![[De urmărit] Irina Markovits: Găsesc în continuare oaze de frumos, de inspirație, de educație, dincolo de “zgomotul” din feed](https://media.iqads.ro/2022/09/irina-m-rawyou-2-irina-marko-cover-850.jpg)
Trebuie să facem diferența între followers – cei care te urmăresc pe o rețea socială – și comunitate. Deși în prezentările de marketing termenii se mai confundă, de fapt ei sunt diferiți și determină câtă influență are cu adevărat o personalitate online.
Un follower poate fi interesat azi și mâine poate să-și ia clickul înapoi, pe când o comunitate e alcătuită din persoane care te caută și interacționează cu tine indiferent de algoritmul rețelei sau de cât de des postezi, spune Irina Markovits, consultant de imagine și creatoarea contului @irina.markovits. Femeile din comunitatea care a crescut în jurul Irinei i-au adus inspirație, au ajutat-o să-și formeze vocea și să creeze conținut relevant, i-au susținut business-ul și i-au dat voturile care au plasat-o în topul premiilor digitale autohtone. Nu în ultimul rând, i-au devenit prietene.
Irina a învățat că nu e nevoie să folosești multe hashtaguri pentru a fi citit. Ce a contat pentru ea a fost să-și păstreze autenticitatea, să spună o poveste în fiecare postare și să vorbească despre temele importante în viața ei. Un lucru pe care l-ar fi făcut diferit este să aibă o direcție mai clară pentru cont: personal sau business.
Se consideră un micro-influencer și crede că agențiile ar trebui să nu se mai orienteze exclusiv spre mega-influenceri, uitându-se doar la criterii cantitative. Mai importante decât numărul de like-uri sunt calitatea conținutului și engagementul obținut.
Citiți povestea Irinei pentru e descoperi și alte lecții din experiență și urmăriți-o pentru că imaginea contează, dar se construiește diferit față de cum ne imaginăm.
Omul din spatele contului
Am absolvit cândva Jurnalismul, lucru care explică (spun eu) interesul și constanța cu care scriu pentru blog și pentru Instagram. La începutul anilor 2000, după o perioadă de câțiva ani trăită la Bruxelles și Budapesta și după foarte multe cursuri și calificări, am deschis primul birou de consultanță de imagine (apoi de style coaching) din România. Spre finalul lui 2007 am lansat StyleDiary.ro. Între timp am acumulat multe sute de cliente din țară cu care am lucrat individual și peste 200 de workshopuri corporate, am organizat și susținut un curs de educație la nivel național, am lucrat imaginea câtorva personalități din politica românească și am scris pentru câteva reviste de lifestyle.
Pivotez o dată la cățiva ani, vorba lui Ross din Friends, îmi reinventez, actualizez sau creez de la zero serviciile și produsele pentru a fi în ritm cu clientele mele. O reușită și surpriza pentru mine a fost că, odată cu pandemia și lansarea unor servicii online de stilism, să lucrez cu românce stabilite la Paris, New York, Zurich, Viena, Haga, Londra, pe lângă femei care locuiesc în Cluj, Craiova, Brașov, Galați, Satu Mare, Timișoara…
În 2020 am fost redactor-șef al revistei Psychologies România – episod care, împreună cu anii în care am lucrat pentru Fundația Steven Spielberg în România, formează două din experiențele mele profesionale cu adevărat memorabile.
Începuturile @irina.markovits
Întrebarea m-a obligat să merg înapoi prin toate cele 2174 de postări, ca să o descopăr pe prima: aprilie 2012. Gândul trebuie să fi fost legat de ceea ce constituia Instagramul la momentul acela: posibilitatea unor postări personale, la limita intimului, în care se impleteau texte scurte, simpatice, inteligente, emoționante alături de fotografii mai mult sau mai puțin spontane dar neregizate, netrucate, nesponsorizate, la care se adăugau micile comunități care se creau onest în jurul unei persoane. Spun “trebuie să fi fost” pentru că nu am avut intenția de a mă folosi de Instagram drept cash cow, un instrument de marketing sau canal de monetizare.
