[Comunicare ca la carte] Teodora Migdalovici: Daca nu dai tinerilor practicieni un abecedar de lectura a contextului, e ca si cum i-ai lega la ochi si le-ai da drumul sa orbecaie prin lume

[Comunicare ca la carte] Teodora Migdalovici: Daca nu dai tinerilor practicieni un abecedar de lectura a contextului, e ca si cum i-ai lega la ochi si le-ai da drumul sa orbecaie prin lume

Atentia la calitatea actului de creatie este prioritara pentru Teodora Migdalovici, in actul ei pedagogic, care include de cele mai multe ori aplicatii practice. Apoi, focusul pe mediul international, networking-ul si toata calatoria de la strategie la declinarile in design sau limbaje vizuale. Si tot de cele mai multe ori, primul ei student este ea: 

“Ca sa-i invat pe altii sa vada, trebuie intai sa am eu acel “bird eye view” si sa pot schimba frecvent lentile (cea de business, cea de om de vizual, cea de antropolog, cea de observator cultural sau politic, cea de explorator).”

Teodora, trainer in comunicare si fondatoarea The Alternative School for Creative Thinking, spune ca n-a avut deloc emotii cand a inceput sa predea, dar noi nu o credem pe cuvant. Si nici cand spune ca n-are provocari in misiunea de a-i invata pe altii, ci doar bucurii. Dar credem ca le transforma.

Povestim cu Tedi despre parcursul ei in pedagogie, cum stau lucrurile in comunicare astazi, de unde isi ia inspiratia si care sunt incercarile generatiei Z.

 

Istoria ta de predat

A inceput in familie – tata fusese prof inainte sa intre in cercetare, aveam vreo doua matusi, ambele profe de mate. Predatul era ceva literalmente familiar. Pe urma am facut Pedagocicul, prima generatie de dupa 89. Mi-a placut. Mult. Il tin minte si-acum pe proful de Peda:

“Teodora, esti atipica in stilul de predare, atipica intr-un sens bun.”

 

Primele emoții

Aveam 22 de ani cand am inceput sa explorez festivalurile internationale. Am inteles ce inseamna sa tii o prezentare care sa lase mii de oameni cu gura cascata. Cum se simte o sala pe care o plictisesti versus o sala euforica, unde necunoscuti rad complice unii la altii si se despart la final, dupa 45 de minute in sala, de parca ar fi fost prieteni de-o viata.

Cum aliniezi ce spui la ce-ai in slide-uri, cum te misti pe scena, cum te imbraci, cum generezi emotii ca si cum ai compune jazz live, de calitate. Am invatat cu ce trebuie sa ramana cei care iti acorda timpul lor. Ce trebuie sa plantezi in ei, ca sa germineze mai departe.

Lansarea TheAlternativeSchool a fost un fel de tipping point pentru tot ce adunasem: calitate a studiilor de caz, calitate a stilului de predat. “Cum” e la fel de important ca “ce”.

Avusesem deja experienta de profesor asociat la doua facultati, si stiam, din interior, ce-au nevoie studentii si ce-are nevoie industria. Asa ca… zero emotii. La 27 de ani, cand am lansat #TheAlternativeSchool, eram indeajuns de inconstienta incat sa am doar certitudini.

 

Ce ți-ai propus să aduci nou

Am operat unde era buba mai mare: de la “teoria aplicata” a practicienilor cu rezultat, la rezultatele demonstrate ale studentilor. Atentie la calitatea actului de creatie – de la cum generezi o idee, la cum o imbraci, cum o plimbi prin strategie, prin limbaje vizuale, prin media creativa, la cum ii anticipezi rezultatele in business si in societate si cum “o vinzi” intr-o prezentare impecabila.

Focus pe conectarea la mediul international si pana la urma la viitor. Un mix de networking si competitie cu ego-uri tinute in control. Interes pentru trenduri in design, media creativa, strategie, limbaje vizuale. Atentie la caracterul celor pe care ii aduc in fata studentilor. Bref, alta setare pe toate palierele.

Pana azi, aleg profii de la scoala cu o imensa sete de a invata in primul rand eu. Usor de banuit, e greu de facut. Recompensator de fiecare data.

