Chiar acum, când se scrie acest început de articol, pe fundal se aude Paolo Nutini care cântă despre un cer de fier. Ni se pare firesc ca muzica să fie mereu prezentă, când lucrăm, pe stradă și în metrou, în căști, la radio, în filme, să ne anunțe că ne sună cineva. Dar exista o vreme, amintește pianista Sînziana Mircea, când, pentru a asculta muzică, oamenii trebuia să se îmbrace frumos și să meargă la un concert. Acum, muzica este ubicuă în lumea reală sau virtuală.
Imaginați-vă o zi fără muzică: fără muzica de la radio, fără coloana sonoră a reclamelor sau a filmelor pe Netflix, fără soneria de la telefon sau fără banalul, dar omni-prezentul sunet al mesajului primit pe whatsapp... Nu mai putem trăi fără muzică, spune Sînziana.
În copilăria Sînzianei Mircea, muzica era în centrul lucrurilor, într-un mod firesc. A început cu un pian de jucărie, care exista în familie înainte să se nască ea, și a continuat cu educație muzicală de la 3 ani și apoi, de la 5 ani, cu pianul adevărat, care a acompaniat-o până în prezent, când muzica este profesie, evadare, joacă și timp liber. Sînziana a cântat pe scenele multor țări, din Anglia până în Tokio, iar anul acesta a ajuns și în Coreea de Sud. O serie specială de concerte sunt cele în care cântă alături de Alexandru Tomescu și chiar zilele acestea pregătesc un concert care va avea loc la Copenhaga pe 1 decembrie, cu ocazia Zilei Naționale a României. Povestim în rândurile mai jos cu Sînziana despre experiența concertelor din acest an, munca nevăzută a unui muzician profesionist, dar și despre formațiile preferate din adolescență și melodiile pe care le ascultă în loop zilele acestea.
Muzica era în centrul lucrurilor
Eu m-am născut la propriu în alt secol, în secolul XX :). Lumea copilăriei era diferită atunci: fără internet, telefoane mobile, realitate augmentată și muuulte alte lucruri care fac parte din lumea copiilor de astăzi. Prin urmare muzică ocupă un loc firesc - era în centrul lucurilor, era foarte reală, într-o lume care nu cunoscuse încă lumea virtuală.
A fost într-un fel predestinat. Părinții mei și-au dorit că eu să studiez muzică chiar înainte de a se întâlni cu mine. Așa că totul a venit firesc, cu educația muzicală începută foarte devreme la 3 ani și apoi urmată de studiul pianului la 5 ani. Prin urmare, aș putea spune că alegerea de a mă introduce în lumea muzicii a fost a lor la început. Mai apoi, însă, dorința de a face o carieră în acest domeniu și de a deveni muzician a fost a mea.
Sînziana Mircea la Carnegie Hall
De ce ai ales pianul
A fost și rămâne o alegere copilărească :). Dar copiii au întotdeauna dreptate: jucăria mea preferată când aveam un an era un pian de jucărie, care există la noi în familie chiar înainte de a mă naște eu. Și a rămas jucăria mea preferată până astăzi.
Joacă, job, evadare
La început a fost o joacă. La propriu. Între timp a devenit un stil de viață și modul prin care mă exprim cel mai ușor, mai ușor decât prin cuvinte. Este activitatea mea principala din punct de vedere profesional, dar și evadarea mea în timpul liber, atunci când merg la un concert rock sau când ascult muzică în căști în timp ce călătoresc.
Rolul muzicii în 2021
Enorm! Astăzi muzica este omniprezentă în viața noastră, ne însoțește în tot ceea ce facem, într-o proporție covârșitoare. Este exact că electricitatea. În trecut, când încă nu exista, curentul electric activitățile oamenilor erau mult mai limitate. Imaginați-vă astăzi o ora sau o zi fără curent electric… practic nu mai știm să trăim fără curent electric. La fel este și cu muzica. În trecut muzica însoțea doar evenimentele speciale: la liturghie, la nunți, la încoronări sau la hora din sat, pentru a marca anumite momente. Nu însoțea fiecare aspect al vieții. Oamenii mergeau la muncă fără muzică, călătoreau fără muzică, luau cina seară în familie ascultând doar ploaia sau focul cum trozneste în sobă.
Astăzi, însă, în secolul tehnologiei, lucrurile stau complet diferit și nu mai trăim fără muzică. Mergem pe stradă sau cu metroul cu căștile în urechi și ascultăm melodiile preferate pe Spotify. Deși nu vă dați seama, muzica este una dintre cele mai mari prezente în tot ceea ce facem, fie că vorbim de lumea reală sau de cea virtuală. Imaginați-vă o zi fără muzică: fără muzica de la radio, fără coloana sonoră a reclamelor sau a filmelor pe Netflix, fără soneria de la telefon sau fără banalul, dar omni-prezentul sunet al mesajului primit pe whatsapp... Faceți un exercițiu: opriți toate sursele de muzică pentru o oră și veți vedea ce lungi vi se vor părea cele 60 de minute. Și cât de plictisitoare. Nu mai putem trăi fără muzică. Și în mod paradoxal, oamenii niciodată nu au trăit fără muzică.
