudenta, nu depășește nimeni in curba, si deci ordinea in clasament rămâne cam aceeași de la începutul cursei.

Posterele

Cum posterele puse pe “aviziere” sunt o gluma, ca impact, a punctat cine a folosit pe scara largă outdoor mare in așa-zisa “pre-campanie”. PNL a debutat ultra-tardiv, PSD a uimit companiile de afișaj stradal nerezervandu-si nimic din timp (tocmai ei!)

Culmea, USR a furat startul si - la un moment dat - avea cel mai mult panotaj dintre toate partidele, ptiu-ptiu-ptiu, sa nu le fie de deochi. Dar si “Mulțumesc”-ul lui Nicușor a fost vizibil - expus bine, machetat simplu si "spălat”.

Pe de alta parte, cei care au călătorit prin tara in timpul “pre-campaniei” mi-au spus ca e plin ruralul si “urbanul mic” de afișaj AUR: "benăreală”, mușamale, tot tacâmul. Poate ca lenea si lentoarea PSD-PNL vin tocmai din efectele secundare ale faptului ca s-au aliat - si deci cine, ce sa le mai facă? Restul partidelor cât de cât semnificative, vorba lui AVIS, "they try harder”.

Rolul social media

Ar putea fi cel mai direct canal către alegători - dar asta doar daca ție nu ți-ar fi frica nici de canal, nici de alegători.

Ce au invatat politicienii in ultimii ani

Din nefericire, au învățat cu “prezenta in online” fix cine n-aș fi vrut eu sa învețe. Dar, oricum, cine "da prost” offline, "da prost" si online. Totuși, e atât de important sa începi sa ai skill-uri bunicele de TikTok daca vrei sa ai o cariera in politica, si sa pari credibil si “alive”, încât toți ar trebui sa înceapă încă de pe acum să exerseze.

Influența campaniei electorale asupra votului

Chiar si o campanie nu foarte inventivă, dar care punctează bine “the basics”, se poate dovedi utila. Nu exista mod mai bun in care politicienii pot sa își “întindă gâtul”, ca o girafa la sfârșitul unei curse hipice desenate de Mordillo.

Nu, nu câștigi într-o luna, doua, cât ai pierdut in 3 ani. Dar daca ești cât de cât hotărât, si tare-n plisc, poți câștigă mai mult decât doar ‘fine margins’.

Toți încearcă sa hotărască nehotărâți, dar eu cred ca asta e mai greu decât pare la prima vedere. Ce poți insa sa faci, este să-ți hotărăști hotărâții tai, care se multe ori "se culca" si adorm, relaxați ca alergătorul lui Munchausen - si nu mai ajung la vot deși și-au jurat ca au sa o facă, si au si promis ca atare in sondaje.

Campaniile, cu totul, împreună, cresc "temperatura politica" in țară. Si fac o mulțime de oameni care îți declarau solemn ca ei nu mai calcă in viața lor pe la urne, să-și miște totuși fundul înspre secțiile de votare, in duminica cu pricina.

Poate schimba o campanie felul în care votează românii?

Cu siguranță. Doar ca trebuie să ai puțin curaj, și ceva de spus. Cam asta e problema partidelor noastre, ca nu prea au nimic de spus. Si chiar si ce ar avea de spus, nu spun - pentru ca întotdeauna apare un domn "cu clustere”, care te sperie ca daca spui chestia respectivă au sa fuga de la tine conservatorii 55-59 yo, cu venituri medii din urbanul mic din Nord-Vest. Si Doamne-ferește, așa ceva nu se face. Tuturor le e frica sa nu respingă pe cineva, deci nu atrag pe nimeni nou.