Si a mai fost ceva – mereu am dat sanse oamenilor care vor sa evolueze – de-aici taxele foarte mici si programele anuale de burse. O competitie sustinuta de partenerii de la George / BCR, care ofera acces la semestrul de primavara pentru cele mai bune idei, se intampla chiar acum.

 

Cum s-a schimbat felul în care ții cursurile

N-am schimbat nimic fundamental: de 17 ani folosesc aceeasi metoda de invatare prin descoperire, invatare inspirata de practicieni - mix de romani si internationali - care au dovedit ca-si merita postura la microfon prin ce-au construit si prin cum au impactat lumea.

Ca intr-un kibutz, oamenii care vin la scoala invata de la profi, invata unii de la altii, invata pe masura ce sunt incurajati sa greseasca si sa greseasca mai bine, pana dau de punctul magic, in care reusesc sa calibreze toate rotitele si sa puna in lume solutii admirabile.

Oamenii invata cand lucreaza in echipe, on-line, dar si cand isi beau cafeaua, nas in nas, sambetele dimineata la MindSpace sau, Doamne-ajta, pe Croisette.

 

Provocări în misiunea de a-i învăța pe alții

N-am provocari, doar bucurii. Si credinta ca daca faci tot ce ține de tine si asta ti-e calea, daca ceilalti au nevoie de perspectiva si de contributia ta, nu s-a inventat inca pandemia globala care sa te opreasca. In mod natural, gasesti solutiile si primesti tot ce ai nevoie, de peste tot, cand nici nu te astepti.

Hai sa zic totusi unde-s bubele: vad generatii de oameni foarte nesiguri pe ei, in suferinta permanenta din cauza unor artificiale raporturi de comparatie cu altii (social media ii face praf).

Vad generatii de oameni talentati care-si limiteaza materializarea potentialului pentru ca stau prost cu zona de respect de sine sau dimpotriva, au un ego supraponderal.

Vad oameni care ajung la un nivel de echilibru, recunoastere si platou si primul lucru pe care il fac, odata ajunsi la etajul 1 sau 2, e sa loveasca cu coada bocancului catre tot ce isi imagineaza ei ca ii impiedica sa ajunga mai sus, pentru ca asta e, cel mai adesea, modelul care li se serveste sub eticheta succesului. Ce sa zic. Avem o gramada de treaba.

 

Cum începi un curs

Razand. Cu un banc, operand pe frecventa unei stari bune. Imi place sa cred ca la #TheAlternativeSchool se invata aproape pe nesimtite.

 

Stilul tău de predare

Imi pregatesc cursurile mergand prin lume, expunandu-ma constant la experiente si informatii care mai reusesc, dupa 20 de ani, sa ma surprinda si sa ma incante. Sunt practician, interactionez cu tot felul clienti, cu tot felul de nevoi – de la reset de business, la traducerea lui in design, la traininguri, recrutari si personal branding.

Cand ai si dimensiunea asta, altfel stii cum sa dai un feedback pe o solutie de brief. Si invat de rup. In ultimii zece ani am facut studii de diplomatie, acum fac un master in management intercultural. Ma hranesc cu experiemente si evadare in alte lumi, prin platforma de diplomatie privata pe care am lansat-o in urma cu cativa ani.

Pe scurt, am un paletar enorm de inspiratie, care-mi da si perspectiva. E important sa scoti capul din perimetrul industriei si sa intelegi cum se misca lumea si la nivel macro. Ca sa-i invat pe altii sa vada, trebuie intai sa am eu acel “bird eye view” si sa pot schimba frecvent lentile (cea de business, cea de om de vizual, cea de antropolog, cea de observator cultural sau politic, cea de explorator).

 

Ce cursuri predai acum

La scoala e deschisa inscrierea la semestrul de Design, pana pe 20 martie. In rest, tin traininguri de toate tipurile, pentru companii locale si internationale: focus pe trenduri, branding aliniat la culturi, viitor si business, eficienta in creativitate prin inteligenta emotionala, CX, design si design thinking, kindful brands.

