[Creativitate & Tehnologie] Alina Tofan: Lumea e mult mai dornică de tot ce înseamnă formate noi, hibrid, la granița dintre mai multe discipline, de artă fără limite, de tehnologie, de inovație, de viitor

Inteligența artificială nu va putea să înlocuiască niciodată visele oamenilor. Ele sunt motorul graniței dintre îndrăzneală și posibilitate. Va putea, însă, să le ducă mai departe, să le tranforme în realități noi. Alina Tofan nu crede într-o tehnologie distructivă, ci în fuziune, într-un viitor în care natura, arta și tehnologia să fuzioneze sub direcția creativă a minții și a sufletului uman. Și asta se vede în toate proiectele în care se implică. Alina este artistă multidisciplinară, migrează constant între mai multe teritorii artistice și formate hibride. Este formatoare de teatru labirint, de teatru ziar, teatru legislativ, cunoaște tehnica statuilor vivante, dansează, participă constant la ateliere de mișcare și lucrează cu copii și adolescenți din grupuri marginale. A lucrat în radio, face voice-overuri, și, în paralel, face față rolurilor de manager de proiect și PR. 

"Datorită tehnologiei, am înțeles că nu mai e vorba despre artistul ca individ, viitorul e al colectivelor artistice, unde fiecare pune la comun toate mijloacele de expresie artistică pe care le are, mesajul devine mai puternic și capătă universalitate, devenind reprezentativ nu doar pentru o persoană, ci pentru un grup, pentru oameni care se exprimă diferit", spune Alina.

Vorbim cu ea în rândurile următoare despre legătura dintre artă și tehnologie, provocările și sensibilitățile acestei întâlniri, în continuă schimbare, și felul în care se manifestă creativitatea într-o lume din ce în ce mai automatizată.

În seria editorială [Creativitate & Tehnologie], celebrăm curajul creatorilor de a îmbrățișa tehnologia și de a găsi în ea resurse noi de evoluție. Inteligența artificială e aici, infiltrându-se în toate domeniile. Și noi avem privilegiul de a descoperi teritorii noi alături de ea. În publicitate, design, muzică, fotografie, film, toate formele creației.

Nu știm ce va urma, ce simbioze ale creativității artificiale se vor produce. Dar suntem aici, să spunem mai departe poveștile care se formează la granița dintre tehnologie, creativitate și umanitate. Vrem să vorbim de Creativitate & Tehnologie, nu de Creativitate VS Tehnologie. Știm că AI-ul si tehnologia se vor alătura creativității, nu vor concura.

Cum e să lucrezi într-un domeniu creativ în 2022 în România

E o mare provocare, dar merită din plin. Lucrez în permanență cu limitările, cu lipsa resurselor și a oportunităților, cu o scenă culturală care nu răspunde nevoilor mele și atunci, devin tot mai motivată să fac să existe ceea ce îmi doresc, să mă manifest artistic, dar și din perspectiva proiectelor pe care le scriu/propun în calitate de manager. Mă trezesc și adorm fericită. E minunat că e atâta loc de visare. Ce umbrește fericirea e lipsa resurselor pentru a onora oamenii cu care lucrez și inclusiv pe mine așa cum e normal, lipsa masivă de educație culturală și artistică pe care o avem în România și de la care pleacă multe… cum înțelegem arta, ce fel de artă consumăm, ce se finanțează și la ce vin oamenii să vadă.

Mă bucur că așa m-am format, să vreau să știu din toate, să învăț și să mă educ în continuare, să lucrez inter/multi/trans disciplinar. Pentru mine, creativitatea e ce ne definește pe fiecare și e păcat să nu îi explorăm cât mai multe fațete pe care le poate avea în domeniile noastre de activitate.

Cea mai frumoasă parte

De la o zi la alta am ocazia să descopăr și să schimb cu adevărat felul în care gândesc, pot să aduc în planul fizic al realității ceea ce uneori visez. Profesiile mele (actriță/performer, artistă multidisciplinară, art-terapeut, manager cultural, realizator radio) îmi permit constant să îmi explorez universul interior și să îmi dau seama că e universal și asta e cea mai mare mulțumire, că pot să exist împreună cu ceilalți prin simțire.

