Cu anii, geometria orașelor s-a schimbat considerabil. Strălucirea multor case de odinioară s-a stins făcând loc forțat clădirilor de birouri sau blocurilor. Progresul nu au adus de fiecare dată cu ele cele mai bune și frumoase lucruri pentru un oraș, vântul schimbărilor a zguduit adeseori din temelii planurile, speranțele și visurile oamenilor. O astfel de poveste, despre frustrare și confuzie, spune și filmul „Dirijorul tăcerilor” regizat de Ovidiu Georgescu, care aduce în prim plan trei generații constrânse să lupte pentru a-și salva căminul.
„Este un fragment dintr-un puzzle al societății noastre, sau al oricărei alte societăți europene, care se întâmplă la București, dar care poate fi înțeles și la Berlin, Paris, Praga, Londra, sau în oricare altă metropolă europeană care-și schimbă azi înfățișarea și identitatea într-un ritm năucitor”
Regizorul Ovidiu Georgescu povestește mai jos călătoria dintre agonie și extaz către forma finală a filmului ”Dirijorul tăcerilor”, al cărui prim scenariu l-a scris alături de Theo Herghelegiu în 2006. Și speră ca acesta să intre în curând în cinematografe și să fie văzut de cât mai mulți oameni.
Filmul pornește de la o întâmplare din viața regizorului, demolarea casei familiei sale, o clădire impunătoare de patrimoniu din centrul Bucureștiului. ”Dirijorul tăcerilor” este al treilea lungmetraj regizat de Ovidiu Georgescu, primele două fiind ”3 păzește” (2003) și ”Ultimul Zburător” (2014).
Adaptarea la pandemie
Pentru mine, ca profesor și regizor, această perioadă pandemică a fost și este una urâtă și anormală. Cu toate că în vocația mea de dascăl și cineast este normal și firesc să lucrez cu oameni aflați în fața sau în spatele unor monitoare sau ecrane, devine totuși artificială situația în care ești obligat să o faci datorită condițiilor pandemice și ajunge o exagerare acceptarea așa zisei „normalității” în care sunt promovate îndepărtarea fizică, însingurarea socială și „ascunderea” în fața acestor monitoare sau ecrane de diferite dimensiuni. Școala vocațională de film on-line cu respectarea tuturor restricțiilor pandemice sau lucru într-o echipă de filmare în aceleași condiții sunt îngrozitoare și duc la o alienare și o însingurare atât a profesorului și studentului, cât și a cineastului.
Sper din tot sufletul să vedem, cât mai curând, lumina de la capătul tunelului, tunel pe care astăzi îl numim perioadă de pandemie.
Un sumar al proiectelor din ultima perioadă
Ca profesor, la UNATC, am coordonat o generație care a absolvit, în vara lui 2020, studiile de masterat în Arta Regiei de Film. Din 2020 coordonez o nouă generație de studenți care sunt acum în anul doi de studii la licență în Regie de Film și TV. Totodată, am îndrumat absolvenții și lucrez cu studenții specializării de masterat New Media Design. La Școala Doctorală sunt mai mulți studenți doctoranzi cărora le îndrum și coordonez lucrările de cercetare.
În decembrie 2020, am finalizat și publicat cartea Ultimul Zburător, carte ce conține și un DVD cu filmul de ficțiune lung-metraj cu același titlu.
Proiecte de film:
- Am lucrat la post-producția filmului de ficțiune Dirijorul tăcerilor și l-am finalizat. Acum așteaptă să vadă lumina ecranului.
- Am pregătit și filmat un documentar de lung-metraj Trăitori în veșnicie cu care sunt acum în post-producție și estimez că va fi gata anul următor.
- Am definitivat, împreună cu buna mea prietenă Theo Herghelegiu, două scenarii de ficțiune lung-metraj și acum lucrăm la un al treilea.
- Un proiect de scurt metraj de animație, Un om putere, își caută finanțarea.
