![[Punct și de la capăt] Carmen Dumitrescu: Un obicei pe care l-am aplicat cu religiozitate în 2023 e unul care ține de igiena mentală. O zi pe săptămână nu petrec deloc timp în social-media, nu fac nimic pentru că trebuie](https://media.iqads.ro/2023/12/eu3-cover-850.jpg)
Jurnalista Carmen Dumitrescu a intrat în anul 2023 cu speranța de a înființa un ONG și de a începe o serie de ateliere de educație media în școli. Cu muncă și reziliență, i-a ieșit, a înființat Asociația Presa pe Bune și în ultima parte a anului a bifat 15 întâlniri cu elevi din București și Teleorman. Alături de ea au venit și alți jurnaliști, care i-au îmbrățișat ideea de a oferi tinerilor informații și instrumente pentru războiul informațional din care și ei vor fi parte cândva.
"De ce e atât de important acest proiect, căruia eu i-am spus: “Atelierele Presa pe Bune”? Pentru că e, de fapt, cărămida pe care eu vreau s-o pun la temelia unei societăți sănătoase, cu toți anticorpii necesari pentru a face față răului, dezinformării, fake-news-ului, false news-ului, deep fake-ului", spune Carmen.
Carmen nu crede în liste cu rezoluții pentru noul an. Nici în manifestare. Crede în dorințe și în muncă pentru a-și trăi visurile. Vorbim în continuare cu jurnalista Carmen Dumitrescu, fondatoare Investigatoria, despre 2023, cu lecții, dezamăgiri, enervări, dar și cu surprize care au mai îndulcit amarul vremurilor.
Ce lași în urmă, către finalul anului 2023
Dacă ar fi să las ceva definitiv în urmă, aceea ar fi îngrijorarea. Nu cred că a mai fost vreun an în viața mea personală și profesională în care să fi simțit o greutate atât de copleșitoare a îngrijorării. Pentru că da, dacă e să mă uit la tot ce se întâmplă în societatea românească actuală, nu văd decât motive de îngrijorare. Societatea civilă pare amorțită și blazată, vocile care mai strigă sunt puține și obosite, timp în care intoleranța crește, atitudinile extremiste se multiplică, iar semnele pentru 2024 nu sunt deloc bune. Așa că da, aș lăsa îngrjiorarea în urmă și aș pune în locul ei mai multă acțiune constructivă, pentru a da anului care vine șansa de a fi unul cu adevărat mai bun.
Și dacă e să vorbim de o lecție, o să vorbesc despre una pe care încă n-am învățat-o decât teoretic. Mai am ceva de lucru până s-o aprofundez și practic: asumarea de riscuri bate îngrijorarea. Și e de o mie de ori mai bine să faci lucrurile care contează decât să le știi, pur și simplu, și să te gândești că nu e bine ce se întâmplă. Asta în timp ce stai în fața unui ecran și nu miști un degețel pentru ca lumea aia care te sperie să devină locul bun pe care-l visezi și pe care-l meriți. Asta vreau să fac în 2024. Atât personal, cât și profesional. Să acționez, nu să mă îngrijorez.
Cum a fost 2023
Am avut mari speranțe de la 2023, în sensul că deja aveam în minte ideea de a organiza niște ateliere de educație media în școli. Intenția era aceea de a oferi tinerei generații o parte din experiența mea profesională și o parte din experiența unor colegi de-ai mei, pentru a ști ce se întâmplă în spatele cortinei, pentru a înțelege cum gândesc jurnaliștii și, mai ales, pentru a le oferi un pic de echipament pentru războiul ăsta informațional, în care ei vor fi, la un moment dat, soldați ai Binelui.
Așa că la început de 2023 mă gândeam mult la aceste ateliere de educație media ca la un proiect care ar putea înlocui îngrijorarea cu acțiunea. A durat, din păcate, procesul de înființare al acestei asociații mai mult decât am anticipat, pe parcurs au tot apărut dificultăți, așa că am putut începe cursurile abia în ultima parte a lui 2023.
