[Povești de bine] Roxana Ciuhulescu: Este un sentiment înălțător să vezi cum din palmele tale se ridică un cămin pentru o familie care nu a știut niciodată ce înseamnă “acasă”

Iei oameni cu joburi statice sau, oricum, neobișnuiți cu șantierul și îi duci să construiască o casă de la zero. Experimentul este, așa cum își poate imagine orice, destul de greu pentru voluntari. Mai puțin previzibilă este emoția însă. Ea leagă totul și îți dă putere, povestește Roxana Ciuhulescu care a participat la primul ei proiect Habitat for Humanity în 2017. Acolo, Roxana a muncit atunci cot la cot alături de alți 1.200 de voluntari, la construirea a 40 case în Bacău.

La final, îți arunci casca în sus de bucurie și te îmbrățisezi cu familia. Lacrimile nu lipsesc niciodată... Cumva, o bucățică din tine rămâne acolo prin truda ta. Îți pui amprenta, clădești și aduci o schimbare în viața unor oameni, povestește Roxana.

Habitat for Humanity construiește locuințe decente pentru familii cu venituri reduse, dar în 2020 și 2021 a fost nevoită să întrerupă activitatea de voluntariat de pe șantiere în mai multe rânduri, din cauza restricțiilor. Acum, asociația lansează un apel către publicul larg, prin noua campanie de strângere de fonduri. Între 2 și 16 decembrie, în parcarea exterioară București Mall – Vitan, oricine poate vizita Casa Niță, un simbol pentru casele a sute de mii de familii din România, care au nevoie de o locuință decentă. 

Roxana Ciuhulescu ar vrea ca voluntariatul să fie învățat din școală, pentru ca fiecare să își găsească împlinirea prin acest gen de acțiuni. Până atunci, îl învățăm din poveștile celorlalți, cum este cea a Roxanei, de mai jos:

Prima întâlnire cu Habitat for Humanity

Am intrat în familia Habitat for Humanity România în 2017, când am participat la prima mea misiune Big Build. Am muncit atunci cot la cot alături de alți 1.200 de voluntari, la construirea a 40 case în Bacău. Mi-a plăcut, a fost o experiență memorabilă, unică prin vibe-ul bun și împlinirea pe care le-am simțit. În scurt timp, am fost și mai implicată și am ajuns să fac parte din echipa organizației. Atât de mult mi-a plăcut misiunea lor și tot ceea ce se întâmpla acolo, încât mi-am dorit să lucrez pentru ei.

Cum te-ai hotărât să te implici 

Nu mai țin minte exact cine mi-a vorbit despre misiunea asociației însă, cu siguranță a fost un narator bun. Așa cum mi-a povestit, persoana aceasta a reușit să-mi inducă în minte un tablou trist, cu o familie numeroasă care trăiește într-o casă sărăcăcioasă, aproape să se prabușească. Iar povestea m-a zguduit. Nu am rămas impasibilă, am decis imediat să mă implic, luând decizia cu inima.

Experiența pe șantier

Prima dintre ele a durat 5 zile, de luni până vineri. Alături de 1.200 de voluntari frumoși și inimoși, am construit 40 case pentru 40 de familii defavorizate. Treaba asta începe ca o joacă și se termină cu o echipa mare și frumoasă, în care se leagă prietenii pe viață. Este un sentiment înălțător să vezi cum din palmele tale se ridică un cămin pentru o familie care nu a știut niciodată ce înseamnă “acasă”. La final, îți arunci casca în sus de bucurie și te îmbrățisezi cu familia. Lacrimile nu lipsesc niciodată... Cumva, o bucățică din tine rămâne acolo prin truda ta. Îți pui amprenta, clădești și aduci o schimbare în viața unor oameni. Așa că momentul acela de final este de neprețuit.

Cu ce ai plecat la drum

Mi-am făcut bagajul în care am pus: speranțe, bucurii și idealuri. Restul erau șosete, izmene și căciuli. Era toamnă târzie și vremea se anunța nu tocmai prietenoasă. Însă, aveam soare în suflet și am pornit. A fost de 5 ori mai frumos decât mi-aș fi putut închipui. Noi, voluntarii eram împrăștiați pe un șantier mare unde toți munceam ca furnicuțele. Până la acel moment, abia de știam cum să bat un cui așa că înainte de a începe lucrul, mi-am făcut inventarul degetelor: aveam 10.

