[Noii antreprenori] Maria Mandea: Lipsa unei educații a imaginației, a unei educații estetice cred că e o problemă care se vede ușor doar mergând prin oraș și privind în jur

Pasiunea Mariei Mandea pentru joacă capătă multe forme, de la păpuși handmade care spun povești prin unicitatea lor, până la graphic design la studioul unde este co-fondatoare, Studio Super Serios. Povestea personajelor pe care le creează a început când, într-o fotografie alb-negru cu un fotograf-păpușă realizat de mama ei, Maria a întrezărit și potențialul unui nou interes. După ce a deprins puțină tehnică, a continuat să experimenteze cu tot felul de personaje. Când a văzut filmul Das Kleine Chaos, Maria a fost surprinsă să vadă modul în care păpușile create de ea se potriveau perfect în poveste și așa pasiunea a primit un nume: Micul Haos. E locul în care joaca e luată în serios, iar creativitatea și experimentul nu se adresează doar copiilor, ci tuturor celor dispuși să le accepte în viața lor.

Cel mai interesant mi se pare că majoritatea nu este formată din cei care cumpără doar pentru copii. Din contră, cumpără pentru prieteni de-o vârstă cu ei. Sau chiar pentru ei. Sunt oameni care păstrează o predispoziție pentru joacă și creativitate.
Îmi place să cred că profilul clienților se potrivește foarte bine cu profilul prietenilor. De fiecare dată când un personaj Micul Haos ajunge la cineva, se formează o relație de prietenie între jucărie și omul respectiv. De creație, nu de consum.

În rândurile de mai jos, am vorbit cu Maria despre procesul pe care îl parcurge o idee până să ajungă un personaj, cât de important e să nu ne înstrăinăm de joacă și sursele ei de inspirație.

Scurt istoric despre tine

Vin de aici, din București. Ce făceam înainte? Matematică și informatică, dar asta în liceu pentru că pe la 16 ani m-am hotărât să dau la Design. Ceea ce am și făcut. Am terminat Design de produs și acum lucrez la un doctorat în domeniul artei cu un subiect despre designul de jocuri și jucării. Îmi doresc să-l public într-un viitor previzibil, cred că e un subiect important. Alte joburi n-am mai avut. Am început din timpul facultății să lucrez în diverse proiecte, de la scenografie la grafic design. Imediat după ce am terminat am co-fondat Studio Super Serios unde sunt practic angajată de atunci.

Credit foto: Diana Păun

Pasiunea ta pentru meșteșug

E mai degrabă o pasiune pentru joacă. Primele încercări ar fi haine pentru păpuși, mici jucării, mobilă sau chiar sisteme de distribuție a apei pentru păpuși (da, cu tot cu inundație pe balcon). Meșteșugul ar fi o formă de a aduce la realitate ideile, imaginația și poveștile care vin din joc. E un proces esențial de design, lucrul cu mâinile cu diverse materiale traduce cel mai ușor ideea în ceva concret. Iar materialele pot fi de la cele mai accesibile la cele mai inovative. La fel de bine poate să existe și un meșteșug digital.

Povestea Micului Haos

S-a născut pentru că două evenimente s-au sincronizat. Se întâmpla prin 2012 sau 2013. Primul eveniment: am văzut o fotografie veche alb-negru cu un fotograf-păpușă îmbrăcat în blugi și cu barbă, făcut de mama înainte să mă nasc eu. Am rugat-o să-mi arate cum l-a făcut și apoi am făcut și eu câteva personaje: o fată cu părul albastru, un băiat graffer și o fată cu camera mereu la ochi. Cel de-al doilea eveniment a fost că am văzut un film. Se numea Das Kleine Chaos (în română Micul Haos), realizat de R.W. Fassbinder în ’67. Mi s-a părut că personajele pe care le făcusem se potriveau în lumea aia așa că am preluat numele: Micul Haos. Cele mai importante sunt joaca și imaginația. Libertatea și bucuria care provin de aici. Dar și o formă de insolit și ireverență.