Cea mai grea

Să îi fac uneori pe cei din jur să judece mai puțin și să simtă mai mult. E greu să nu mă pierd în birocrație, în subfinanțare, să nu mă întristez de limitările altora și să le accept. Nu e greu, dar e o condiție esențială: să nu fac compromisuri, să nu fac lucruri în care nu cred, doar pentru că dau bine profesional.

Cum s-a schimbat procesul creativ

Pandemia a fost revelația vieții mele pentru că mi-am dat voie să înțeleg acest moment zero în care, am simțit cu adevărat că înfloresc și că mă îndrept cu pași repezi spre adevăratul meu potențial. Am simțit că au căzut bariere și ziduri în percepția celorlalți, publicul a înțeles că nu ne mai regăsim în lucruri seci, fără suflet, în butaforii și artă făcută doar așa, să fie… îmi e mult mai ușor să mă exprim artistic exact așa cum cred și să fie primit și simțit de un număr mai mare de persoane.

Lumea e mult mai dornică de tot ce înseamnă formate noi, hibrid, la granița dintre mai multe discipline, de artă fără limite, de tehnologie, de inovație, de viitor. Simt că am înțeles cu toții, creatori și participanți că arta, implicit creativitatea, sunt formele cele mai puternice de reziliență în fața calamităților, a războiului, a pandemiei și a tot. E tot ce avem, imaginația, și cu cât o folosim mai bine, mai aplicat către viitor, cu atât vom merge mai departe. Important e să ne păstrăm umanitatea, să ne dorim să simțim mai mult. Îmi propun asta în orice lucrez, să mut mai departe limitele simțirii. Iar când se întâmplă asta, simt că există un viitor comun, un împreună către care tindem cu toții.

Ce a intervenit o dată cu experiența

Experiența lasă loc sufletului să simtă mai mult, minții și corpului să aibă încredere în calitatea muncii lor. A apărut o dorință mai mare de a explora, curaj mai mult de a mă îndrepta către concepte, mijloace și tehnici noi prin care să mă exprim. Mă cunosc și îmi las loc să mă surpind mult. Am înțeles și că am responsabilitatea de a contribui la formarea alternativă a tinerilor artiști aflați la început de drum prin ateliere, prin a comunica constant și clar despre artă și mesajul meu. Odată cu experiența se conturează tot mai clar viitorul, ideile capătă mai multă materialitate și forță. Au apărut alte perspective, invitații profesionale de colaborare, oameni noi, mi-a crescut disponibilitatea mental-sufletească de a lucra mult și sincer.

Cum lupți cu rutina

Rutina apare când sunt suprasolicitată, când fac multe proiecte în același timp și nu mai am timp de lucruri simple, când totul e pe fugă. Nu prea poți lupta, trebuie doar să continui, să ai energie, nu e vina celorlalți pentru cât de aglomerată sunt eu, fiecare lucru trebuie să fie cât de bine pot face. Încerc să mă trezesc mai repede, să meditez, să mă bucur și să mă încarc cu cât mai multă energie din ce fac. Să mă uit obiectiv la ce fac și la ce trăiesc. Am privilegiul de a face artă, de a da formă ideilor mele, lucrez cu mine, sunt propria resursă și asta mă face să găsesc soluții pentru orice.

Schimbarea cea mai mare care a influențat domeniul tău

Pandemia. Momentul în care confruntându-mă cu imposibilitatea de a mai avea public, mi-am dat seama că publicul e oricum online și că trebuie să mă duc spre ei. Am început să mă îndrept către formate hibrid, să colaborez mai mult cu artiști din medii diferite. Restricțiile s-au ridicat, însă, dorința de a fuziona medii și arte diferite s-a păstrat. Absolvirea masterului de art-terpie a coincis cu pandemia, cumva, nu știu cum s-a produs, dar în tot ce creez se simte amprenta art-terapiei ca încă un layer, cu mai multă grijă și cred că la felul în care se prezintă lumea în care trăim acum, e nevoie ca arta, tehnologia, științele umaniste, ecologia și știința să funcționeze împreună.