De asemenea, mi-am propus ca 2023 să fie un an în care să produc niște investigații de calitate, care să schimbe ceva. Acum, eu sunt destul de subiectivă când vine vorba de asta, dar cred că am reușit să scriu câteva investigații bune și serioase în 2023, chiar dacă, din păcate, există un apetit tot mai scăzut al publicului pentru genul asta de muncă jurnalistică, în sensul ei clasic. Și nu dau vina pe public absolut deloc. Lumea se schimbă de la o zi la alta. Contentul jurnalistic de calitate care nu e bine împachetat nu mai mișcă pe mulți. Așa că, din nou, cred că anul care vine va fi unul în care voi învăța să-mi livrez descoperirile în altă formă. Și am și un plan în sensul acesta, dar păstrez surpriza pentru luna ianuarie a lui 2024.
Ce ți-ai dorit cel mai mult să trăiești
Cel mai mult mi-am dorit să încep proiectul cursurilor de educație media și, după lupte seculare, care au durat aproape un an, am și reușit. Am organizat, în trei luni și ceva, un număr de 15 ateliere în care i-am avut alături pe unii dintre oamenii din presa de la noi pe care îi admir enorm, care au acceptat invitația mea de a participa constant la aceste cursuri fără a pune niciun fel de întrebare legată de costuri, de onorarii sau de beneficii. Pur și simplu, au fost acolo. Și mai am și alți prieteni buni din mass-media românească care mi-au promis că se vor alătura proiectului și îl vor susține în măsura în care vor putea s-o facă.
De ce e atât de important acest proiect, căruia eu i-am spus: “Atelierele Presa pe Bune”? Pentru că e, de fapt, cărămida pe care eu vreau s-o pun la temelia unei societăți sănătoase, cu toți anticorpii necesari pentru a face față răului, dezinformării, fake-news-ului, false news-ului, deep fake-ului… Și pentru că în 2023, o mare parte din timp am muncit la acest vis al meu, pot spune că l-am trăit. Intens pe alocuri. Au apărut piedici, au apărut momente complicate, a trebuit să iau decizii radicale, dar pentru acest proiect am simțit că merită să mă lupt. Și asta mi-a dat cumva un sens în 2023. Sens pe care vreau nu doar să-l păstrez în 2024, ci să-l amplific și să-l extind.
Surprize
Anul 2023 a fost pentru mine plin de neprevăzut. Multe lucruri și evenimente la care nu mă așteptam s-au întâmplat. Atât pe plan personal, cât și profesional. Nu știu care au fost cele mai mari, dar mă bucur că, iată, la final de an, pot privi în urmă total împăcată cu mine. Dar, ca să ies din tonul acesta serios, aș zice că una dintre cele mai plăcute surprize pentru mine în 2023 a fost să descopăr muzica lui Stromae. Muzică ce m-a însoțit tot anul în momentele acelea mai dificile despre care-ți spuneam.
Ce te-a enervat cel mai tare în spațiul public
Amorțirea societății civile e faptul care mă roade cel mai mult. Nu înțeleg de nicio culoare cum e posibil ca niște oameni atât de plini de energie și entuziasm, care au învins la un moment dat sistemul doar prin atitudine și prin verticalitate, să fie astăzi atât de blazați. Atât de împăcați cu ideea că Răul se întâmplă. Punct. Iar oamenii buni (ei, adică) aleg să stea deoparte. Îngrijorați, desigur…
Noi obiceiuri și rutine
Unul dintre cele mai bune obiceiuri pe care le-am aplicat cu religiozitate în 2023 e unul care ține de igiena mentală: o zi pe săptămână (de obicei e sâmbăta, dar mai variază în funcție de evenimente) nu petrec deloc timp în social-media, nu fac nimic pentru că trebuie, ci pentru că așa vreau eu și așa îmi place mie, indiferent dacă asta înseamnă să stau toată ziua în pat la filme sau să citesc o carte sau să ies cu prietenii în natură. O să păstrez acest obicei pentru mulți ani de acum înainte. Și îl recomand și celor care citesc acest interviu. Pentru că lumea în care trăim a devenit apăsătoare, presantă. Și atunci e nevoie ca măcar într-o zi din cele șapte ale săptămânii să-ți dai voie să faci numai ce vrei tu, nu ce vor alții.
