Andrei Cornea a pornit în călătoria lui artistică de la desen și a ajuns la colaje de care se folosea ca să își decoreze pereții garsonierei din orașul în care se mutase ca să studieze o facultate cu profil economic. Când l-a cunoscut pe Daniel Loagăr, lucrurile au început să se îndrepte spre colajul de obiecte. Au creat împreună atelierul de fotografie pe lemn, colaj și design de obiect Wood Be Nice. Pasiunea lui Daniel pentru grafisme i-a adus pe amândoi față în față cu o lume din istoria preumanității care i-a inspirat să creeze un proiect despre reinterpretarea esteticii culturilor preistorice. S-au lăsat inspirați de perioada neolitică și în 2018 au transformat-o în neoNlitic, un proiect care își propune să preia elemente artistice străvechi și să valorifice patrimoniul cultural comun și estetica civilizațiilor primitive folosind tehnici moderne de creație artistică și materiale upcycled. În toți anii de neoNlitic, duo-ul Wood Be Nice a lucrat cu 50 de artiști din 5 țări învecinate și au adus în fața publicului viziuni artistice care împletesc noutatea cu elementele vechi. Ediția a 3-a a proiectului a ajuns în Serbia, Grecia și România pentru a explora culturile neolitice din Vinca, Starcevo-Criș și Sesklo.
Cum am ajuns la ediția a treia? Ei bine, parcursul a fost unul firesc. După prima ediție, proiectul fiind foarte bine primit de către public, am zis să mergem mai departe și sa explorăm culturile anterior vizate și în țările vecine, căci ele au existat și în aceste teritorii. Și iată-ne cum începem să așternem pe hârtie premisele ediției cu numărul 2, de data asta neoNlitic – proiect internațional. Am strâns în urma unui apel artiști din cele trei țări: România, Bulgaria și Ucraina.
Pentru Andrei, inspirația poate veni de oriunde, de aceea are mereu ochii deschiși, pregătiți să privească spre acele locuri care aduc pe neașteptate noi idei. Când privește în urmă către momentul din care e pornit, își dă seama că s-a maturizat și caută acum să fie mai bun pe mai multe planuri. Despre surse de inspirație, blocaje artistice și cum neoNlitic l-a învățat despre influența pe care o are spațiul asupra artei am povestit în rândurile de mai jos.
Călătoria ta artistică
Salut! Eu sunt Andrei, artist vizual și co-fondator al atelierului Wood Be Nice și celălalt inițiator al proiectului neoNlitic :) Dar până aici a fost cale lungă. Tata a vrut să cânt la chitară, eu am vrut să desenez soldați care se plimbau înarmați pe coli A4. Așadar, am urmat Școala de Pictură. Am avut mereu o fire artistică, m-a încercat întotdeauna un soi de melancolie blegoasă :), am cochetat cu desenul câțiva ani apoi a urmat o pauză considerabilă. După aceea, dintr-o oarecare plictiseală și căutare personală, în timpul facultății (profil economic), am început să decupez și să mă joc făcând colaje din hârtie. Îmi tapetam pereții garsonierei cu diverse lumi și universuri. La ceva timp apoi, l-am cunoscut pe Daniel și reperele mi s-au schimbat, luând cunoștință cu colajul de obiecte. O altă lume mi s-a deschis atunci. Așa a apărut atelierul nostru de creație, după seri lichide și idei eliberate. Vremuri faine de care îmi aduc aminte cu drag mereu. Și uite că, începând cu 2010, am început să scriem un alt fel de istorie.
Inspirație
Hmm… mă consider un tip deschis și jucăuș. Cred că asta mă ține viu și îmi ține mintea ocupată. Inspirația poate veni din absolut orice. Ideea este să ai ochii deschiși, urechile pâlnie, să asculți, să vezi, să observi.
Blocajele sunt inevitabile. Atunci când vin, las lucrurile să curgă în felul lor. Iau o pauză. Astfel se aștern poate mai bine. Consider că, de multe ori, în ceea ce privește creația artistică, e bine să lași lucrurile să dospească. Oricum ajungi la capăt într-un mod firesc.
Blocajul te face să te întrebi. Poate nu ești pe calea cea bună. Te face să reconsideri anumite lucruri. Poate să te îndoiești câteodată, chiar de tine, te poate face să fii mai bun.
