Să ridici din ochii din telefon și să observi ce e în jur îți poate da idei. De exemplu, poți să vezi tineri care citesc, iar asta poate da naștere unui proiect despre obiceiuri de citit, cu precădere în spațiul public. Este cazul Theodorei Oniceanu, designer, artistă și autoare care vrea să înțeleagă mai bine de ce, unde și ce citim.
Pasionată de scris și de artă, Theodora își pune creativitatea la treabă pe mai multe planuri. Publică poezie și teatru, lucrează la un roman, pictează folosind materiale non-convenționale, experimentează și se joacă. Un experiment este și studiul “BSB obiceiul lecturii și lectura în spațiul public” pe care îl are în desfășurare și care vine din curiozitate, dar și din credința că există putere în cuvinte.
Theodora ne povestește mai jos cum s-a transformat din mica Hermione Granger în scriitoarea de azi, ce a învățat din experiența de freelancing, ce vrea să realizeze prin cercetarea ei și cum puteți contribui la studiul despre citit.
Energia creativă a lui 2023
Energia cu care am început anul 2023 a fost una fantastică. Încă mai simt tremurăturile ce urmează de obicei vitezei nebune cu care ne ia uneori valul. Planul cel mare al anului este să mă ocup de proiectul “BSB obiceiul lecturii și lectura în spațiul public” și să îl dezvolt în paralel cu munca și dezvoltarea mea ca designer. Sunt două pasiuni ce și-au găsit locul foarte bine împreună. Ar mai fi două lucrări și un roman la care tot lucrez și tot nu-mi place câte ceva. Cred că am nevoie de ceea ce s-ar numi “brain refreshments”. Așa că mă bag la program de școală.
Scrisul
Scriu de când sunt mică. Eram sfătoasa familiei, un fel de Hermione Granger care le știa pe toate în cel mai enervant mod posibil. Desigur, când descopeream că nu cunoșteam totul, mă aruncam “rușinată” în colțul de studiu și îmi recăpătam onoarea curând.
Am început să scriu și să spun povești cam în jurul vârstei de nouă ani. Până atunci, spun membrii familiei, puneam enorm de multe întrebări. Un alt aspect enervant sau cel puțin obositor.
A fost interesant cum după-amiaza, după ce orele la școală se terminau, eu să culeg în drum tot felul de imagini și flori, poate chiar pietre care îmi păreau interesante, elemente care pe urmă îmi ajutau la escapadele mele în lumea scrierii sau a artelor. Veneam acasă, studiam ce studiam, fușăream ce credeam că avea să imi fie de ajuns și scriam. Era plăcut să combin școala cu realitatea imediată și cu lumea ce se vedea pe sticlă. Uneori mă mai întreb și astăzi, ca un copil: “Oare ce magie ne conduce spre obsesia asta a scrisului?”. Chiar și atunci când doare, și poate mai ales atunci, insistăm.
Astăzi lucrurile stau puțin altfel. Doar puțin. Avem targete și îndeplinirea unui scop precis. Ne stresăm mai mult când scriitura devine dintr-o joacă de copii o competiție pentru rezultate în care mai avem puțin și fie ne sinucidem fie plănuim o crimă din rațiuni pasionale. Încă mă mai surprind lăsând deoparte tot felul de teme importante ce încă mai pot suferi o mică amânare pentru ceea ce nu mai are rabdare și trebuie așternut acum. Cu toate acestea, mă îndrept spre faza în care sufletul devine un business bine ticluit și programat, ceea ce poate fi destul de trist. Asta dacă nu reușesc cumva să transform totul într-o aventură de neuitat de povestit nepoților viitorului ce se încadrează perfect în aventura afacerii mele țesută ca un duet susținut de o orchestră rafinată. Cred că e la fel în orice domeniu ne captivează atenția și ne farmecă ființa.
Relația cu alți scriitori
Rolul relaționării cu alți scriitori este de comunicare și creștere, dezvoltare perpetuă, dar și de comunicare și schimb de idei care poate duce uneori la colaborări fructuoase.
Grupurile din care fac parte online par a oferi destul de puțin o comunicare în acest sens; ne comunicăm prin comentarii care pot fi înțelese diferit, în funcție de stări de spirit, experiența proprie, experiențe induse, identificări ale unor pattern-uri și alți factori ce ne influențează. Avem multe ziduri și paravane, unii ne construim chiar arme letale. Uneori suntem și sinceri ceea ce duce la unele înjumătățiri și echilibrări ale ființei. Cred că necesită însă mai mult timp genul de construcție și dezvoltare în cadrul unui grup de scriitori decât am fost dispusă a acorda. În plus, distanțele ne răspund. Ne cunoaștem și nu prea. Online e mai dificil să cunoști scriitorul dar să pretinzi că înțelegi. Cred că timpul ne învață și dezvăluie.
