Trecut prin toate exercițiile scrisului, poezie, proză, presă, traduceri, corectură de carte, certuri cu rimă pe Facebook, Dan Sociu a ajuns la genul ăla de intimitate a cuvintelor în care își permite orice. Stângăcii, lipsuri, excese, meștereală, frumusețe simplă. Un ninja în beznă, un maestru beat de kung fu, un aparat de scris. În mare parte din timp, scrisul e exercițiu, traduce, citește, stă pe net. Scrie rar, la câteva luni, poezie sau proză și pune pe Facebook.
În timp, vîrsta și viața ne arată că nu sîntem așa speciali și că doar inteligența nu ajunge. M-am plictisit numai de jocurile inteligenței, caut ceea ce îmi vorbește direct ca unui animăluț încolțit, cum sîntem toți, spune Dan.