Reflectând mai bine, îmi dau seama că intenția și dorința au fost ca Instagramul meu să fie un soi de jurnal, vizual și textual. Primele postări – încărcate de filtrele care erau la modă atunci, Hefe, Ludwig, X-Pro II, și cu text minim – însoțeau un itinerariu făcut atunci prin țară, susțineam propriul curs de educație vestimentară în 6 orașe și observ că asta fotografiam: locurile în care mă opream, selecția de haine pentru curs, un borcan pe care scrie “Aromă de copilărie”, tot felul de bijuterii, un teanc de cărți…
Evoluție
Contul a crescut organic, lucru important pentru mine. Evoluția lui este, în primul rând, la nivel estetic. Curatoriez cu mare grijă imaginile pe care le postez și feed-ul urmărește acum un fir cromatic (asta pentru ca sunt o persoana vizuală, nu din motive de business). Multă vreme textele mele au fost scrise în engleză pentru că, paradoxal, simțeam că pot exprima mai nuanțat sau mai concis ceea ce doream să transmit. De curând, am început să scriu în română. De și mai curand, am sărit și eu pe trendul reels-urilor - sunt cool, efortul merită făcut atât pentru boost-ul în numărul de followeri, cât și pentru diversitatea temelor de tip “pastilă” care se potrivește domeniului meu, așa că voi începe să postez reels-uri cu regularitate.
Între modificarile pe care le-am facut cu intenție este echilibrul dintre postările relativ personale (pe teme care mă interesează direct, dintr-un moment, loc sau context care merită fixat în memorie, eventual pe un subiect asupra căruia reflectez) și postări care îmi promovează deschis activitatea profesională (colaborări, apariții media, cursuri și workshopuri, articole pe blog). Contul are în continuare miezul de jurnal personal, cu mici “pauze publicitare” scrise în aceeași voce, fără ca textul postărilor să devina ultra-comercial, insistent, manierist.
Cum arată contul și de ce
Îmbucurător pentru mine este să realizez că ADN-ul contului meu a rămas stabil, prin el curg aceleași laitmotive. Mi-am fost fidelă. Acum, ca și în 2012, mi-am dorit ca pagina mea să fie o ușă întredeschisă către universul meu. Cine îmi urmăreste feed-ul și story-urile începe să mă cunoască, începe să își dea seama din ce se compune lumea mea: călătorii, cărți, expoziții de modă și de artă, gastronomie, momente de care merită să îmi aduc aminte peste ani, detalii din jurul meu care mă sensibilizează, educație în toate formele ei, educație vestimentară în special, culoare, texturi, feminitate, feminism, frumos și foarte, foarte rar, părți din viața mea personală.
Tocmai pentru că contul meu de Instagram nu este (încă) parte integrată din vreun plan de marketing și comunicare, frecvența cu care postez este mai curând… hai să îi spun intuitivă, organică, laxă. Uneori postez de câte 2 ori pe zi, alteori o dată la 2-3 zile, alteori o dată la 3 săptămâni. Nu-mi doresc să fac din conținutul contului meu o obligativitate, nici o îndatorire forțată și cu atât mai puțin o chestie expeditivă, artificială, mediocră, un copy-paste plin de banalități. Atâta vreme cât contul va fi al meu și despre mine, țin să mă reprezinte ca persoană și ca standarde.
Imaginea
Nu simt că imaginea mea e “construită” în vreun fel, în sensul ca nu am aplicat o strategie și nu am ales să fac o selecție prezentabilă a cine sunt. Imaginea mea este o reflectare corectă și cinstită a cine sunt. Eventual, pot spune că sunt 4 lucruri pe care le-am urmărit cu constanță: să fiu eu însămi – nici mai simpatică, nici mai puțin educată, nici mai puțin accesibilă decât sunt în realitate; să nu devin un “look-at-me person”, vânând likeuri, cumpărând followeri, fotografiind fiecare cafea, manichiura sau brunch cu “fetele” și inundând story-urile cu zeci de postări; să păstrez discreția cu privire la viața mea personală; să spun o poveste în fiecare postare; nu în ultimul rând, ceea ce spun să reflecte cine sunt acum. De pildă, dacă acum 4-5 ani postam mult mai des despre trenduri în modă, expoziții dedicate designerilor, branduri sau ateliere nou-apărute pe piața din România sau diferite lucruri care îmi atrăgeau atenția la vizita într-un magazin, astăzi postările mele vorbesc și despre menopauză, feminism și necesitatea educării prin artă, pe lângă obișnuitele recomandări, sugestii și sfaturi din sfera stilismului personal.