Am preferat să scriu și să citesc alți scriitori mai mult și să socializez mai pe scurt, dar să îmi manifest sincer aprecierea pentru talentul și ambițiile sau diversitatea subiectelor inspiraționale oferite acolo și identificate de mine. Oricum, în mare majoritate interacțiunile online pot fi succint descrise ca schimb de politețuri. Astfel că, prefer să citesc autorul si să ii cunosc esența ca scriitor.
Nu pot nega însă faptul că, susținere cu privire la activitatea de a scrie există în grupurile sociale spre care m-am îndreptat. Sper să descopăr pe parcurs care îmi sunt cele mai potrivite. Deocamdată am nevoie să citesc, să explorez și să scriu mai mult.
Trebuie să fim și realiști cu privire la grupurile de scriitori sau artiști: dacă nu sunt destui membri activi nu este motiv să deții un grup, iar sigtagma “unde nu este competiție nu se întâmplă nici schimbare nici progres” rămâne valabilă. La fel cum o colaborare poate însemna enorm în timp. Fie ea și cu un “dușman”.
Cititul și cărți importante
Cititul a apărut în viața mea cu puțin înainte să mă înscriu la școală. Mă plictiseam așa că am fost învățată să îmi scriu numele și să identific litere prin revistele mele pentru copii. Mă deranja cumplit că adulții știau să citească, iar eu depindeam de ei în sensul acesta.
Momentan citesc material pentru un studiu pe care îl efectuez și care are o gamă largă de câmpuri sau domenii de activitate. În același timp mă pregătesc pentru un roman și ar mai fi cele două lucrări pe care le-am pomenit mai sus, în enumerarea planurilor mele pentru 2023.
Citesc și conspectez, iau pauze pentru a mă detașa de subiect atunci când devine poate prea personal sau am nevoie să înglobez materialul, să îl diger și să aflu cu ce am rămas, și poate să descopăr și de ce, apoi revin la studiul meu și la scriitura pentru proiectul la care lucrez.
Ca scriitoare, la început, m-am simțit extrem de influențată de anumiți scriitori clasici precum Charles Dickens, Alexandre Dumas (tatăl), James Clavell sau Dostoievski. De asemenea, mi-am spart capul cu “Patul lui Procust” de Camil Petrescu și mi-a plăcut, iar legendele Olimpului m-au pus la somn, dar nu pot nega influențele din copilăria timpurie înțesate de magia propusă de Hans Christian Anderesen sau Michael Ende, și nici poveștile și basmele populare românești. M-au urmărit viziunea și perspectivele artistice propuse de Oscar Wilde. Nu voi uita nicicând Portretul lui Dorian Grey. A fost și va rămâne o influență.
În ceea ce privește scrierea mea de teatru, am fost și sunt încă profund marcată de teatrul lui Eugene Ionesco și Samuel Beckett, descoperite în urma participării active în cadrul dezvoltării unei piese de teatru de Louise Doutreligne. Moliere și Jean Anouilh mi-au fost, de asemenea, exemple. Cărțile care mi-au oferit însă idei destul de serioase asupra explorărilor și lecturilor ce îmi erau neesare, și care au făcut obiectul unor îndelungi meditații, au fost altele trei. “Nobila Casă” de James Clavell mi-a dat de gândit datorită filozofiei de viață chineză prezentată în roman. Până atunci eram familiarizată mai degrabă cu filozofiile și stilul de viață propus din Țara Soarelui Răsare. Un alt subiect care m-a marcat a fost literatura de război. Aceasta a culminat cu citirea “Jurnalului fericirii” al lui Nicolae Steinhardt care mi-a vorbit mai serios decât poate am vrut să cred că avea să o facă și m-a captivat de la prima frază. Și poate nu în scriitură dar în alegeri de subiecte și chiar direcție de școlarizare și completare a studiilor: “Sale prof!” a lui Nicolas Revol.
Ca poetă influențele sunt, din nou, diverse. Keats, Wilde și Eminescu, Sylvia Plath, Ion Barbu și, poate identificabil, chiar Nichita Stănescu. Bacovia, Rimbaud, Beaudelaire și Villon sau Verlaine urmate de alinare adusă mereu de Coșbuc. Shakespeare și poeții de azi cu care m-am trezit având conversații artistico-literare.
În căutarea de a fi cât mai originală, creativă și completă din punct de vedere al exprimării artistice pot spune că e nevoie însă de mult mai mult.
Cititul în spațiul public
M-am trezit acum mai bine de un an observând tineri complet absorbiți în ceea ce citeau pe smartphone-urile lor. Încercam să ghicesc ce citeau ei, îi captiva. Cu unii era ușor - un simplu mesaj. Cu alții nu chiar floare la ureche. Apoi mi-am amintit că am ceva de studiat și m-am prezentat la bibliotecă unde m-a condus și curiozitatea subiectului. M-am întrebat atunci: “Oare cine mai citește pe la bibliotecă?”. Cu fiul meu am avut de dus muncă de convingere în acest sens. Mi-am pus niște întrebări și așa am ajuns să caut să aflu cam pe unde se citește și în ce măsură. Mai ales după lovitura pandemiei.