Sunt categorii foarte diverse, de la beauty, FMCG, auto, la dinamici financiare, pentru care am traininguri dedicate. Mai important decat “ce”, e “cum”:

1.context, pentru ca oamenii au nevoie de sistem de referinta coerent, mai mare decat perimetrul punctual in care opereaza zilnic.
2.Un mod de operare pe care sa-l foloseasca indiferent de briefurile pe care le primesc, indiferent de companiile pentru care lucreaza.
3. Calitatea ideilor. Cum arata ADN-ul celor de care e nevoie acum? Ati citit / vazut documentarul “The Corporation”?

Mie mi se pare ca a anticipat criza din 2008, care n-a fost doar una financiara, a fost si una de constiinta. Un fel de alarma planetara ca ceva e fundamental eronat in modul in care opereaza marile sisteme si ca ele merita ajustate. In ultimii 10 ani au aparut companii care arata ca au inteles ce-i de facut, ca sa bifeze ambele casute: profit sanatos si constiinta. #VaUrma.

 

Cât contează teoria

Depinde ce intelegi prin teorie: eu n-as lasa oameni din marcom sa profeseze, pana n-ar fi expusi la niste discipline fundamentale – psihologie, sociologie, sisteme politice, limbaje vizuale si economie culturala. Nu te poti juca la butoanele “colectivului”, ca-i inconstient sau subconstient – fara sa realizezi cat de mult bine sau cat de mult rau poti face. Si cum.

Sa construiesti un brand nu e doar o miza in profitul unei companii si daca nu dai tinerilor practicieni acest abecedar de lectura a contextului, e ca si cum i-ai lega la ochi si le-ai da drumul sa orbecaie prin lume, eventual inarmati, in speranta ca au noroc si nimeresc destinatia, fara sa declanseze din greseala mitraliera.

Dincolo de lucrurile astea, pe care le consider de cultura generala, jos tocitul, sus practica: sunt pentru cat mai multe briefuri, cat mai devreme, in cat mai multe situatii reale, sub ghidajul unor meseriasi care stiu ce vorbesc, nu doar simuleaza.

 

Un curs memorabil

Poate-as putea sa vorbesc despre cursul meu de Kindful brands sau despre primele mele experiente de predare cand povesteam studii de caz, ca n-aveam internet, proiectoare si nici MindSpace nu se inventase. Si totusi aveam atit de mult success, ca era nevoie sa tin cursul de doua ori, din lipsa de spatiu.

Si-aveam studenti – care acum imi sunt prieteni – si care veneau la ambele prezentari, pentru ca stiau ca nu repet niciodata informatia.

Sau poate ar trebui sa vorbesc mai ales despre cursurile memorabile ale profilor, o Tammy, o Ioana Mischie si despre cum se simt studentii, uneori dupa 3 ore petrecute seara, care se adauga unei zile de munca: plini de energie, de chef, de inspiratie si de pofta sa mute muntii. Bucurie pe paine, astea-s cursurile memorabile. 

 

Cum te văd studenții tăi

Sa-i intrebam pe ei.

 

Noile generații de studenți

Mixul rar de talent neslefuit, idei incredibile, anxietate si nesiguranta. E un spectacol dureros. Sper doar sa le pot fi de folos.

 

Ce fel de studentă ai fost

Branza buna in burduf de caine. Aveam cateva materii care ma hraneau. Eram selectiva de nevoie, in facultate aveam 2-3 joburi. Mi-ar fi placut sa fiu genul bursier si sa am tot timpul din lume. Recuperez acum, la Masterul in Management Intercultural - o experienta pe care o savurez.

In facultate mi-a displacut metoda – cu mici exceptii – informatie reprodusa la kilogram - putine imprejurari in care ti se cerea sa gandesti. Dar a fost perfect, pentru ca frustrarea asta a inspirat ulterior lansarea TheAlternativeSchool si a metodelor de aici – invata, gandeste, simte, fii empatic, integreaza context, gaseste perspectiva originala, conecteaza-te cu lumea, lasa ceva valoros in urma.  

 

Ce profesori te-au marcat

O sa razi, dar profesorii din liceu m-au marcat infinit mai mult decat cei din facultate. Relatia era de discipolat. Ioana Triculescu, profa exceptionala de Romana si omul care negocia cu restul profilor si imi motiva absentele prelungite, pentru ca stia ca prefer s-o ard in nesfarsite lecturi la Biblioteca Pedagogica din Cismigiu.