- Am finalizat scenariul și o să încep curând pregătirile pentru un documentar de lung-metraj, Marele necunoscut.
De unde ți-ai hrănit inspirația
Din numeroasele și bogatele povești de viață pe care le întâlnești la tot pasul în România și pe care întotdeauna le-am cules, le-am trecut prin propriul filtru și apoi le-am împărtășit cu publicul spectator.
Gânduri înainte un nou film
Nu există un singur lucru la care mă gândesc înainte de un nou film. Este un proces mult mai complex. Sunt lecturi, personaje, situații care se adună și care pot declanșa o idee de film.
Temerile și emoțiile
Temerile, fluturii din stomac, emoțiile, sunt prezente și sunt aceleași la începutul fiecărui proiect. Experiența acumulată se simte și poate face diferența în timpul realizării proiectului de film.
Contextul în care te-ai gândit la Dirijorul tăcerilor
Întâmplarea reală de la care am plecat a fost pierderea casei, odată cu demolarea ei în 1989. Această impunătoare casă boierească, această clădire de patrimoniu din centrul Bucureștiului, ce a reprezentat o parte importantă din istoria familiei mele, a fost ștearsă în câteva zile de pe fața pământului și a apărut în locul ei un „falnic” bloc cu zece etaje. Un alt lucru, ce s-a adăugat în următorul deceniu, la procesul de pornire al acestui proiect de film, a fost întâlnirea și descoperirea unor oameni care m-au inspirat în creionarea celor trei cupluri din film, trei cupluri la trei vârste diferite – tineri, maturi și vârstnici. Toate acestea s-au strâns într-un prim scenariu pentru un scurt metraj intitulat, atunci în 2004, Leviatanul sau povestea peștelui mare.
Către forma finală a filmului
Un prim draft al scenariului pentru un film de ficțiune lung metraj, pe care l-am scris împreună cu Theo Herghelegiu, a fost gata în 2006 și a avut titlul Acvariul domnului U. Am îmbunătățit și actualizat scenariul iar în 2007 am câștigat o primă finanțare de la Centrul Național al Cinematografiei (CNC) pentru realizarea lui. După o strădanie de aproape doi ani, nu am putut demara producția filmului și s-a pierdut finanțarea CNC. Munca la acest proiect de film a continuat. Scenariul filmului a suportat numeroase transformări și împliniri, i-am schimbat și titlul în Dirijorul tăcerilor, iar în 2017 o nouă finanțare CNC a fost câștigată. De atunci și până în lunile iulie și august 2019, când am filmat proiectul, pregătirea filmului a trecut prin momente extrem de delicate. Am fost la un pas de a pierde și această finanțare a CNC când casa de producție, uitat să-i fie numele, cea care a câștigat concursul CNC în 2017, în plină perioadă de pregătire și fără să anunțe echipa sau pe mine, s-a retras și a pus proiectul la dispoziția CNC-lui. După acest nefericit moment, am convins o importantă casă de producție - Stage Expert – să preia ce a mai rămas din finanțarea CNC și cu sprijinul co-producătorilor, Abis Studio, BBS, Asociația culturală Promissum, al cofinanțatorilor, Publicis Groupe, MMS Communications, Zenith Media, TVR și al distribuitorului Vertical Entertainment să ducem proiectul până la bun sfârșit. Având în vedere toată această călătorie între „agonie și extaz” sperăm că în curând filmul Dirijorul tăcerilor să ajungă în cinematografe pentru a fi văzut de cât mai mulți oameni.
Temele și conflictele expuse de film
Dacă filmul meu de debut în lungmetraj de ficțiune 3 păzește (2003) stă sub semnul pământului, Ultimul Zburător (2014) sub cel al aerului, Dirijorul tăcerilor (2021 sperăm) este sub semnul și dominanta apei.