Cum te-a schimbat tehnologia

Am devenit mai deschisă, m-am adaptat și mi-am adaptat conținutul. Mă bucur de tehnologie, citesc despre constant, am și norocul de a avea în jur, și mai ales, în proiectele în care lucrez, artiști new media, sound-designeri foarte conectați la tot, vizionari, cu multiple competențe în acest sens.

Cum ții pasul cu noile tehnologii

Încerc, mă interesează, nu înțeleg tot și atunci, cum spuneam, apelez la Alexandru Maxim, Ioana Buraga, Ștefan Blănică, Vlad Grigore și Teo Rădulescu. Lucrăm mult împreună și mă bucur că dau formă ideilor cu care vin spre ei și nu doar atât, îmbogățesc cu ajutorul tehnologiilor folosite conceptele.

Inspirația tehnologiei în proiectele tale

Este tot mai mare, însă și importanța emoției umane crește. Datorită tehnologiei, am înțeles că nu mai e vorba despre artistul ca individ, viitorul e al colectivelor artistice, unde fiecare pune la comun toate mijloacele de expresie artistică pe care le are, mesajul devine mai puternic și capătă universalitate, devenind reprezentativ nu doar pentru o persoană, ci pentru un grup, pentru oameni care se exprimă diferit.

Ce aplicație ai vrea să se inventeze

Mereu când mă gândesc la asta verific, de cele mai multe ori, deja există. E uimitor! Mă gândesc des la lucruri vehiculate în 2012 când erau doar informații despre acel sfârșit al lumii. Auzisem atunci, din pură întâmplare, pe cineva care îi explica vehement altei persone că lumea după 2012 înseamna că vom comunica cu plantele. Știu că îmi venea să râd. Acum, n-aș mai râde și n-aș mai considera asta ca fiind o aberație, comunicăm, nu cum îmi imaginam eu acum, dar faptul că avem aplicații care identifică plantele și nevoile lor mi se pare uimitor. Avem aplicații care ne pot spune cât oxigen produce o anume pădure… Lucurile merg repede, apar noi forme de a ne traduce și conecta cu viața și e uimitor. Viitorul nu e așa SF cum îl vedeam când eram mică în fime și desene, dar are, cu siguranță, textura AI-urilor și a internetului.

Ce nu va putea înlocui niciodată AI la nivel de creație

Cred cu tărie că omul nu poate fi înlocuit cu adevărat de AI. Desigur, AI –ul poate înlocui anumite job-uri și activități pe care, în prezent, le fac oamenii. Asta e foarte bine. Ne definim realitatea prin creativitate, iar asta înseamnă tehnologie. Nu cred într-o tehnologie distructivă, cred în fuziune, într-un viitor în care natura, arta și tehnologia să fuzioneze sub direcția creativă a minții și a sufletului uman. AI-ul nu va putea niciodată să înlocuiască visele oamenilor și nici infinitele posibilități pe care oamenii le dau acestora în încercarea lor de a le aduce în propriile vieți.

Simbioza dintre creatori & tehnologie

Abia aștept să se producă. Ar însemna să atingem un nivel general de echilibru și maturitate, să mergem toți în aceeași direcție. Să fim cu toții co-creatori ai unei lumi armonioase, în care spațiile domestice să răspundă cu adevărat nevoilor noastre, în care natura și arhitectura ar fuziona, în care am fi conștienți de spațiile acustice pe care viața noastră se desfășoară și de e important să se audă calitativ.

Simbioza dintre creatori și tehnologie ar însemna poate că vedem lumea mai bine, din mai multe perspective și odată ce am știi că o putem modela cum ne dorim, să trăim mai mult în emoție, în respect și în armonie. Poate sună utopic ce zic, dar utopia zisă azi poate deveni realitatea viitorului, de noi depinde, de cum ne autoeducăm. Viitorul poate fi o utopie sau o distopie. De noi toți depinde și de munca individuală a fiecăruia dintre noi.