[Noii jurnalisti] Iulia Stănoiu: E important să ne aliem și să facem scut în jurul colegilor agresați, inclusiv să semnalăm în scrierile noastre. Mi-ar plăcea ca breasla să fie mult mai unită

Studiile de specialitate pălesc deseori în fața pasiunii și învățatului din practică, mai ales când e vorba de jurnalism. Iulia Stănoiu lucrează ca prezentator și reporter încă din adolescență, când s-a alăturat echipei radioului local din Roșiorii de Vede. Azi este reporter de investigații al Context și a primit o nominalizare la categoria “Debutul în jurnalism” la Premiile Superscrieri #12 pentru materialul “Președinte de județ”.

Munca de jurnalist de investigație vine cu o responsabilitate enormă, iar Iulia recunoaște că pune multă presiune pe ea însăși. Învață însă că trebuie să aibă în primul rând grijă de ea, dar și că preferă să lucreze în echipă. Colaborarea cu colegii este cea mai importantă parte din proces și spune că are multe de învățat de la jurnaliștii cu experiență din jur.

Planul este să iasă la pensie din jurnalism – cu o excepție. O descoperiți în interviul de mai jos, dintr-o serie în care discutăm cu noua generație de jurnaliști. De asemenea, vă invităm să citiți și celelalte materialele nominalizate la Premiile Superscrieri și să-l votați pe cel preferat până pe 7 mai.

Începuturile în jurnalism

Aveam vreo 10 ani când s-a înființat un post de radio local în orașul în care am crescut și mi-am dorit să am și eu o emisiune. S-a și întâmplat. Am început la 12 ani, aveam o oră pe săptâmână. Acolo am văzut cum se face o știre, mă mai agățam de reporteri și mergeam pe teren. În cei 7 ani de radio am crezut că meseria de jurnalist e ce-mi doresc.

Teorie și practică

Nu am studii în jurnalism. Când am început să lucrez în presa scrisă, în cea locală, am realizat că am niște lacune, așa că m-am înscris la traininguri și am avut șansa să învâț de la jurnaliști foarte buni. Însă teoria fără practică e ca o nucă goală, cred eu.

Descoperiri

M-am descoperit pe mine și ce bine se simte să muncești cu plăcere. Lucrez cu doi jurnaliști foarte buni, Attila Biro și Cristian Andrei Leonte, de la care am învățat pe parcurs cât de importantă e munca în echipă. Iar acum nu mai cred că pot fi lup singuratic, îmi place să umblu în haită.

Rolul jurnalistului în 2023

Jurnalistul e același paznic al democrației, numai că atacatorii sunt tot mai periculoși, iar el trebuie să fie mult mai vigilent. E o responsabilitate enormă, de aceea documentarea întotdeauna trebuie să fie temeinică și să aduci în fața cititorilor informații curate.

Tinerii jurnaliști

E o meserie pe care o poți face doar dacă ai cu adevărat pasiune și determinare. Jurnalismul e un domeniu în care trebuie să faci față lipsei de transparență din partea instituțiilor statului, pentru care, adesea, ești un inamic și cu care trebuie să te lupți. Jurnaliștii sunt amenințați, dați în judecată, se încearcă intimidarea lor, discreditarea presei independente. Așadar, domeniul e deschis tinerilor care se simt pregătiți pentru toate cele de mai sus, și nu numai.

Probleme

O bubă mare cred că e faptul că o parte bună din presa locală are probleme legate de finanțare, astfel că multe redacții sunt absorbite de partide, de oameni politici. Acolo nu mai e jurnalism, presa devenind doar portavocea unor grupuri de interese. Și nu se întâmplă doar în presa locală.

Încercările de intimidare, hărțuirea și amenințarea jurnaliștilor reprezintă, de asemenea, o mare problemă în presă. Toate aceste acțiuni au ca efect descurajarea jurnaliștilor și șubrezirea presei. Eu cred că e foarte important să ne aliem și să facem scut în jurul colegilor agresați, inclusiv să semnalăm în scrierile noastre. Mi-ar plăcea ca breasla să fie mult mai unită.

