Scopul final al artei, indiferent de procesul prin care a fost construită, e să te miște interior, crede Emilia Păunescu, Creative Director & Founder Nova Festival. În 2018 a pornit Nova cu această misiune: să fie o platformă vie, originală, în transformare.
Cea de-a treia ediție Nova, festivalul care aduce în același loc arta și noile tehnologii, începe azi și se desfășoară până pe 17 decembrie. Sub tema ”Hărți ale intimității”, festivalul propune o expoziție-experiență imersivă extinsă, cu spații vii, dezvoltate în NOVA Lab, în care vizitatorii vor putea interacționa cu 11 instalații, aflate la intersecția mai multor discipline.
E o ocazie de a experimenta cât de profund sau superficial pot trăi oamenii intimitatea în raport cu ei înșiși, dar și cu cei din jurul lor. 30 de artiști din 15 țări sunt prezenți la festival, agenda evenimentului fiind completată de workshop-uri, artist talks și lecture-performance-uri.
Există multă “artă” în jurul nostru, foarte aproape, mereu. Nu cred că e nevoie să fie adus nimeni mai aproape de nimeni. Suntem deja foarte aproape. Ce e nevoie este să ne uităm la asta. Să o trăim, spune Emilia Păunescu.
Povestim cu Emilia, în debutul Nova, despre intimitate, artă, tehnologie și spațiile generoase de întâlnire ale acestora, intersecții necesare pentru întrebări și perspective noi.
Povestea Nova
Când am început, în 2018, nu știam exact ce facem cu NOVA. Aveam mult entuziasm pentru nou. Lucram la un teatru independent din București și am venit cu ideea asta de a ne folosi de construcția diferită a teatrului ca să creăm o scenă exciting.
Am umplut un program de 10 zile cu spectacole, lucrări imersive și întâlniri care pentru mulți au însemnat prima lor interacțiune cu tehnologia folosită într-un mod creativ. Între timp, NOVA a devenit mai mult despre implicarea emoțională a oamenilor și cum putem crea un cadru mișto, multifațetat, folosindu-ne de instrumente ale prezentului.
La a treia ediție, suntem deschiși aproape o lună în 5 locații din capitală, iar evenimentul de deschidere se întâmplă atât în sala teatrului Excelsior, cât și transmis live pe platforma Streamerse. Expoziția din cadrul festivalului a fost construită colaborativ de 22 artiști din 13 țări și este un spațiu viu, sensibil, care se mișcă sonor, vizual și tactil în funcție de dinamica oamenilor din el. În cadrul unui laborator de sunet tridimensional prezentăm câteva act-uri deosebite. Am lansat o bursă de dezvoltare, NOVA GROW, care va trimite un artist român într-o rezidență educațională la laboratorul de cercetare și creație DDT din Slovenia. La fel, și un artist sloven în România.
Se simte ca un început ediția asta. Avem cel mai amplu program de până acum.
Misiunea festivalului
Îmi doresc ca NOVA să devină o platformă tot mai sigură de creștere. În orice sens. Mă interesează să creez sisteme vii, originale. Și apoi să le las să se desfășoare, să vedem unde ne duc.
Primele ediții
Cumva, eu nu văd evoluția NOVA ca pe ceva unidirecțional. Începem de aici și creștem progresiv. Mai degrabă caut să generez câteva experiențe disruptive, care să ne proiecteze în direcții interesante.
Așa învățăm, cred, într-un proces continuu.
Printre lucrurile care m-au surprins cu fiecare ediție este diversitatea publicului. Ne așteptăm, într-un fel, ca la un eveniment de genul NOVA să vedem o nișă de oameni anume. Dar întotdeauna avem public surprinzător. Anul trecut am ajutat o doamnă de aproape 60 de ani să exploreze cu corpul un spațiu digital plin cu amintiri procesate de un AI.
Ce se întâmplă anul acesta la Nova
Pentru mine, personal, momentul lui Sougwen 愫君 Chung din seara de deschidere a festivalului, din 22 noiembrie, de la Teatrul Excelsior, precum și expoziția imersivă care se deschide în 23 noiembrie la Goethe-Institut sunt punctele de neratat în program.
Sougwen pentru modul ei unic de a crea alături de partenerii ei roboți. Nici nu vă imaginați ce lecție frumoasă despre colaborare este această poveste. Pe cât de complicate sunt instrumentele folosite de Chung, pe atât de simplă și familiară nouă tuturor ne este emoția pe care ea o construiește.
Expoziția pentru modul ăsta diferit în care o vom percepem. Intri acolo și, cu ajutorul propriului corp, descoperi lucruri. Orice găsești tu acolo e perfect. Mai intră cineva, schimbă lucrurile. Am creat un context jucăuș în care să te vezi pe tine din mai multe perspective și să fii martor la câteva transformări pe care le generezi prin prezența ta acolo. Singur sau împreună cu alții.
Mai multe detalii despre toate acestea, despre lucrări, artiști și bilete sunt pe novanova.ro.
Provocările de anul acesta
Cred că cea mai mare provocare a anului acestuia a fost să ne menținem în echilibru în mișcare. Probabil că mai nimic din cele de la care am pornit nu s-au mai întâmplat așa cum îmi imaginasem. Probabil că e foarte bine că s-a întâmplat așa.
Tema intimității
Știam că vreau să construiesc ceva autentic. Era în ton cu ce se întâmpla cu mine pe atunci. Așa că am scos the big guns la înaintare. M-am dus direct la intimitate. Ce poate fi mai înfricoșător și mai ispititor pentru noi toți.
Mi-am mai dorit să lucrez senzorial și ca ceea ce facem să te aducă în corp.
Cred că simțim intimitatea în moduri foarte personale, așa că nu mă îndoiesc că și înainte, dar și acum au fost și sunt forme de a fi împreună spectaculoase. Mie personal îmi place să mă așez așa într-o zonă de descoperire. Sper ca și NOVA să fie o ușă spre asta.
Publicul
Majoritar avem tineri între 18 și 35 ani, dar ne bucurăm să întâlnim și o bună parte din public din segmente foarte diferite. Asta pentru mine este un feedback bun. Înseamnă că am reușit să fim relevanți pentru oameni foarte diverși. Totodată, înseamnă și că am reușit să găsim ceva cu care rezonăm mulți, o esență.
Acum cultivăm în sensul ăsta, împreună cu publicul.
Din punctul meu de vedere, o constantă care a rămas mereu valabilă în relația oamenilor cu arta este faptul că arta te mișcă pe interior. Indiferent cu ce instrumente o construiești, ăsta e scopul final.
Amprenta Nova
E devreme să spunem asta. Speranța mea este că amprenta pe care o lasă NOVA este, în primul rând, bucuria.
E nevoie ca arta sa fie adusă mai aproape de oameni?
Există multă “artă” în jurul nostru, foarte aproape, mereu. Nu cred că e nevoie să fie adus nimeni mai aproape de nimeni. Suntem deja foarte aproape. Ce e nevoie este să ne uităm la asta. Să o trăim.