[Cuvinte compromise] Antoaneta Opriș: Vechea limbă de lemn avea și elemente de umor dement. Noua limbă de lemn este dictată de cuvinte cheie și algoritmi

Totul poate fi frumos la limba română, chiar și zbaterile ei prezente printe emoticoane, valori, solidaritate și gif-uri, atâta timp cât nu o folosim mecanic. Dar prin repetarea abuzivă a acelorași expresii, vorbirea începe să semene cu un google translate defect. Limba română s-a blazat și suferă de plictiseală și rușine, crede Antoaneta Opriș, strateg de comunicare și relații publice și autoarea cărții-jurnal “Mami? Da, dragoste!”. 

”Nu am o problemă cu expresiile în sine. Am o problemă cu purtatul uniformei. Am o problemă cu standardizarea comunicării cu standardizarea punerii în cuvinte, cu standardizarea unui lucru atâta de intim și de organic și de frumos”, spune Antoaneta.

 Mecanica aceasta este dată mai departe și copiilor, zilele acestea, de părinții zeloși. Cum facem să o salvăm de clișee și cum ar arăta un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba? Răspunde Antoaneta după cum urmează:

Cum se schimbă limba 

Mi se pare că limba română se îmbogățește foarte frumos în ultimii ani. Din păcate, pe cât de bogată a devenit limba, pe atât de stângace și săracă îmi pare că a devenit folosirea ei. Relația majorității românilor cu limba română, și cu cuvintele în general, a devenit o relație roasă și obosită, o relație pe care nu o ajută din spate lectura, nu o ajută plăcerea jocului cu cuvintele, nu o ajută sarcasmul și nici bucuria oamenilor de a vorbi, de a alătura cuvinte pentru a se spune pe ei. Eu m-am închis cu bună știință într-o bulă de școală veche, în care se vorbeste mult, în care cuvintele sunt făcute bici, în care se soarbe spuma acestei limbi extrem de generoase. Dar constat cum, îngopată de emoticoane, onomatopee sau neologisme care te fac să pari modern, limba română s-a blazat și suferă de plictiseală și rușine.

Ce îți place și ce nu îți place

Îmi place cum ține pasul cu ritmul celorlalte limbi. Îmi place că este așa de versatilă, mai ales că limba română este infinit mai bogată și mai generoasă decât cultura română și decât literatura română. Nu-mi place lipsa de responsabilitate. În nimic. Dar mai ales în modelul de relație cu cuvintele pe care îl dăm mai departe copiilor. Spre exemplu părinții moderni sunt foarte zeloși în a-și învăța copiii de foarte mici limbi străine, dar nu și în a-i învăța să simtă cuvintele, să crească o relație cu vorbitul, în orice limbă. Mă întristează când văd oameni mici sau mari care folosesc limba, orice limbă, mecanic, la fel cum o face și google translate.

Noua limbă de lemn. Birocrație, politică, corporate și Facebook 

Limba trece constant prin toate locurile astea, ea trăiește acolo, se dezvoltă acolo, ȘI acolo. Tocmai parcursul acesta improbabil dă bogăția și frumusețea unei limbi. Pentru mine noua limbă de lemn este mult mai plictisitoare ca vechea limbă de lemn. Vechea limbă de lemn avea și elemente de umor dement. Noua limbă de lemn este dictată de cuvinte cheie și algoritmi, iar oamenii (cel mai mult mă deranjează asta la politicieni) își construiesc discursurile în jurul acestor lucruri cărora ei le spun “valori”. Și așa se ajunge ca politicianul X să vorbească doi ani zilnic, în orice situație, despre decență și bun simț, ratând esența momentului politic, ratând decizia, ratând practic comunicarea. 

Mai există și limba de lemn a omului de rând care nu doar că nu spune nimic, dar în zilele noastre vrea să pară înțelept, punând foarte des și aiurea întrebări retorice, cum ar fi “despre ce vorbim?” Inventarea si apoi preluarea în masă a unor cuvinte și expresii tâmpite este din nefericire noul standard al comunicării, și pentru media și pentru creatorii de conținut. Mi se strange sufletul când aud într-un buletin de știri expresii ca “despre ce vorbim?” sau “ce să vezi? “, “e ce trebuie” sau “săraki”.