Primul material

La prima știre scrisă, acum vreo patru ani, mi-au trebuit vreo două ore. Tastam, ștergeam, reformulam, aveam o tonă de emoții. Dar, la scurt timp, am scris pe nerăsuflate despre o familie dintr-un sat din Teleorman, care a trecut prin multe chinuri pricinuite de o gașcă de recidiviști. Amenințări, violențe cumplite și autorități care, de cele mai multe ori, erau pe post de spectatori… Cineva mi-a împărtășit povestea sa ca eu s-o expun într-un ziar pentru că astfel credea că va găsi rezolvare. A fost prima dovadă pe care eu am primit-o, ca jurnalist, că oamenii își pun încrederea în presă.

Lecții și provocări

Am început să lucrez la investigații în plină pandemie și, la un moment dat, am mers să văd un dosar la tribunal, era prima dată când făceam asta. Aveam o teamă mare de virus, pe altă parte puneam presiune pe mine pentru îmi doream mult ca materialul să fie bun. În timp ce luam notițe, am simțit că nu-mi mai pot controla mâna și mă uitam îngrozită la ceasul care-mi măsura pulsul ce o luase la trap. Probabil un atac de panică. Și totuși, am așteptat să treacă și mi-am văzut de lucru, ceea ce n-aș mai face acum, dacă s-ar repeta. Am învățat că e important să te respecți întâi pe tine, pentru că trebuie să fii tu ok ca să poți face și treabă bună. Mai sunt și hopuri, dar nu am simțit niciodată că mi-e greu.

Procesul de lucru

Niciun material nu mi-ar ieși la fel de bun dacă n-aș discuta cu colegii. În tot procesul, acesta e un element foarte important. Dincolo de asta, cu toții urmăm aceiași pași: documentare, scriere, editare, fact checking. Pe parcursul procesului mai apar frustrări, poate piedici, momente în care am impresia că am pierdut timpul degeaba sau țopăi de bucurie când mai fac rost de câte-o probă. Trec prin diverse stări, dar îmi place roller coaster-ul ăsta.

Subiectele

Echipa Context face jurnalism pentru cetățeni și scriem despre orice subiecte de interes public și numai după ce le documentăm bine. O zonă fierbinte care mă atrage e corupția, drept dovadă despre corupție e vorba și în materialul nominalizat la Superscrieri.

Presiuni

Cred că doar eu am pus presiune pe mine. Și nu-i întotdeauna un lucru rău, însă trebuie să știi să dozezi presiunea asta și când să te oprești.

Rolul scrisului în jurnalism

Avem o regulă la Context: să scriem încât să fie pe înțelesul tuturor. Pentru mine nu există subiect slab, dacă e de inters public. Dar da, un subiect bun poate fi scris neglijent, slab și atunci își pierde credibilitatea.

Nominalizarea la Superscrieri

M-am bucurat mult. Pentru mine înseamnă validare ca jurnalist, un... certificat de calitate.

Povestea materialului nominalizat

Materialul are ca personaj principal un senator din binecunoscutul Teleorman, care, înainte de a intra în politică, a avut firme cu care s-a conectat la banul public și a păgubit bugetul statului. Am expus o serie de afaceri suspecte de corupție pe parcursul a șase episoade ce compun materialul.

Despre ce ai vrea să scrii și cum?

Cel mai sensibil subiect pentru mine sunt copiii în suferință, privați de afecțiune, cei cărora li se taie aripile. Mă gândesc la copiii instituționalizați, la felul în care sunt tratați, ororile prin care trec. Mă emoționează profund și mă înfurie extraordinar. Investigația asta aș aborda-o, așadar, cu multă sensibilitate și atenție.

Planuri

Planul e să-mi fac treaba de jurnalist cât de bine pot până la pensie, asta dacă între timp nu m-o înlocui vreun robot.