Numărul de followers
Organic și în timp, nu peste noapte. E unul din motivele pentru care încă sunt (cred) în categoria de micro-influencer. Au existat mai multe momente în care numărul de followeri a crescut brusc, neașteptat de mult (pentru mine): fie cu câteva sute bune în decurs de o oră, fie cu peste 1000 în 24 de ore. Primele 2-3 dăți le-am putut corela foarte ușor cu recomandări făcute direct de câte un influencer, ulterior am observat câte un astfel de val de câte ori am postat un reel. Apropo de asta: o concluzie la care am ajuns empiric este că “efectul de turmă” e real, oamenii vor da ascultare recomandării unui influencer, vor face un click pe “follow” fie că îi interesează sau nu persoana recomandată; dintre cei care au ajuns pe contul meu în felul acesta, mai puțin de 1% au interacționat cu mine prin like-uri, comentarii sau mesaje directe. Așa că, dintr-o anumite perspectivă (sau până la un anumit punct), numărul de followeri este reper doar pentru popularitatea și accesibilitatea persoanei, nu pentru calitatea conținutului și comunicării. Și, la polul opus, numărul de followeri face bine la vanitate, la ego și, în timp, la venituri.
Creșterea comunității
Încep prin a face o distincție între “numărul de followeri” ai contului meu și “comunitatea” mea. Comunitatea mea, tribul meu, este formată din femei pe care am ajuns să le cunosc, unele mi-au devenit prietene, cu altele există o simpatie sau o admirație reciprocă. Cel mai recent, sprijinul lor a venit sub forma voturilor care m-au ajutat să câștig premiul 1 la categoria Most Active Fashion Blogger la Digital Divas. Multe dintre ele mi-au devenit cliente ale serviciilor individuale de stilism, participante la workshopuri și cursuri, cititoare ale blogului meu. Datorita recomandărilor lor, am descoperit influenceri-activisti români care sprijină cauze sociale, drepturile femeilor și minoritatilor, psihoterapeuți și platforme care sprijină sănătatea emoțional-mentală și care merită promovați, artiști români de nișă extraordinar de talentați, muzică fenomenală și evenimente culturale non-mainstream, locuri care au ajuns pe lista destinațiilor mele de călătorie. Femeile acestea mi-au îmbogățit viața.
Din perspectivă de business, femeile din comunitatea mea mi-au fost inspirație, mi-au scris ce își doresc și ce nu, ce le interesează să descopere despre stil sau estetică și ce nu, inclusiv mi-au oferit idei pe care să le pun în practică: teme de workshopuri, lansarea unor servicii noi de stilism online, modalități de îmbunătățire a unui program self-guided de styling…
Strict la nivelul contului meu, interacțiunea cu comunitatea mi-a permis să nu-mi alterez vocea, să creez conținut original, uman, reprezentativ pentru mine și în rezonanță cu ce au ele nevoie din partea mea. Îmi place să cred că, datorită lor, am continuat să ofer conținut bun și diferit: captivant și nu comercial, suficient de relevant pentru viața lor cât să se oprească din scrolling și să rețina (sau salveze) ce scriu, suficient de puternic vizual încât să revină mereu pe contul meu în special pentru o doză de frumos, suficient de evocator de emoții încât să se conecteze constant cu mine…
Promovare
Până acum nu am avut nicio campanie de reclamă plătită, pe nicio platforma de social media, care să împingă oamenii să mă descopere. Dar îmi promovez contul, cu moderație: îl menționez pe blog, apare în semnatura newsletterului meu, le invit pe participantele la cursurile și workshopurile mele să mi-l descopere, face parte dintre canalele de promovare pe care le propun brandurilor cu care am proiecte.
