Universul pandemic e un metavers în sine. Sorry, Mark, n-ai fost primul. Am învățat cu toții cum să ne conectam și să ne deconectăm. Unii de alții și de noi înșine. Online și offline. A trebuit să închidem și să deschidem sertare. Conștient sau nu. Și-am găsit tot felul de chestii: unele uitate, altele dureroase, unele cu potențial, altele frumoase. Iar cine s-a încumetat, a făcut ordine. Sau cel puțin a început.
Spunem povestea așa, pentru că Raluca Oancea, curatoare, jurnalistă culturală și profesor la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, inițiatoare al proiectului eART35, ne-a amintit despre cum un seminar online de estetică pe tema kitsch-ului și a camp-ului a dat naștere unui concurs de obiecte ascunse de studenti prin sertare: eșarfele cu Sărutul lui Klimt, agende și brichete cu Mona Lisa și alte cadouri ratate. Totuși, spune ea, entuziasmul este o chestie prea umană pentru a putea circula în rețea, prin aplicațiile Meet și Zoom.
