Din afară, modul în care funcționează lucrurile în zona de comunicare culturală ar putea părea simplu. Ce le scapă însă oamenilor din ecuație este presiunea sub care oamenii din PR-ul cultural lucrează: problema finanțărilor publice, lipsa oamenilor, procesul birocratic. Și nu o spunem noi, ci Oltea Zambori, specialist în comunicarea culturală de peste 10 ani. A descoperit calea spre PR pe neașteptate, undeva în 2010, când s-a alăturat unei campanii de strângere de fonduri pentru un tânăr bolnav de leucemie. I-a fost clar că e ceea ce își dorește să facă atunci când a înțeles că PR-ul îi dă puterea de a aduna oamenii laolaltă pentru ceea ce contează cu adevărat.
"Multe dintre proiectele mici și medii depind de finanțări publice - asta pentru că zona privată se îndreaptă destul de mult spre evenimente mari de entertainment -, iar aceste finanțări apar uneori târziu sau procesul birocratic este destul de îngreunat. Drept urmare, deși planul de lucru există din timp, tot pe ultima sută de metri se întâmplă aplicarea lui. Apoi, suntem puțini. Puține proiecte își permit un Digital Marketer, un coordonator Social Media și un PR, de cele mai multe ori o singură persoană face asta. De aceea există proiecte superbe de care nu știe aproape nimeni, e întotdeauna greu să gestionezi bugete mici, prin care să implementezi proiectul și să-i asiguri o comunicare corectă."
Creative Night Talks e un proiect al Revistei Atelierul ce constă într-o serie de 10 conferințe online, în perioada 9 septembrie - 11 noiembrie, care propun o abordare multidisciplinară a ceea ce devine un ghid de noi bune practici, în domeniul industriilor creative şi culturale, cu accent pe industriile creative şi culturale din Timişoara. Dacă nu ați prins ediția din 7 octombrie în care Oltea a vorbit despre provocările din nișa de evenimente culturale, acest interviu aduce insight-uri din ce înseamnă acest domeniu.
Despre tine
Sunt doar o fată din Carpați care se bucură de ce are viața de oferit. Ascult multă muzică, odată cu pandemia citesc foarte mult, iar de inspirat mă inspiră cei cu care lucrez (avantajul de a lucra în comunicare culturală) și cei trei oameni (doi mici și unul mare) din viața de zi cu zi.
Începutul în PR
Am început să fac PR dintr-o întâmplare, în 2010, alăturându-mă unei campanii de strângere de fonduri pentru un tânăr bolnav de leucemie. Nu după mult timp, renunțam la jobul de atunci – pe vremea aceea lucram în vânzări, convinsă fiind că tot ce vreau să fac mai departe este să adun laolaltă oamenii pentru ceea ce contează cu adevărat. Am avut noroc, găsind aproape imediat oamenii care aveau să aibă încredere în mine și să-mi lase pe mână campaniile online ale evenimentelor lor.
Ce nu știu oamenii despre zona de comunicare culturală
Presiunea sub care lucrăm. Multe dintre proiectele mici și medii depind de finanțări publice - asta pentru că zona privată se îndreaptă destul de mult spre evenimente mari de entertainment -, iar aceste finanțări apar uneori târziu sau procesul birocratic este destul de îngreunat. Drept urmare, deși planul de lucru există din timp, tot pe ultima sută de metri se întâmplă aplicarea lui.
Apoi, suntem puțini. Puține proiecte își permit un Digital Marketer, un coordonator Social Media și un PR, de cele mai multe ori o singură persoană face asta. De aceea există proiecte superbe de care nu știe aproape nimeni, e întotdeauna greu să gestionezi bugete mici, prin care să implementezi proiectul și să-i asiguri o comunicare corectă.