Lecțiile
Sunt aceleași de câțiva ani încoace: să fac atât cât pot pentru cauze care nu sunt ale mele, să nu trăiesc doar pentru mine și să-mi dau timp să respir, din când în când.
Un film, o carte, un spectacol de teatru care ți-au plăcut
Filmul anului e, pentru mine, recentul Leave the World Behind, cartea anului meu e Minciuni pe canapea de Irvin Yalom, spectacolul meu de teatru preferat a fost Richard 3, dar am cuvinte frumoase și despre Sentimentul Fragil al Speranței, jucat la Odeon de niște copii fabuloși.
Cea mai frumoasă știre
Cred că e povestea lui Teddy Hobbs, copilul de 4 ani din Somerset, care a învățat singur să citească până la vârsta de 2 ani și poate număra până la 100 în șase limbi străine. Mi-a plăcut îndeosebi un articol despre cazul ăsta în care mama micuțului spune că nu-l poate păcăli cu nimic, pentru că își amintește în detaliu absolut orice. Și cum eu am o problemă cu memoria scurtă a oamenilor, cazul acesta mi-a plăcut mult și l-am citit cu drag și interes.
Cum ai trăit în 2023. Mai mult online sau offline? Mai mult printre oameni sau în solitudine?
Din 2020 eu mi-am schimbat oricum foarte mult comportamentul social. Înainte eram o persoană cu multe cunoștințe, căreia îi plăcea să stea cu mulți oameni, să audă poveștile lor, să se intereseze de viețile altora. După 2020 eu mi-am modificat radical atitudinea. Sunt foarte puțini oamenii pe care îi păstrez în viața mea, cu care vreau să-mi împărtășesc gândurile și dorințele, iar cele mai plăcute momente pentru mine sunt cele în care stau eu cu mine. E ciudat că am ajuns în acest punct atât de repede, dar chiar sunt bine în lumea mea, din care ies numai atunci când e necesar să fac asta pentru job.
Altfel, încerc să mă încarc cu exteriorul cât mai puțin. Online petrec, din păcate, destul de mult din timpul meu. Încerc să am măcar o zi pe săptămână în care să nu intru în virtual absolut deloc, dar job-ul meu presupune prezența în online într-un mod constant și susținut. Privesc cu încredere către pensie, când cu siguranță îmi voi închide toate conturile de social-media și voi scrie liniștită vreun roman.
Cum ai crescut ca om, ca profesionist anul acesta
N-aș putea spune dacă în 2023 am crescut profesional. Asta oricum nu eu pot să stabilesc, ci publicul care mă citește. Însă, ca om, aș putea spune că în 2023 am trecut prin niște momente destul de dificile, în care n-am putut controla prea mult evoluția situațiilor. Din fericire, toate s-au terminat cu bine. Dar eu am învățat, trecând prin ele, să nu mă mai agit în situații de necontrolat, ci să le las să se întâmple, să-și urmeze cursul lor și să încerc să contribui în măsura posibilităților mele la rezolvarea favorabilă a lor.
Ce te-a ajutat să fii focusată
Gândul că munca și efortul meu au un impact asupra altora. Care trebuie să fie pozitiv, nu negativ. Și genul acesta de responsabilitate te ajută să te concentrezi mai bine.