Tot atâtea și la final, deci era perfect, chiar dacă doua dintre unghii erau negre. Asta este, ciocanul n-a nimerit doar cuiul, ups! Eram ca în Tom & Jerry, îmi venea să urlu în pungă. :) Îmi amintesc că pe lângă oboseală se instalase și frigul, încet și parsiv, iar umiditatea îl făcea și mai înțepător. Cu toate astea, munca pe șantier și voia bună, ne încălzeau și mențineau buna dispoziție.

Cea mai grea parte. Și cea mai frumoasă

Greul a venit din ziua 3, când oboseala se instalase serios. Noi, voluntari, oameni cu job-uri statice, de birou, făceam o munca de anduranță. Dacă nu erai antrenat, picai ca musca. Bașca vremea urâtă, ploaia, frigul și umezeala, erau “igredientele” care te trăgeau la somn. Mai o cafea, mai un ceai cald, mai o cântare sau un fluierat și uite așa reușeam să ne dezmorțim. Energia ne-o luam unul de la altul, ca într-o luptă în care scopul era comun. Oricum, prin voluntariatul la Habitat for Humanity România am înțeles un lucru: cele mai frumoase prietenii se leaga în astfel de momente. Împreună de la început și până la final, când am împărtășit și bucuria reușitei.

Un fel de bilanț

Există o vorbă care spune că dacă ai voință, ai putință. Vorba o știam, dar la Habitat for Humanity România i-am înțeles cu adevărat rostul. Așadar, dacă poți să ajuți, ajută! Nu ai o sumă pe care să o donezi pentru o cauză, implică-te ca voluntar. Caută proiecte în care crezi și participă la acțiuni. Sentimentul că ai ajutat cu ceva și că prin munca ta câteva suflete chinuite vor avea o viață mai bună este înălțător. 

Ce ai descoperit despre tine

Ooo, da! Am descoperit că pot să muncesc cu mai mult spor atunci când te chinui să-ți ții în frâu lacrimile de bucurie. Eu știu și cum este să nu ai nimic, ci doar să ai încredere în Dumnezeu. Așa că am descoperit că nimic în viață nu este întâmplător și că totul are un scop. Și tare m-am mai bucurat că, atunci, la început, am gândit cu inima și m-am alăturat cauzei asociației. 

Cum pot fi convinși oamenii să se implice

Voluntariatul are nevoie să crească și are din ce, în țara noastră. Noi suntem inimoși, săritori, însă, uneori, cineva trebuie să ne tragă de mânecă și să ne indice drumul. Din păcate, statisticile din România sunt îngrijoratoare: 35,8% dintre români se afla în risc de săracie și excluziune socială, iar 45,6% din populația țării trăiește în locuințe supraaglomerate. Din acest motiv, în România ar trebui să ne unim forțele și să ajutăm oamenii aflați în această situație.

Eu aș încuraja pe oricine ca măcar o dată să meargă într-o acțiune umanitară, să ducă hrană și haine celor aflați în nevoie. Așa vor descoperi cum trăiesc alți oameni mult sub limita decenței. Iar dacă timpul nu le permite să meargă la acțiuni de voluntariat, există o modalitate foarte simplă și rapidă prin care se pot implica, chiar de la ei de acasă. Aceștia pot trimite textul „HABITAT” prin SMS la 8845 și, astfel, vor dona 2 euro lunar. Cu fondurile strânse, Habitat for Humanity România construiește locuințe pentru familiile aflate în nevoie.

Ce e important de știut despre programul Habitat for Humanity

Habitat for Humanity România este una dintre cele mai mari și mai inimoase organizații mondiale, cu o prezență în 70 de țări. Misiunea organizației este aceea de a eradica locuirea precară și de a ajuta comunitățile vulnerabile să depășească absența cronică a locuințelor decente și accesibile.

Dar cel mai important, aș vrea să se știe că, în România, asociația a ajutat până acum peste 100.000 români să aibă un loc pe care să-l numeasca “acasă”. Iar ăsta este un lucru mare!

Hai România!

Este nevoie de suflet, dedicare, implicare și susținere. Probabil, asociația ar trebuie să vorbească și mai mult despre rezultatele muncii sale. Totodată, aș vrea ca voluntariatul să fie învățat din școală și fiecare dintre noi să își găsească împlinirea prin acest gen de acțiuni. Unindu-ne, noi putem să ajutăm sute de mii de români să scape de sărăcie. Hai România, pune suflet în cel mai frumos proiect!