Creative Night Talks
Întotdeauna mă bucur când primesc invitații la evenimente de felul ăsta, în care ne putem aduna mai mulți creativi să dezbatem situațiile curente, să găsim soluții și să schimbăm experiențe. În primul rând, pentru că ajungem să ne cunoaștem mai bine între noi. Să știm ce facem, ce nu facem, care sunt resursele de care avem nevoie, cum ne putem sprijini unii pe ceilalți. În zona culturală, cel puțin, nu putem funcționa unii fără alții, avem nevoie de fiecare minte creativă și de fiecare om cu resurse, e foarte importantă comunitatea.
Provocările din 2021 pentru domeniul cultural
Provocările țin de lipsa de previziune a autorităților, de această eternă stare de alertă în care normele se schimbă de pe o zi pe alta. Apoi, o altă mare provocare e lipsa acută de oameni care să înțeleagă cum funcționează industria culturală în România și, în cazul meseriei mele, lipsa acută de oameni de PR (care în ultimii ani au fost înlocuiți de specialiști Social Media). Evenimente mici, medii și mari au fost anul acesta, însă doar cu o vară de evenimente nu poți ține în viață o întreagă industrie. Cât despre adaptare, sunt foarte multe proiecte care nu au cum să treacă în online, ele depind de interacțiunea live și de un spațiu generos de desfășurare.
Sigur, mă bucur că au început să prindă teren producțiile teatrale online, de exemplu, dar, pe termen lung, nu e ceva ce ar putea să devină o obișnuință. Suntem animale sociale și depindem de interacțiune unii cu ceilalți.
Cum s-a schimbat publicul
Nu simt că așteptările lor s-au modificat neapărat, dar simt o reticență în a participa la evenimente mai mari. Nesiguranța pe care o simțim toți în această perioadă a făcut ca oamenii să se gândească de două ori înainte de a da banii pe un bilet la un concert, un spectacol de teatru sau la un festival. Pe de altă parte, există o parte de public constant, care a susținut în continuare evenimentele de orice fel, chiar și online, doar pentru a ajuta artiștii să supraviețuiască în această perioadă.
Cred că în comunicare s-a pus mai mult accent pe onestitate. Asta oferim, asta facem, ne bucurăm dacă puteți participa. Mai puține campanii punctuale și mai multe informări despre ceea ce au de oferit evenimentele. Probabil cel mai important lucru în comunicare în această perioadă a fost că evenimentele se pot ține în condiții de siguranță, dându-ne posibilitatea de a sta împreună și de a ne bucura de ceea ce au artiștii să ne transmită.
Cele mai importante lecții pe care le-ai învățat din pandemie
Mie mi-a mai fost foarte greu de câteva ori în viață, așa că am văzut pandemia ca pe un alt fel de greu. Profesional, am învățat că modelul de business pentru ceea ce fac eu se poate schimba de la o lună la alta fără prea mari probleme, totul e să ai noroc să găsești oamenii potriviți; bine, și să-i cauți în mod activ.
Personal, am aflat că se poate să am o viață în afara muncii fără să fie nici asta o mare problemă. Echilibrul există și poate fi exersat.
Care e cea mai grea & cea mai frumoasă parte din meseria ta
Cea mai grea de până acum este în momentele în care mă sună diverși colaboratori să-mi spună că nu-și mai pot ține evenimentele sau caută soluții să le țină - deși eu știu clar că nu se poate și mi se rupe sufletul să fiu eu cea care le zice asta. Cea mai frumoasă a fost și va rămâne întotdeauna în momentele în care mă uit la fețele fericite ale oamenilor din publicul evenimenteleor pentru care lucrez.
Proiecte viitoare
Am un proiect nou și fain, o îmbinare dintre artă și tehnologie, iar încă de acum am început să lucrez la evenimentele anului 2022. Un mare concert cu un artist american, primul de această anvergură pe care îl fac de la cap la coadă, plus ceilalți colaboratori cu care am extins contractele până la finalul lui 2022. O să vorbesc despre ele mai încolo, pe rând, după ce reușesc (împreună cu echipa) să terminăm de făcut planurile concrete de acțiune.