Proiectele marcante
După cum îți spuneam, înființarea Asociației Presa pe Bune mi-a schimbat un pic prioritățile și am pus atelierele de educație media pe primul loc în rândul preocupărilor mele. Aș putea chiar spune că anul acesta, în a doua parte a lui, nici nu m-am mai concentrat la fel de tare pe jurnalism, pentru că am considerat că e mai important să ajut copiii să înțeleagă fenomenul fake-news, riscurile dezinformării, modul în care citești corect o informație. Și, sinceră să fiu, atelierele derulate până acum în București și Teleorman, pentru că nu am avut resurse să mergem mai departe în țară cu ele, au fost cele mai satisfăcătoare experiențe profesionale de-ale mele din ultimii mulți ani. Căci copiii te caută și ulterior, îți transmit un entuziasm pe care nu-l găsești la adulți și îți dau sentimentul că efortul făcut de tine chiar contează.
Presa românească în 2023
Sinceră să fiu, am obosit să tot analizez presa. Mi se pare că și în presă, la fel ca și în societate, și în politică, și în administrație, și în justiție, sunt câteva insulițe de bună intenție și profesionalism într-o mare de impostori rău-intenționați. Am văzut anul ăsta multă ticăloșie în presă și nu pot să nu-mi amintesc felul în care a fost tratată moartea jurnalistei Iulia Marin de către anumite televiziuni, care au dus mocirla până la buza unui mormânt ce ar fi trebuit să fie privit cu respect și cu durere. Pe de altă parte, am văzut și munca jurnalistului Ovidiu Vanghele care a produs, probabil, cea mai bună investigație de presă a ultimilor zece ani, și anume cazul azilelor groazei, iar genul acesta de succes profesional al unui coleg mă bucură imens și mă face să mai cred încă faptul că presa din România încă mai are misiunea apărării interesului public.
Nu știu dacă s-a schimbat realmente ceva în 2023 în presa românească. Cred că cei care erau buni au rămas buni și cei care erau ticăloși în anii de dinainte de 2023 au devenit un pic mai ticăloși. E singurul mod în care aș putea sintetiza gândurile mele despre evoluția presei din România.
Cea mai frumoasă vacanță de anul ăsta
Nu cred că am avut vreo vacanță în ultimii trei ani. Am fost plecată, sigur, dar niciodată ca să mă relaxez. De obicei, am avut fie vreun reportaj, vreo anchetă de facut, fie am plecat cu o bursă. Dar nu, nu pot să-mi amintesc o vacanță care să-mi fi oferit momente de liniște și frumos anul acesta. Știu, sună ciudat, dar e purul adevăr.
Pentru ce ești recunoscătoare acum, la final de an?
Pentru șansa pe care o am, ca jurnalist, dar și ca om, de a dezvolta Atelierele Presa pe Bune și de a simți că sunt cu adevărat utilă societății din care fac parte, într-un mod foarte profund și autentic.
Liste și rezoluții pentru noul an sau „las viața să mă surprindă plăcut”
Nu-mi fac, de obicei, nici măcar lista de cumpărături când merg la supermarket. Nu cred în manifestare. Așa că nu fac liste de dorințe pentru anul care vine. Am, însă, câteva, pe care le consider esențiale în dezvoltarea mea profesională: să construiesc un proiect media care să livreze conținut de calitate într-o formă pe care publicul actual s-o digere mai bine decât o face acum, în formatul clasic pe care încă lucrez și să dezvolt atelierele de educație media, extinzând proiectul la nivelul întregii țări. Bineînțeles niciuna dintre aceste rezoluții nu este posibilă dacă nu voi avea lângă mine oameni buni și profesioniști, care să-și dorească să ofere lumii o parte din lumina lor proprie. Căci eu am înțeles că în meseria asta e o idee proastă să alegi să fii singur.
2024, economic, politic, social
Cred că, din punctele de vedere pe care tu le-ai invocat, 2024 va fi un an rău. Asta nu înseamnă că n-ar trebui să luptăm mai intens pentru ca lucrul acesta să se schimbe și să pregătim un 2025 mai bun.
O declarație pentru 2024
“Pentru ca Răul să triumfe e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic” – e multă speranță în aceste cuvinte. Mai multă decât pare, pentru că în spatele lor stă și acel îndemn la acțiune despre care-ți spuneam de la începutul interviului că vreau să-l institui ca regulă de viață a mea în anul care vine.