Sînziana Mircea în turneu în Japonia
Muzica este esența profundă a ființei umane, este cu adevărat singurul limbaj universal prin care oamenii și-au putut exprimă fără echivoc, încă din cele mai vechi timpuri, cele mai profunde trăiri. Și s-au făcut înțeleși, indiferent de meridian, religie sau epoca în care au trăit. Așa s-a născut folclorul, atât de specific fiecărui popor. Muzeele abundă de instrumente muzicale vechi de mii de ani.
Nu mai departe de vara aceasta am văzut o colecție impresionantă de instrumente muzicale antice la Muzeul Vaticanului. Mărturie stau chiar și marile legende ale omenirii. Legenda lui Orfeu și Euridice, în care Orfeu a crezut că poate învinge moartea cântând la harpă. Muzica face parte din viața noastră. Este expresia fundamentală a vieții, transfigurată în vibrație, suma tuturor emoțiilor care ne brăzdează sufletele într-o viață, fie că este vorba de un zâmbet, o lacrimă, un regret sau o profundă fericire. Muzica este de natură divină și ne-a fost dăruită, alături de Lumină, pentru a ne face viața frumoasă, pentru a completă Marea Creație materială cu imaterialitatea frumuseții sunetului.
Muncă și inspirație
Răspunsul a fost dat chiar de George Enescu: 98% transpirație și 2% inspirație. Munca, la fel că în orice alt domeniu, face diferența. Și vreau să mulțumesc pentru această întrebare, pentru că îmi dă ocazia să elaborez. În domeniul muzicii, la fel că în multe alte arte, sau ca în sport, există niveluri diferite de pregătire și implicit de performanță, altfel spus sunt atât amatori, cât și profesionișți. Muzica aduce bucurie, face oamenii fericiți și de aceea mulți oameni o practică.
Din păcate, larga răspândire a muzicii ca hobby a condus la impresia că, în fapt, muzică este DOAR un hobby, că nu este ceva serios și, prin urmare, nu are prea mare valoare atunci când este practicată că și profesie. Eu însămi sunt adeseori întrebată cu ce mă mai ocup în afară faptului că mai și cânt la pian. Care este profesia mea de fapt?
Un muzician profesionist va munci enorm pentru a pregăti un concert la cel mai înalt nivel. Asta implică nenumărate ore de muncă, de repeții și de exercițiu zilnic, pentru care trebuie plătit. Așa cum este plătită muncă unei menajere, a unui agricultor, a unui bucătar, avocat sau doctor. Un muzician profesionist trebuie plătit exact ca în orice altă profesie.
Din păcate, prea mulți oameni sau organizații lansează invitațîi muzicienilor profesioniști de a cânta pe gratis, că e doar muzică, propunere pe care nu ar face-o niciodată pentru un serviciu de catering, sau față de un avocat, așa cum nu cred că s-ar aștepta vreodată să intre într-un supermarket și să primească mâncare pe gratis, doar în virtutea faptului că le-au făcut onoarea să aleagă magazinul respectiv. Prin urmare, nu am să obosesc niciodată să aduc aminte și să insist asupra faptului că și muncă unui muzician profesionist trebuie plătită, la fel ca oricare altă profesie, pentru că și noi, artiștii, trebuie să putem trăi din arta noastră.
Ce simți înaintea unui concert
Emoții, bucurie, dar și o mare nerăbdare! Nerăbdarea de a intră pe scenă și de a da tot ce e mai bun. De câteva ori, însă, mi s-a întâmplat să trec de starea de emoție obișnuită și să ating o stare de emulație cu totul specială. Este ceva magic, care durează uneori doar câteva secunde, dar care cuprinde pe toată lumea: public și muzicieni deopotrivă.
Colaborarea cu Alexandru Tomescu
Consider întâlnirea cu Alexandru Tomescu unul dintre cele mai minunate lucruri care mi s-au întâmplat, un dar providențial! Eram în liceu și cântam foarte des în Fundația Remember Enescu, coordonată de minunată sa mama, doamna profesoară Mihaela Tomescu. Într-o zi Alexandru a rugat-o pe d-na Tomescu să îi recomande un pianist licean, pentru un concert de caritate, organizat tot pentru liceeni. Și doamna Tomescu m-a recomandat pe mine. Când am primit telefonul lui Alexandru cu invitația de a cânta împreună, am fost convinsă că era o farsă. Toată lumea știa și știe că am fost și sunt fan Alexandru Tomescu. S-a dovedit că era adevărat. Aveam 18 ani și era ceva de neimaginat pentru mine. Apoi a urmat Turneul Stradivarius 2017 și de atunci cântăm mereu împreună.