Inspirația pentru proiect
Cred că oamenii trebuie scoși din norul fantomei negre a viitorului. Cred că un zâmbet poate face minuni. Și mai cred că zâmbetul poate fi readus la viață prin cuvânt. Mi-a plăcut când cineva mi-a pus un zâmbet pe față care îmi spunea de fapt că ar trebui să fiu bucuroasă că trăiesc în lumea în care suntem azi și nu în bezna unui trecut toxic care ne poate ucide vlăstarul de tinerețe lăuntrică dacă îi permitem. A fost ca o critică la delăsarea-mi proprie. La fel cum mi-a plăcut când, în bezna unui prezent deloc roz cineva a schimbat ceva. A depus o floare sau a plantat-o, a adus binefăcatoarea ploaie care a spălat negreala și rănile, dacă acestea au existat, și a adus și soarele așa cum se cuvine. Nu mi-a plăcut la fel de mult când în sensul acesta mi-am luat o palmă, dar asta e! Uneori chiar de o palmă este nevoie ca să ne trezim.
Cum putem participa?
Printr-un chestionar disponibil atât în limba română cât și în limba engleză. Prin completarea unuia dintre cele două chestionare, se poate contribui la efectuarea acestui studiu.
Observații, lecții, surprize
Am observat cu plăcere că tinerii de astăzi citesc și studiază ca alte dăți, poate unii chiar mai mult, fiecare folosind dispozitivele și metodele pe care le au la îndemână. Desigur, ei sunt împărțiți în diverse categorii. Unii citesc pt că le e necesar studiilor, alții din plăcere, iar unii din ambele motive. Mai e și segmentul neinteresat de acest subiect. Și mai sunt aceia care au motivele lor să se ascundă.
În ziua de astăzi este cam greu să ne mai surprindă ceva. Cam așa simt și eu. M-au surprins, poate unele persoane care au acceptat a intra în “jocul” propus de mine și care mi-au oferit atât date cât și idei despre cum să continui cu proiectele mele legate de scriitură și artă. Pe urmă m-au surprins câteva persoane care au refuzat - un paradox al jocului bunăvoinței și esenței spirituale cu pasiunea și speranțele spiritului veșnic tânăr. Mi-a spus în primul rând ceva despre mine însămi și m-a făcut să îmi pun întrebări.
Pasiunea pentru arts & crafts
Îmi place să pictez, din când în când folosind materiale non-convenționale, și chiar să folosesc compoziții sculpturale în lucrările mele. Am un site dedicat lucrărilor mele în acest sens și expun chiar și artă digitală spre a fi printată fie pe pânză fie pe alte suporturi. Am deschis o nouă pagină de Facebook cu unele lucrări mai recente unde expun latura aceasta.
Mai e și un proiect umanitar la care țin mult. Am de gând să continui să mai fac ce se poate face și acolo.
În rest experimentez, mă relaxez... Aplic ceea se numește “terapia prin artă și joc”.
Viața de freelancer. Lecții și sfaturi
Sfaturi utile nu aș putea să dau. Poate doar să aibă grijă la propria sănătate cei ce se lansează și se lasă duși de val. Pot vorbi însă puțin despre propria mea experiență. E pe cât de dinamic pe atât de solicitant. Necesită astfel activități de relaxare și “reîncărcare a bateriilor”. Eu am suferit un soi de burnout datorită unei forțări puțin peste limită. Un program sănătos și bine usținut, echilibrat, cred eu că este cheia. Și să învățăm să sortăm mai bine lucrurile. Să menținem o ordine benefică. Sunt tare în teorie și am crezut că aveam să mă descurc perfect mereu și în practică. Azi însă văd că am de pus în ordine multe lucruri.
Am început cu avânt în 2011 și am eșuat atunci. Am reintrat în câmpul muncii și mi-am vâzut de ce puteam dezvolta pe parcurs. Acum am revenit în freelancing cu noi sperante și forțe, (poate cu expectanțe la o muncă hibridă cu o dinamică sănătoasă). Cu siguranță am însă mai multă experiență.
Am aflat nu doar că mai am enorm de învățat, dar se prea poate să îmi fie necesar un firewall propriu. Și mi s-au deschis ochii asupra unor posibilități de dezvoltare și chiar promovare extraordinare. E doar enorm de multă muncă la mijloc ceea ce nu părea a fi o problemă acum un an și jumătate în urmă. Azi bagajul se simte însă puțin mai greu pentru o singură persoană. Așa că îmi caut colaboratorii potriviți. Poate îmi lipsește și mentoratul potrivit. Azi se plătește cam peste tot pentru inițierea potrivită. Poate fi o provocare.
Un vers preferat
Se aproprie ziua poeziei haiku. Cred că “The oak tree”, Stejarul, de Matsuo Basho.
Stejar:
Neinteresat
de flori de cireș.