Parcursul către antreprenoriat

Știam deja din timpul facultății că nu vreau să mă angajez undeva. Lucrasem în mai multe proiecte și colaborasem cu câteva studiouri încă dinainte să termin facultatea, deci aveam o oarecare idee de cum este să lucrezi și în echipe cu oameni extraordinari și cu oameni mai puțin interesanți. Și aveam și niște bani puși deoparte. Pe de-o parte, opțiunile de angajare erau destul de limitate înspre o zonă a grafic designului și a publicității (o lume mișto, dar nu este a mea), a lucrurilor care au mai fost făcute. Pe de altă parte știam că pot să-mi inventez locul de muncă.

În 2017 am co-fondat Studio Super Serios, unde am început cu grafic design, dar am trecut destul de repede în zona de jocuri și mai ales jocuri urbane și artistice. În paralel aveam proiectul Micul Haos, dar era mai degrabă un proiect personal. În 2020, am decis să îl transform și într-un proiect antreprenorial pentru că alte proiecte deveniseră rare (totul se închisese din cauza pandemiei) și pentru că simțeam nevoia să ajung la alții cu ceea ce făceam.

Profilul tău de client

Cel mai interesant mi se pare că majoritatea nu este formată din cei care cumpără doar pentru copii. Din contră, cumpără pentru prieteni de-o vârstă cu ei. Sau chiar pentru ei. Sunt oameni care păstrează o predispoziție pentru joacă și creativitate.

Îmi place să cred că profilul clienților se potrivește foarte bine cu profilul prietenilor. De fiecare dată când un personaj Micul Haos ajunge la cineva, se formează o relație de prietenie între jucărie și omul respectiv. De creație, nu de consum. De asta cred că se și reîntorc.

Mai mult proces creativ sau mai mult antrepenoriat

Se împarte, dar cred că și antreprenoriatul necesită o parte creativă. Ceea ce am învățat în timp este să bugetez toate activitățile, inclusiv cele administrative. Chiar și când le fac tot eu. Orice muncă e valoroasă și are importanța ei.

Îmi place să formez echipe sau să chem oameni potriviți pentru un proiect. Și îmi place când am proiecte care îmi permit asta. Prefer să lucrez împreună cu alții, când este posibil. Însă nu, nu am încă o echipă permanentă, deși mi-aș dori. Este în plan.

De la ideea inițială la păpușă

Procesul este unul iterativ. Am o idee, fac un prototip rapid, îl testez, fac unul mai avansat și tot așa. Fiecare obiect final este de fapt parte din proces, o iterație a unor obiecte mai vechi. Și de la el probabil va porni un altul, o continuă dezvoltare a conceptelor la care lucrez. Procesul de tip iterativ e folosit și de designerii de jocuri și de meșteșugari, poate că de asta se potrivește perfect și pentru mine.

Surse de inspirație

Pentru mine, inspirația merge mână în mână cu curiozitatea. Iar curiozitate nu se oprește la atelier, e cu mine peste tot. De multe ori nici nu știu de ce mă interesează un lucru, dar se poate dovedi o direcție pentru o idee viitoare. Sau poate e doar o curiozitate care nu o să-mi folosească niciodată la nimic. Și asta e ok.

Legat de rutină, de obicei îmi fac o rutină pentru o săptămână-două și apoi o schimb. Mă plictisesc repede dar mă ajută să creez sisteme de lucru. O rutină pe care o păstrez însă este să am mereu un carnețel cu mine, pentru desene (o arhivă de idei) și pentru lista cu ceea ce mi-am propus pentru ziua respectivă. Nu înseamnă că trebuie să fac tot ce e pe listă, dar ca să nu le pierd din vedere.