Cum ți-ai menținut vie creativitatea în această perioadă
Deși a fost o perioadă destul de ciudată pentru mai toata lumea, pentru că foarte multe repere sociale s-au schimbat, am rămas pe o linie de plutire în ceea ce privește creativitatea. Sunt de asemenea și un tip leneș… ceea ce face ca acele ritualuri sau rutine pe care mi le impun să nu funcționeze așa de bine cum ar trebui :)).
De multe ori mă întorc la idei mai vechi, revăd cărți care mi-au plăcut, articole, opere de artă care m-au inspirat, artiști. Caut lucruri și mă poziționez la nesfârșit în contexte deja știute. Mă ajută de multe ori introspecția. Reinventez lucruri, încerc să surprind și alte puncte de vedere.
Îmi place să observ natura umană, îmi place să-mi creez propriul univers în care construiesc lumi și pun întrebări.
Luată așa la rece, viața mea nu s-a schimbat fundamental dacă ne gândim la contextul actual așa că, neavând loc schimbări majore, am fost un soi de observator, privind la lume de pe margine și luând notițe.
Povestea neoNlitic
Povestea neoNlitic a apărut acum câțiva ani, mai exact în 2018. Demersul nostru artistic se concretiza cam în fiecare an cu cate un proiect artistic, așadar am obișnuit publicul constant cu viziunea noastră despre lucruri. Daniel este pasionat de grafisme și, căutând la un moment dat despre acest subiect, am descoperit această lume minunată din preistoria umanității: perioada neolitică. Am mai descoperit de asemenea că aceste lucruri deosebite sunt oarecum trecute cu vederea, nu te învață nimeni la școală. Totul începe cu dacii și romanii. Atunci s-a infiripat ideea unui nou proiect artistic, o paralelă între nou și vechi, o reinterpretare artistică a acestei lumi minunate. Și, ca provocarea să fie pe măsură, am mai chemat alături de noi prieteni artiști din diferite domenii să participe în proiect. Am vizat două culturi neolitice: Hamangia și Cucuteni. Prima ediție s-a concretizat în 4 expoziții în 4 spații culturale din țară: ICR – București, Galeria Subterană – Timișoara, Muzeul Județean de Istorie – Buzău și Visssual în Brașov.
Cum am ajuns la ediția a treia? Ei bine, parcursul a fost unul firesc. După prima ediție, proiectul fiind foarte bine primit de către public, am zis să mergem mai departe și sa explorăm culturile anterior vizate și în țările vecine, căci ele au existat și în aceste teritorii. Mai exact Bulgaria și Ucraina. O amintesc aici pe Evghenia Gritscu, artistă ceramistă din Cernăuți, o prietenă dragă nouă, participantă în proiect, care a apăsat un pic pe buton. Și iată-ne cum începem să așternem pe hârtie premisele ediției cu numărul 2, de data asta neoNlitic – proiect internațional. Am strâns în urma unui apel artiști din cele trei țări: România, Bulgaria și Ucraina. După documentări pe teren și producție artistică, publicul a putut vedea demersul nostru comun la Muzeul de Arheologie din Varna în Bulgaria, la Muzeul Național de Istorie a României în București și la Galeria Vernissaj în Cernăuți. Așadar trei expoziții în trei țări.
Ne-a plăcut teribil de mult să strângem laolaltă artiști din diferite domenii și să-i punem la treabă :)) - glumesc. A fost o provocare faină și este fascinant să vezi cum se materializează, sub ochii tăi aproape, un proiect propus unor oameni pe care îi cunoști sau nu, dar cu viziuni despre lume diferite. Ne-am dorit să avem lucrări cât mai diverse și eu cred că am reușit lucrul ăsta având în vedere că de-a lungul celor trei ediții publicul a putut admira de la lucrări de sculptură, instalații, colaj la videomapping și animație.
Ediția cu numărul 3 ne bucură și mai mult pentru că am reușit să mergem mai departe explorând alte culturi neolitice: Vinca, Starcevo-Criș și Sesklo. Am mers pe urmele acestor culturi în Serbia, Grecia și România. Organizațional, am urmat aceiași pași: apel pentru artiști, producție, expunere.
În momentul în care eu spun toate astea, deja s-a consumat expoziția din Serbia, la Muzeul Național din Zrenjanin. Un loc fain cu oameni și mai faini. Acum expoziția, care adună 24 de artiști din cele trei țări, este la Galeria Subterană din Timișoara. Urmeaza să o ducem în Grecia, la început de noiembrie. Tot acest parcurs poate fi urmărit și în online pe canalele noastre: pe site, pe Facebook și pe Instagram.