Ardeleanu de Latina, Manolescu de Pshiho-Peda, Voda de muzica – ce spectacol de profa era – super-exigenta si cultivata, fara sa fie apretata, Cristea, de desen si istoria artei. Lor le datorez setarile de baza cu care operez pana azi.   

 

De unde si cum ai invatat publicitate

Nu cred in publicitate. Publicitatea impacheteaza, impacheteaza orice, bun sau prost. E intr-o proportie zdrobitoare latrans. Te zgarie pe timpan si pe creier. Publicitatea pleaca de la organizarea oamenilor in “target” si de la principiul ca pe micuti ii manipulezi ca sa bifezi obiective de business.

Eu cred in creativitate, in substanta si in coerenta, de la interior catre exterior, cred in utlilitate, in win-win-win si in puterea ideilor de a schimba si de-a fi simultan in slujba business-ului, dar si-a oamenilor/comunitatilor. Nu neg importanta ambalajului, dar conteaza la fel de mult ce-i inauntru si ce se intampla cu “pachetul”, odata pus in lume.

Scoala se cheama The Alternative School for Creative Thinking cu un motiv – Gandeste inainte sa deschizi gura sau sa aduci un pixel pe lume - si, cum imi place mereu sa zic, poate ar trebui sa se cheme The Alternative School for Creative Feeling. #Discernamant, #Incantare, #Utilitate si #Emotie, asta e ce-am invatat, asta dau mai departe.

 

De unde ti-ai luat bazele teoretice

Am citit tot ce-am prins disponibil in biblioteca de la Ogilvy PR, unde eram Creative Partner in anii 2000. Am consumat nesfarsite studii de caz in cei de 20 de ani de cand tot circul prin lume. Oricat de spectaculoase ar fi proiectele altora, nu-i lectie mai buna ca aia pe care o inveti facand.

 

Ce ai fi vrut sa fii invatat la inceput

Mi-ar fi placut zona de web developing. Simteam ca acolo e viitorul si mereu am cochetat cu avangarda. Mi-ar fi prins bine. Programarea e un limbaj care merita atentie pana azi.

 

Schimbări în industrie

Ma dezarmeaza lipsa de logica a algoritmilor din social media. Fereasca Dumnezeu sa intram pe mana AI-ului lipsit de constiinta, despre care vorbesc si Musk si Yuval Harari cu destul de multa rezerva. Ma bucura agentiile care au inteles ca impactul asupra comunitatilor e la fel de important ca impactul in business.

Imi plac brandurile care fac bani, fac bine si-aduc bucurie. Win-win-win. Si sunt companii care chiar fac asta, nu doar simuleaza. Uraaaaa.

 

De ce e nevoie în școala de comunicare

De empatie. De inteligenta emotionala, De discernamant. De caracter, De contact cu realitatea.

De respect pentru actul predarii, pentru ca surpriza – daca folosesti studentii ca masa de manevra politica, pe modelul partidelor sau daca indesi intr-un student structuri depasite, omul asta dupa 3 ani o sa intre in industrie si fie trage targa dupa el, incarcand un sistem pe care e, de fapt, platit sa-l faca mai fluid si mai functional, fie pierde probabil tot atita timp pentru reset, ca sa gandeasca in paradigma eficientei, a flexibilitatii, a impactului.

Cum era vorba aia: “scoala, curat mestesug de tampenie”? Punctual valabila si dupa 200 de ani.

 

Take-aways din pandemie

Ca orice problema e, simultan, parte din solutie. Pandemia a adus grozavii, dar oportunitatile m-au dat pe spate. TheAlternativeSchool a demarat cursuri pe zoom din primul lockdown. Am avut studenti din tara si diaspora, si cei mai tari profi din istoria scolii, premiati, smart, cu charisma si caracter, activi in UK, Germania, Egypt, Israel, Spania, Rusia. Nu ne-a mers niciodata mai bine. Ce-am invatat? Cel mai probabil ca sunt ca pestele in apa in situatii de criza si stiu sa le transform in ceva foarte bun.

 

Lecțiile crizei pentru studenții tăi

Ca avea dreptate chinezu’ cand zicea: “in orice criza e o oportunitate”. Trebuie doar s-o vezi, ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Companii

Subiecte

Sectiune



Branded


Related