Efectul Facebook

Influența social media asupra limbajului și asupra limbii este la fel de mare ca influența social media asupra a orice. Și este momentul să acceptăm asta. Aceasta este epoca în care trăim și în care comunicăm, lucrurile pot fi bine făcute în nebănuite condiții. Social media a creat un spațiu infinit deschis pentru experiment, pentru dezvoltare, pentru creativitate. Atâta vreme cât nu trăiești doar în spațiul ăsta, atâta vreme cât nu îți faci din spațiul ăsta bibliotecă, școală, biserică.

Mie îmi este greu să evaluez efectul social media asupra limbii, dar pot spune că social media, în milioanle ei de comunități, este o oglindă perfecta a nivelului cultural al fiecăreia în parte. Din păcate, marile comunități de social media în care se vorbeste limba română sunt comunități construite de lideri care nu citesc și care vorbesc foarte prost limba română. Exemplele nici nu mai contează.

Expresii abuzate

Nu știu, pentru că eu nu am o problemă cu expresiile în sine. Am o problemă cu purtatul uniformei. Am o problemă cu standardizarea comunicării cu standardizarea punerii în cuvinte, cu standardizarea unui lucru atâta de intim și de organic și de frumos.

Nu aș vrea să se interzică nimic pentru că am sentimentul că s-a ajuns în punctul acela în care, interzicând niște expresii, oamenii nu-și vor da timp pentru a găsi înlocuitor și vor prefera să uite emoția, lucrul despre care era vorba, decât să scormonească în minte și să găsească alte și alte cuvinte. Sigur, îmi zgârie urechile cuvinte ca “votanți”. “Alegători”, dragii moșului, în limba română le spunem “alegători”. Pufnesc și plescăi ușor când văd că oamenii mulțumesc pentru “suport”, nu pentru sprijin. Dar lucrurlie astea nu spun mare lucru despre limba română în sine, ele spun lucruri despre vorbitorii limbii române de astăzi. Și de aici poate începe o discuție lungă și foarte frumoasă, cu accente dramatice, dar și cu umor.

Un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba română

Ar fi foarte frumos. Ar fi un loc unde oamenii s-ar privi în oglindă și ar vorbi. Ar fi un loc în care oamenii și-ar vorbi lor înșiși până când ar ajunge să nu se sature să se asculte.

Excese

În intimitate abuzez de ceea ce numim “înjurături” sau “cuvinte urâte”. Dar mă ajută și bogăția limbii române în acest sens. Dintre cele trei limbi pe care le vorbesc eu, româna este cea mai generoasă la capitolul ăsta. Și mi s-ar părea păcat să nu profit. Altfel, sunt un vorbitor atent, încerc să nu fac (alte) excese.

Ce cuvinte dispretuiești. De care ți-e frică

Nu disprețuiesc niciun cuvânt. Mi-a fost frică de cuvinte, de multe, până când a început fiul meu cel mare să vorbească și atunci mi-am dat seama că LUI nu vreau să-i fie frică de niciun cuvânt. Și, odată cu el, am început să iubesc toate cuvintele, să-mi dau voie să vorbesc cu toate cuvintele pe care le știu.

Cuvinte de care te-ai despărțit brutal

Nu m-am despărțit brutal de niciun cuvânt. Altfel, despărțirile brutale sunt semnătura mea. Până la cuvinte. Pe ele vreau să le păstrez, să le am cu mine pe toate. Nu am renunțat și nu aș renunța la niciun cuvânt.

Cuvinte care te fac să te simți inteligentă și cool

Niciunul anume. Dar sunt cabotină uneori și atunci arunc în urechile interlocutorilor o expresie franțuzească, apoi brusc mi se face jenă și îmi pare rău. Mă plictisesc și mă fac să-mi dau ochii peste cap oamenii care fac parada propriului vocabular. Nu îi găsesc nici cool și nici culți.

Cum salvăm limba de clișee

Citind. Vorbind. Citindu-le copiilor. Vorbind cu ei, tot timpul pe care ei vor să-l vorbească.

Un slogan pentru limba română

Pentru a o salva de românii care o vorbesc? Sau pentru a o vinde?