Dirijorul tăcerilor este un film despre frustrare și confuzie, povestit într-o cheie a realismului magic. Este un fragment dintr-un puzzle al societății noastre, sau al oricărei alte societăți europene, care se întâmplă la București, dar care poate fi înțeles și la Berlin, Paris, Praga, Londra, sau în oricare altă metropolă europeană care-și schimbă azi înfățișarea și identitatea într-un ritm năucitor.
Aproape o jumătate de secol, în București, ca și în toată România, și ca în alte capitale ex-comuniste din Estul Europei precum Budapesta, Praga, Varșovia, timpul a părut că s-a oprit în loc. „Trăiam” cu senzația unei încremeniri definitive. Zilele, anii, păreau la fel iar speranța că ceva s-ar putea schimba vreodată dispăruse din viața noastră. Și, de vreme ce nimic nu părea să se poată schimba, nu mai exista nici viitor. Căci un viitor care arată la fel ca trecutul și ca prezentul nu este viitor.
Apoi au venit marile schimbări și curgerea timpului s-a deblocat. Ca și când s-ar fi prăbușit un baraj, acesta a început să curgă din nou – dar cu forța șuvoaielor după acumulările produse de stagnare. Un dinamism în fond, la fel de bolnav ca și încremenirea care-l precedase, și-a pus amprenta asupra vieții noastre, fiind luat drept spirit întreprinzător după model occidental. Numai că ceea ce lipsea era tocmai ...spiritul. Am început să calchiem atitudini, gesturi, mecanisme, nedublate însă de spiritul civilizației din care proveneau. E adevărat, lucrurile se mișcau din nou, cu viteza și forța unei viituri. Dar, tot ca o viitură, ele aduceau la suprafață tot ce era mai rău în noi. În plus, încrederea în viitor fiind departe de a fi reabilitată, nimeni nu era dispus să gândească în perspectivă, pe termen lung, sau măcar mediu. Iar impetuozitatea cataclismică plus nerăbdarea febrilă au început să facă victime la fel de ireparabile ca și dictatura comunistă.
În acest film, toate acestea sunt prezentate din perspectiva unei case. O casă de patrimoniu, prin vechimea și valoarea ei, dar o casă adăpostind încă, în anul 2017, când se petrece acțiunea filmului, destinele a trei cupluri aflate în etape diferite ale vieții: un cuplu tânăr, unul de vârstă mijlocie și altul aflat la vârsta a treia. Apariția „europeană” a enigmaticului domn U le bulversează existențele. Prezența lui mută, subliminal amenințătoare, le va spulbera speranțele proaspăt clădite, odată cu casa-monument, în locul căreia se va ridica, falnic, un atât de occidental office-building - un monstru de beton și, mai ales, sticlă.
Dominantă, când mai discret, când mai vizibil, de-a lungul întregului film, apa, cu toate semnificațiile și conotațiile ei, va umple, logic, firesc, și acest uriaș building, transformat – simbolic, metaforic, sau concret? – în acvariul domnului U. Cu steagul României fluturând în vânt. „The wind” of change, desigur.
Dirijorul tăcerilor este o radiografie cu diagnostic subînțeles a generațiilor prinse în vârtejul transformărilor sociale de la începutul mileniului III. Este o poveste despre stângăciile și destoiniciile celor care, plutind în derivă pe un ocean de schimbări, încearcă să atingă țărmul speranțelor de stabilitate.