Chiar zilele acestea pregătim un concert care va avea loc la Copenhaga pe 1 decembrie, cu ocazia Zilei Naționale a României. Pentru mine este un mare privilegiu. Să faci muzică alături de un muzician de talia lui Alexandru Tomescu este de fiecare dată un mare dar, o șansă de a te apropia de perfecțiune în arta ta.
Experiența concertelor din acest an
Anul acesta, așa după cum știm cu toții a fost și din păcate încă este un an “bolnav”. Însă, chiar și așa, am avut șansa unor concerte cu adevărat extraordinare pentru mine. Concertul susținut în luna mai în compania Filarmonicii “Mihail Jora” la Bacău, a ajuns până în Coreea de Sud, în cadrul unuia dintre cele mai mari festivaluri de muzică - Busan Maru Internațional Festival. Astfel, înregistrarea concertului de la Bacău a fost difuzată pe durata festivalului în cinematografe în Coreea de Sud, în secțiunea video a festivalului. Așa că anul acesta am debutat și în această țară, chiar dacă, pentru moment, numai virtual.
Apoi am avut șansa să susțin primul concert cu public de la Sala Radio, după 16 luni de la începutul pandemiei, în compania Orchestrei Naționale Radio, sub bagheta dirijorului libanez Lubnan Baalbaki. A fost absolut magic! Am fost toți atât de profund emoționați și toată emoția aceea se aude în muzică, în vocea prezentatorului care a comentat transmisiunea în direct, în aplauzele publicului revenit în sala după aproape un an și jumătate de restricții. Pentru mine acel concert va rămâne mereu în inima mea ca ceva cu totul și cu totul special.
Apoi țin să menționez concertul susținut în cadrul Festivalului Vara Magică, la invitația domnului Dorin Ioniță, la Ateneul Român. A fost extraordinar! Acesta a fost primul recital alcătuit în principal din compozițiile mele, fiind transmis în direct pe TVR și la Radio România Muzical, ceea ce pentru mine a fost un vis devenit realitate. Cât despre publicul din România, unde poate să fie cel mai bine decât acasă? De câte ori când acasă mesajul meu muzical devine foarte personal, pentru că în public știu că vor fi mereu foarte mulți prieteni!
Bucăți preferate
Da, am piesele mele favorite, concertele romantice în special. Însă cel mai recent trebuie să mărturisesc că îmi face mare plăcere să îmi cânt propriile compoziții.
Preferați în adolescență
Oamenii nu se schimbă: și în adolescență și acum ascult Coldplay. Chiar am fost de mai multe ori la concertele lor și mi-am luat deja bilete la unul dintre concertele lor de anul viitor. În afară de ei, îmi plac mult Muse, Jovanotti, Hans Zimmer, Nat King Cole sau Buena Vista Social Club.
Ce melodie ai ascultat recent în loop
Coldplay – Church, a fost numărul 1 din playlistul meu în tot acest an.
Cum se schimbă muzica comercială
Muzică comercială s-a diversificat foarte mult în ultimii ani, a crescut numărul pieselor lansate pe piață, a albumelor, a artiștilor, însă această efervescență muzicală aflată în plină expansiune are și un revers: mesajul muzical și cel poetic care însoțește muzica își pierde uneori din consistență și, mai ales, din autenticitate. Din păcate, acest trend cred că va continua în anii care vin, o dată cu utilizarea din ce în ce mai mult a inteligenței artificiale în procesul de compoziție, cu folosirea soft-urilor și a bazelor de date construite special în acest scop. Aceste instrumente informatice, însoțite de utilizarea lor în procesul de creație reprezintă oglinda epocii în care trăim. Ele facilitează procesul de compoziție, dar minimizează aportul emoțional al compozitorului în procesul de creație, iar rezultatul este pe măsură.
Există însă și excepții: favoriții mei - Coldplay. De ce îi iubesc: pentru că mesajul lor muzical a rămas profund uman, iar atunci când îi asculți ai impresia că spun chiar povestea ta, că îți vorbesc ție, că vorbesc despre și pentru omul pe care îl iubeșți, că te însoțesc în biserică și spun rugăciunea alături de time. Asta se simte în muzică lor: umanul. Și oamenii au nevoie de oameni, au nevoie să asculte muzica emoțiilor umane compusă de oameni, nu de computere. Și, din acest motiv, concertele lor sunt o explozie de bucurie și sunt mereu sold out, deși au loc pe stadioane cu zeci de mii spectatori.
Eu vă aștept cu mult, mult drag la concertele mele pentru a ne bucura împreună de magia muzicii!