Este un proiect foarte important pentru noi, cei doi năstrușnici de la Wood Be Nice, care ne bucură și ne inspiră. Am cunoscut și am lucrat în toți acești ani cu 50 de artiști din 5 țări învecinate.
Lecții din edițiile anterioare
Hmm... păi aș putea spune că multe lucruri, cum ar fi cele ce țin de management de proiect. Este dificil să coordonezi un proiect ce ia amploare de la an la an. Daniel și cu mine a trebuit de multe ori să punem pe locul doi statutul nostru de artiști implicați în proiect și să ne asumăm rolul de manageri de proiect, de organizatori și, având acest rol, ne-am lovit de lucruri mai pragmatice pe care le-am învățat cumva din mers. Am învățat să fim mai bine organizați cu timpul, să fim mai operaționali, să fim multitasking :), să gândim un plan logistic, etc.
Ce ai vrea să știe oamenii despre proiect
Aș vrea ca oamenii să știe că există, că este un demers artistic asumat și coerent, ce aduce laolaltă artiști din 5 țări cu viziuni, culturi și contexte socio-politice diferite. Că este un proiect ce scoate la lumină o bucățică din istoria noastră mai puțin știută, dar care merită să fie cunoscută. Este un proiect viu precum o poveste neterminată.
Documentarea pe teren
Partea de documentare pe teren înseamnă efectiv documentarea la fața locului a ceea ce înseamnă izvoarele istorice scrise sau nescrise ale perioadelor arheologice vizate. Concret, am vizitat muzee, situri arheologice, am cunoscut și discutat cu oameni din domeniu, cei care au săpat în anumite situri, am cules informații utile în demersul nostru artistic.
Surprizele au fost și plăcute și neplăcute. Dacă în anumite locuri ne-a surprins bogăția resurselor și descoperirilor, în anumite locuri, spre dezamăgirea noastră, am observat dezinteresul autorităților sau comunităților în a conserva anumite situri sau descoperiri.
Nu amintim peripețiile trăite pe drum, astea sunt lucruri care rămân acolo :), trăite și rememorate cu un zâmbet în colțul gurii.
Implementarea proiectului
Sunt mai multe părți grele ce țin de implementare, pentru că pot apărea lucruri imprevizibile. Este o muncă de echipă, etapele și activitățile proiectului sunt strâns corelate și atunci trebuie avut în vedere ca lucrurile să fie gestionate pe măsură ce apar, de la comunicare până la transport, panotare etc.
Reacțiile publicului
Publicul a primit foarte bine inițiativa noastră artistică. Este un proiect care s-a remarcat de-a lungul timpului și a stârnit impresii extrem de pozitive. Cu timpul s-a dezvoltat, a luat amploare, a devenit cunoscută, a devenit mai rafinată așa cum, de pildă, am primit reacții din partea publicului prezent la Timișoara.
Cum influențează spațiul arta
A fost foarte interesant pentru mine, atât în calitate de artist, cat si în calitate de organizator al proiectului, să văd rezolvarile celorlalți artiști care au răspuns provocării neoNlitic, artiști care vin din medii diferite, atât cultural, cât și socio-politic. Contează foarte mult spațiul în care trăiești. Consider că o deschidere mai mare și accesul la informație te poate duce mai departe în demersul tău artistic, te inspiră, te face să crești. Cunoști și alte lucruri, te poți raporta altfel, acumulezi informații noi.
Când schimbi spațiul, când apar noi limite în demersul tău artistic, contează cât de maleabil ești și, evident, dispus să accepți provocările. Pentru mine este un lucru benefic, pot învăța lucruri noi și mă ajută în tot acest parcurs artistic.
Ce s-a schimbat de când ai început și până acum
Sunt încă în căutari și cred că asta e bine. Asimilez informații, mă joc. Evident că nu destul dar încă persist în treaba asta. Au trecut 11 ani de când am deschis atelierul împreună cu Daniel și în toți acești ani s-au petrecut multe-multe lucruri. M-am maturizat într-un fel. Am încercat să mă adaptez. Au trecut anii și viața mi-a arătat lucruri mai plăcute, mai neplăcute. Desigur, nu mai sunt puștiul entuziasmat din atelier, sorbind o bere cu pantalonii murdari de vopsea. Acum încerc să devin mai bun, pe mai multe planuri, să extrag din greșeli părțile bune. Să fiu mai atent la lumea înconjurătoare. A trecut timpul prin noi și a lăsat să se vadă cine suntem. Asta s-a schimbat.