Distribuția
Având în vedere toată această istorie a proiectului, povestită, pe scurt, în acest interviu, pot spune că procesul creativ de alegere a distribuției sau castingul pentru acestui film a început cu mult înaintea filmării lui în anul 2019. Deoarece unele dintre actrițe și unii dintre actori au trecut de vârsta personajelor pentru care au venit și au luat castingul la vremea respectivă, altele și alții care au acceptat să întruchipeze unele personaje, din nefericire, nu au mai fost printre noi când am început filmările, de aceea actuala distribuție a fost aleasă în ultima perioadă de pregătire, 2018-2019, după cum urmează:
- Trei cupluri la trei vârste diferite: tineri, Raluca - Ioana Mărcoiu și Matei - Victor Țăpeanu; de vârsta mijlocie, Stela Marinescu - Dana Vulc și Radu Marinescu – Vlad Zamfirescu; și bătrâni, Reli Lazaride – Cristina Deleanu și Voicu Lazaride - Ovidiu Ghiniță
- Un enigmatic domn U – Andras Demeter
- O intrigantă doamnă E – Maia Morgenstern
- O pleiadă de veroși escroci locali: arhitectul Silviu Vlădescu – Adrian Titieni, avocatul Marius Stoianov – Dragoș Stemate și The Fishy Guy – Andrei Aradits
- O tânără franțuzoaică Antoinette Russi – Costina Cheyrouze
- Menajeră, bonă și femeie de serviciu, „curioasă” și nonconformistă LILI – Mihaela Popa
- Copiii: Cosminel (9 ani) - Ștefan Zamfirescu, Nadine - Anelisse Maria Nastasia, Fiica domnului U - Maria Nae, Cosminel (11 ani) - Matei Zamfirescu, Alexandra (fetița surdo-mută) - Evelyn Marcan și Copil din 1957 - David Nae
- Flaviu – Codrin Boldea, Mirela – Adelaida Zamfira, Ben – Ionuț Burlan, Bodyguard – Bogdan Talașman, Reprezentant guvern – Eugen Cristea, Traducătoare – Marina Fluerașu, Cameraman – Mihai Răzuș, Reporteriță – Lăcrămioara Brandoschi, Reprezentant UE - Victor Scoradeț, Translatoarea reprezentantului UE - Teodora Calagiu Garofil, Preot - Karl Baker, Secretara Mimi - Serin Jemaa, Eugene - Dan Ursu, Directoare grădiniță - Monica Eftimiu, Profesionistă - Iuliana Mărgărit, Ospătar – Eduard Adam, Stewardesă - Sara Cuncea, Voicu Lazaride tânăr - Alexandru Făiniși
- Dirijorul - Ștefan Diaconu și o orchestră formată din 44 de tineri muzicieni
- Și alte sute de figuranți.
Provocările
Lucrul cu actorii este un proces pe cât de creativ și personal, pe atât de intim. Ce pot să spun este că a fost o reală provocare și o nemăsurată plăcere să lucrez cu întreaga distribuție a filmului.
Filmările au durat 30 de zile și au fost realizate în București și împrejurimi (Snagov, Iepurești, etc) în lunile iulie-august 2019. Ca întotdeauna, la toate proiectele pe care le-am realizat până astăzi, fiecare zi de filmare a avut provocările și împlinirile ei.
Întâmplări memorabile de pe platou
Îmi este foarte greu să aleg un moment anume pentru că fiecare zi de filmare a fost o provocare și mi-a rămas întipărită în memoria afectivă. Promit să le povestesc într-o viitoare carte dedicată acestui proiect.
Cu ce speri să rămână oamenii după acest film
Cu o poveste despre planuri, vise, speranțe, aspirații, la trei vârste diferite – zguduite de seismul schimbărilor. Cu un fairy tale cu pești exotici, cu un misterios domn U și o intrigantă doamnă E.
Sperăm ca situația pandemică să ne permită lansarea acestui film în cinematografele din România în acest an.
Cinematografia românească de acum
Este o certitudine că a fost afectată cinematografia românească și nu numai. Uitați-vă doar la cele câteva filme autohtone care abia și-au făcut loc în cinematografele din România în această perioadă.
Așa cum am spus și mai devreme în acest interviu: Sper din tot sufletul să vedem, cât mai curând, lumina de la capătul tunelului, tunel pe care astăzi îl numim perioadă de pandemie.