Super-puterea creațiilor tale

Dacă e să le încadrăm la jucării, diferența este că personajele Micul Haos tratează joaca serios. Pentru copii, când se joacă, jocul este cel puțin la fel de serios ca și realitatea. Cred că cel care creează jucării trebuie să respecte atitudinea asta și să nu infantilizeze jucătorii, așa cum multe jucării din comerț o fac. În felul ăsta, joaca poate să invite creativitatea și experimentul și nu doar pentru copii, ci pentru toți cei dispuși să le accepte.

Cum ajung oamenii la tine

Cel mai des ajung prin recomandări, fie ele personale, fie prin social media. Deci sunt prieteni de-ai prietenilor de-ai prietenilor și tot așa, formând o mică comunitate de oameni care nu au uitat cum e să se joace.

Feedback de la clienți

Oamenii caută cadouri, se gândesc la cei din jur. Cred că atunci când văd personajele Micul Haos își aduc aminte de o stare de joacă, de libertate, de naivitate. Și de multe ori își doresc că o facă cadou și celor din jur. Mesajele sunt în general despre inspirație, despre poveștile pe care și le-au imaginat pornind de la personaje și jucării sau despre sentimentul de bucurie ce vine din joacă.

Cele mai dorite produse ale tale

E greu de zis, dar probabil personajele care pot fi folosite în animații stop-motion. Tot ce fac poate să ducă la povești dar aici asta se accentuează. Oamenii le văd și îți pot imagina deja care e viața personajului dincolo de a fi păpușă. Devine o creație comună.

Canale de promovare

Instagramul este canalul pe care comunic cel mai mult. Strategia e de a crea un fel de fereastră înspre lumea asta pe care o numesc Micul Haos. Spre bucătărie, mai exact. Unde se întâmplă lucrurile și unde lumea se simte bine. Și în fereastră apare prima dată ușa frigiderului, galeria perfectă pentru ultima creație. E un canal care funcționează pe principiul de „ce mai e nou” dar și de arhivă. Descoperi mereu ce mai e nou dar poți să te uiți și în urmă să vezi cum a evoluat proiectul. Încerc să țin asta în minte când distribui ceva.

Cum se vede brandul tău în social media

Sper că este inspirațional. Adică sper ca cei care urmăresc Micul Haos să introducă și ei joaca în viața lor, să fie ceva ce vine natural. Să declanșeze joaca, imaginația și libertatea de a pune întrebarea „ce-ar fi dacă?” cât mai des. Comunitatea online este formată din prieteni. O afinitate care se bazează pe un spirit ludic încă nepierdut.

Dorințele pentru acest an

Vreau să dezvolt o direcție pedagogică, să-i învăț și pe alții ceea ce știu și să ne jucăm împreună. Îmi place mult să port un dialog, să văd cum ar face și ceilalți. Dar cred că e foarte important ca să existe spații libere pentru joacă și creativitate, spații care să permită o dezvoltare nu numai a abilităților ci și a posibilităților de imaginare. Lipsa unei educații a imaginației, a unei educații estetice cred că e o problemă care se vede ușor doar mergând prin oraș și privind în jur. Și mi se pare că joaca este un instrument esențial, pentru care există o nevoie acută în societate.

Abilități necesare pentru a reuși ca antreprenor

Abilitatea de a fi om. Pentru un business bun, cel puțin. Nu știu dacă profitabilitatea este primul obiectiv urmărit. Nici de mine și probabil nici de mulți alți antreprenori mici. E important ca businessul să fie sustenabil, să poată să existe pe termen lung, să se poată dezvolta și să poată inova. Oamenii care muncesc (inclusiv antreprenorul) trebuie să fie plătiți corect și să fie fericiți cu ceea ce fac. Și da, trebuie să fie plătite taxe și impozite pentru ca să avem sisteme (cum sunt cele de educație și de sănătate) finanțate corect. Cred că astea sunt principii de bază pentru o zonă de antreprenoriat care vrea să crească dar și principii pe care ar trebui să le aibă orice antreprenor.