[Little Lit] Andreea Iatagan: Nu poți să scrii pentru copii, dacă nu îi iubești cu toată inima. Nu poți scrie pentru ei dacă nu îi respecți cu adevărat

Jurnalist de aproape 20 de ani, Andreea Iatagan a lucrat pentru mai multe ziare și reviste, iar în prezent este editor la Ştirile TVR. Din 2017, este și scriitoare de cărți pentru copii. Atunci a simțit cu adevărat plăcerea scrisului, când l-a dedicat literaturii pentru copii. La început, inventa povești pentru fiica ei, în fiecare seară. Și la îndemnul ei, le-a pus și pe hârtie, pentru a nu le uita. Așa au apărut Ploaia Curcubeu, Spiriduşii Luminii și Iepurele Înţelept şi secretul poveştilor, și urmează a fi publicată în curând "Miko, vulpița friguroasă".

Andreea crede că nu poți scrie pentru copii, dacă nu ești convins că și tu poți învăța la fel de multe lucruri de la copii, pe cât pot ei învăța de la tine. Iar asta se vede atât în cărțile ei, cât și în atelierele de lectură și întâlnirile ei cu cei mici. În această toamnă, Andreea participă la Noi facem povești, un proiect al asociației de Basm, în cadrul căruia au loc o serie de evenimente online: filme de prezentare și promovare a scriitorilor de literatură pentru copii, recomandări de cărți pentru copii din literatura română și din cea internațională, ateliere pentru elevi și dezbateri pentru profesioniștii din bibliotecile județene și comunale din șase județe. ”Noi facem povești” vrea să facă literatura pentru copii mai accesibilă, în special în locurile unde scriitorii și cărțile copilăriei sunt rare sau lipsesc cu desăvârșire, și să pună bazele unei mai bune colaborări dintre scriitori și bibliotecile județene și comunale din România. 

"De Basm" a reușit, într-un timp uimitor de scurt, să ducă poveștile acolo unde e mai mare nevoie de ele, printre copiii de la sate, din zone sărace sau dezavantajate. Am început să dotăm cu cărți pentru copii bibliotecile din aceste zone, pentru că acolo nu există decât volume de pe vremea străbunicilor, și dorim să continuăm acest demers poate chiar cu sprijinul companiilor și al tuturor celor care vor să ni se alăture, spune Andreea

Mai multe despre nevoia copiilor de povești și cărți și despre cum se scrie literatură pentru ei, povestește Andreea Iatagan în rândurile următoare.

Cum ai început să scrii literatură pentru copii

Sunt jurnalist și scriu pentru diferite publicații și pentru televiziune încă din facultate. Asta îmi place să fac. Însă nu cred că am simțit cu adevărat cât e de plăcut să scrii decât atunci când cuvintele mele au luat forma primei povești pentru copii. Iar asta s-a întâmplat când fetița mea era mică și mă ruga să îi inventez câte o istorioară în fiecare seară. 

Andreea și Sofia, fetița ei

 Una dintre ele i-a plăcut foarte mult și am continuat-o mai multe seri la rând, până când a devenit o poveste adevărată. Ce-ar fi să o scrii, ca să nu o uiți și să poți să mi-o mai spui și altădată? m-a încurajat. Așa s-a născut cartea pentru copii "Ploaia Curcubeu", prima din seria de aventuri ale libelulei Carla.

O vulpe albăstrie 

"Miko, vulpița friguroasă" este povestea care va fi publicată în curând de editura Pandora M, parte din Grupul Editorial Trei. Miko este o vulpe polară albăstrie, căreia îi este mereu frig, dar care reușește să găsească cele mai năstrușnice și ingenioase soluții ca să îmblânzească gerul și să domolească vântul. Povestea a fost scrisă anul trecut, în plină pandemie, și a fost refugiul meu în nebunia, teama și incertitudinea care ne înconjura. 

Nu s-a născut delor ușor pentru că realitatea ne apăsa pe toți mult prea puternic ca să mai lase lumile imaginare și personajele de poveste să iasă la lumină. Și, totuși, e cea mai veselă și mai plină de umor dintre cărțile pe care le-am scris până acum. 

Ce are special literatura pentru copii 

Nu poți să scrii pentru copii, dacă nu îi iubești cu toată inima. Dacă nu ești convins că și tu poți învăța la fel de multe lucruri de la copii, pe cât pot ei învăța de la tine. Nu poți scrie pentru ei dacă nu îi respecți cu adevărat. Cred că aceste lucruri definesc literatura pentru copii și o fac cu totul specială. Eu încerc să nu par un adult arogant și atotștiutor atunci când scriu povești – sunt singurele limite pe care mi le impun. 

Cărțile pentru copii în România 

Cel mai bun lucru, grozav de-a dreptul, este că editurile au căpătat curaj și au început să publice tot mai mult cărți ale autori români. Își asumă un risc și fac un efort financiar pentru asta. Atunci când publică traduceri, pentru edituri este mai simplu. Autorii străini sunt cunoscuți și validați de public, promovarea lor se face ușor. Pe un autor român trebuie să îl crești cu răbdare, să investești în el mai mult, să convingi cititorii de valoarea scriiturii lui. E nevoie pentru asta și de implicarea autorului, care trebuie să fie dispus să participe la ateliere, dezbateri, să dea interviuri, să fie activ pe rețelele sociale.

