Chiar acum, când se scrie acest început de articol, pe fundal se aude Paolo Nutini care cântă despre un cer de fier. Ni se pare firesc ca muzica să fie mereu prezentă, când lucrăm, pe stradă și în metrou, în căști, la radio, în filme, să ne anunțe că ne sună cineva. Dar exista o vreme, amintește pianista Sînziana Mircea, când, pentru a asculta muzică, oamenii trebuia să se îmbrace frumos și să meargă la un concert. Acum, muzica este ubicuă în lumea reală sau virtuală.
Imaginați-vă o zi fără muzică: fără muzica de la radio, fără coloana sonoră a reclamelor sau a filmelor pe Netflix, fără soneria de la telefon sau fără banalul, dar omni-prezentul sunet al mesajului primit pe whatsapp... Nu mai putem trăi fără muzică, spune Sînziana.