Postări populare
Postările făcute de zilele mele de naștere (în mod sigur și pentru că sunt între rarele ocazii în care postez fotografii-portret ale mele), postările în care prezint listele de cărți pe care urmează să le citesc în următoarele săptămâni, textele cu mici manevre de styling (însoțite de fotografii ale clientelor mele), fotografiile care evocă anumite emoții (fructe pârguite sau un cer senin de vară, o stradă încețoșată, o combinație cromatică reușită într-o ținută, detaliul tatuajelor mele, o pereche de cercei luminați de soare) și, în ultima vreme, postările în care scriu despre cum fac legătura dintre stil și artă, dintre stil și psihologie, dintre stil și literatură (sau viceversa).
Cum te ajută
Conexiune, bucurie, explorare la nesfârșit, descoperirea unor resurse și informații la care nu aș avea altfel acces. Posibilitatea de a intra în legătură cu idei care transformă paradigme și îmbunătățesc societăți, idei care sunt atât de necesare într-o societate conformistă și conservatoare cum e cea din România – și pe care le transmit mai departe, folosindu-mă de contul meu ca de un mini-megafon. Din când în când, recunoaștere.
Lecții și greșeli
Mă opresc la 5 lecții și 1 singură greșeală. Lecțiile sunt: nu e nevoie să folosesti 99 de hashtaguri pentru ca lumea să te citească; giveaway-urile, lanțurile de tag-uri și mențiunile făcute de mega-influenceri aduc pe moment un boost al numărului de followeri… care divorțează de tine după câteva zile; cine îți e follower fidel, te caută și interacționează cu tine, indiferent de algoritmul Instagramului sau de câte ori postezi pe zi sau pe săptămână; în mod similar, cine îți e parte din comunitate, îți este similar în multe privințe (like attracts like, ca să spun așa); Instagramul este o platformă mai mult decât generoasă tehnic, încât nu ai neapărat nevoie de un site (separat) de prezentare. Greșeala pe care îmi doresc să o fi evitat este să-mi fi stabilit, la un moment dat, un obiectiv clar (sau o direcție) pentru cum voi folosi contul și platforma: ori personal, ori business.
Instagramul românesc
Sunt 3-4 lucruri care nu îmi plac la/pe Instagram: 1. (fără discriminări legate de țară) faptul că oricine îți poate copia conținutul, și-l poate apropria fără să menționeze creatorul original; 2. (specific pentru România) faptul că agențiile se orientează strict catre mega-influenceri și au repere exclusiv cuantificabile (număr de followeri, de like-uri, de comentarii) fără a ține cont de calitatea conținutului, de calitatea engagementului, de manifestarea reală a “influenței” respectivei persoane, practică pe care eu o interpretez drept selecție pe bază de statut, nu pe bază de calitate sau merit; 3. (la modul general) încurajările de a utiliza din ce în ce mai mult Instagramul pentru business și monetizare, în detrimentul intenției originale a platformei.
Îmi e dificil să spun ce îmi place pe Instagramul din România, așa că voi spune de ce voi continua să folosesc platforma. Mă obligă să învăț ceva nou, o dată la ceva vreme. Găsesc în continuare oaze de frumos, de inspirație, de educație, dincolo de “zgomotul” din feed. Stories. Reintroducerea feed-ului cronologic și al marcării conturilor preferate. Îmi pot transforma textele postărilor în micro-bloguri, mini-eseuri însoțite de un vizual fain.
Branded content
M-am bucurat să fiu parte din proiecte care mi-au plăcut, uneori lucrând prin intermediul unor agenții, alteori direct cu brandurile. Câteva care merită menționate sunt București Mall, Pure, Marks & Spencer România, C&A România, AFI Cotroceni. Dincolo de condițiile evidente (remunerație corectă), îmi selectez colaborările astfel încât să pot avea un aport creativ în respectivul proiect, să fie un brand pe care l-aș folosi și recomanda chiar și in lipsa colaborării, să nu existe obligatia de a da copy-paste unui text care nu mă reprezintă defel și, cel mai important, să fie un brand ale cărui valori, poziție, etică să fie compatibile cu ale mele.