De câțiva ani buni, însă, scriitorii români de carte pentru copii au început să fie vizibili pe rafturile librăriilor. Și, pentru că poveștile lor sunt tot mai cumpărate și apreciate, editurile au devenit tot mai îndrăznețe la capitolul: Made in Romania.

Trenduri

Sunt acum în librării povești pentru copii de toate vârstele. Autorii români scriu și pentru prichindei de grădiniță, și pentru școlari, și, tot mai mult, pentru adolescenți. Volumele pot sta cu mândrie alături de orice carte tradusă, pentru că poveștile au la fel de mult farmec, iar ilustrațiile sunt pe măsura celor din străinătate. Cred că ăsta e cel mai important lucru – că poți să stai cu capul sus, ca autor român, lângă orice alt scriitor din afara țării, chiar dacă la noi literatura pentru copii a început să ia avânt abia de câțiva ani.

Autori de Basm 

Autorii de cărți pentru copii mi se par mai puțin orgolioși decât alți adulți. Poate pentru că noi stăm mult în preajma copiilor, la ateliere de lectură și scriitură, și ne-am molipsit puțin de sinceritatea, entuziasmul și lejeritatea cu care ei văd viața.

Iar acest lucru ne-a făcut să ne unim eforturile în cadrul unei Asociații a Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți "De Basm" și să realizăm împreună proiecte de promovare a lecturii care, altfel, nu ar fi fost posibile. Meritul este, în primul rând, al celor patru membre fondatoare, scriitoarele Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan și Laura Grunberg.

"De Basm" a reușit, într-un timp uimitor de scurt, să creeze sesiuni publice de lectură și dezbateri, un festival anual al literaturii pentru copii și caravane care duc poveștile acolo unde e mai mare nevoie de ele, printre copiii de la sate, din zone sărace sau dezavantajate. Am început să dotăm cu cărți pentru copii bibliotecile din aceste zone, pentru că acolo nu există decât volume de pe vremea străbunicilor, și dorim să continuăm acest demers poate chiar cu sprijinul companiilor și al tuturor celor care vor să ni se alăture. 

Noua generație de părinți 

Nu știu dacă a fost făcut un studiu cu privire la profilul noilor generații de părinți, care să ne arate tendințe sau evoluții. Ar fi interesantă și pentru noi o astfel de cercetare. Însă ceea ce observ eu este că părinții citesc copiilor povești încă de când aceștia sunt foarte mici, că încearcă să le țină viu interesul pentru lectură la grădiniță și apoi în școală, cumpărându-le multe dintre cărțile nou-apărute, nu numai literatura clasică recomandată pentru orele de la școală.

Învățătorii și profesorii obțin ușor sprijinul părinților atunci când vor să invite în clasă sau la o întâlnire online un autor de carte pentru copii. Discuțiile cu copiii sunt savuroase și provocatoare, iar acesta este meritul profesorilor și al părinților, deopotrivă.

Ilustrațiile 

Ilustratorii de carte pentru copii sunt pentru mine niște eroi. Primesc o poveste care nu este a lor, care s-a născut din imaginația și sufletul altcuiva, și, cu toate astea, reușesc să o înțeleagă foarte de bine. Iar apoi îi dau viață astfel încât să rămână povestea autorului, dar să primească ceva și din propria lor viziune, din propria lor imaginație. Nu e deloc ușor să faci asta. Editurile au astfel de maeștrii-ilustratori cu care lucrează. În funcție de tema cărții și de vârsta copiilor cărora le este adresată, editurile și autorul aleg ilustratorul perfect pentru respectivul proiect. Eu am lucrat până acum la cele patru cărți cu Ionuț-Robert Olaru și cu Diana Tivu și amândoi au făcut din poveștile mele o sărbătoare de culoare, iar pentru asta le mulțumesc.

Învățături 

Toate cărțile spun ceva, au un mesaj, au o anumită idee pe care vor să o aducă la lumină cu ajutorul personajelor și al întâmplărilor. Unele cărți pentru copii fac asta într-un mod mai evident pentru că scopul lor este de a ajuta copilul să depășească, cu ajutorul poveștilor, o numită temere, un anumit moment mai dificil. Pentru adulți sunt cărțile de dezvoltare personală, pentru copii avem astfel de povești educative. Nu cred că e nimic rău în asta, ba dimpotrivă. Există o mulțime de alte povești care spun povești de dragul poveștii. Dar și acelea au propriul mesaj, doar că e mai bine ascuns printre rânduri. 

Recomandări 

Nu pot să nu recomand cărțile colegilor mei din asociația de "De Basm" pentru că știu cât suflet și câtă muncă sunt puse în ele, mai ales în acești ani de pandemie care au fost foarte grei - "Îmbrățișătoarea" de Laura Grunberg, "În căutarea lui Akum" de Adina Rosetti, "Vic Pitic și o poveste din nimic" de Victoria Pătrașcu, "Laboratorul ghiduș al lui Chițibuș" de Lavinia Braniște, "Primul Punct și al Doilea Punct" de Iulia Iordan, seria "Dar Motan" a Cristinei Andone.