Mai departe
În perioada imediat următoare sper cu toată tăria ca pandemia născută de acest virus păcătos să se stingă și să fiu sănătos ca să pot duce la împlinire atât proiectele de film cât și cele academice despre care am povestit deja în acest interviu.
Istorie profesională
Intenția și dorința de a face studii în domeniul filmului au existat încă din perioada liceului. În timpul primelor mele studii academice la Institutul Politehnic București, Facultatea de Metalurgie (1988 - 1994), am devenit un fidel spectator de film al Cinematecii din București – vedeam în acea perioadă minimum 3 - 4 filme pe zi.
După terminarea studiilor Politehnice, în 1994, am fost admis la Regie de Film și TV, un program academic de studiu al Facultății de Film din cadrul Academiei de Teatru și Film (așa se numea pe atunci UNATC), pe care l-am absolvit în 1998.
A urmat o specializare în film documentar la „The World Association of Film Schools CILECT” (Asociația mondială a școlilor de film) – International Workshop Vision 2 on Documentary Film - Amsterdam, Sofia, Roma. Totodată, am rămas să lucrez cu studenții, în cadrul facultății și specialității absolvite – Regie de film și TV.
În perioada 2000 – 2003 am fost scenarist, regizor, producător și inițiator al primului proiect de film independent cu buget zero din România, intitulat 3 PĂZEŞTE şi al MANIFESTULUI CONCESIA.
Doctor în Cinematografie și Media al U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale" Bucureşti, cu teza: Mit și tradiție în cinematografia nordică contemporană, în anul 2007.
O altă perioadă importantă în cariera mea de cineast a fost cea cuprinsă între anii 2012 – 2014 în care am fost scenarist, regizor, producător și inițiator al primului proiect de film independent în realism magic din România, intitulat ULTIMUL ZBURĂTOR şi al MANIFESTULUI CULTURAL PROMISSUM
Din anul 2018 sunt Conducător de Doctorat în cadrul Școlii Doctorale din U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale" - București. Iar, în prezent, sunt Profesor Universitar Doctor în cadrul Facultății de Film - U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale" București.
Cărți publicate:
- Concesia, editura UNATC Press – București, 2009
- Prima călătorie prin scenariile mele, UNATC Press – București, 2015
- 3 Păzește Trei proiecte de film – ficțiune, UNATC Press – București, 2017
- Călătorie într-o lume uitată Cinci proiecte de film documentar, Editura Didactică și Pedagogică – București, 2017
- Ultimul Zburător, Editura Pro Universitaria – București, 2020
Filmografie:
- Dirijorul tăcerilor, fictiune, 129 min. Producător, scenarist şi regizor. 2021
- Academia Română – 150 de ani în slujba Națiunii Române, documentar, 25 min., Producător, scenarist şi regizor. 2016
- Ultimul Zburător, fictiune, 109 min. Producător, scenarist şi regizor. 2014
- Oameni de Aur, documentar, 63 min. Producător, scenarist şi regizor. 2011
- Învingătorii, documentar, 52 min. Scenariul și regia. 2009
- Nucu, documentar, 29 min. Producător, scenarist şi regizor. 2006
- Zbor deasupra unui cuib de curci, ficţiune, 25 min. Scenariul şi regia. 2003
- 3 Păzeşte, ficţiune, 107 min. Producător, scenarist şi regizor. 2003
- 99% Bucharest, documentar, 10 min. Producător, scenarist, editor şi regizor. 2002
- Călătorie într-o lume uitată, documentar, 117 min. Producător, scenarist, editor şi regizor. 2000
- Golgota, documentar, 13 min. Scenariul şi regia. UNATC, 1998
- Unicul leu din gradina zoologică, ficțiune, 12 min. Scenariul şi regia. UNATC, 1997
- Etajul 9 apartamentul 99, la un pas de cer, documentar, 9 min. Scenariul şi regia. UNATC, 1996
