[Povești de bine] Codruț Baciu: Vrem să ducem programul în comunități mici, care au nevoie de ajutor să descopere sportul și tenisul în particular

Până în 2031, când visul său cu Federer ambasador al ONG-ului are termen de împlinire, planul lui Codruț Baciu este să formeze cât mai multe grupe de copii vulnerabili, cărora să le asigure accesul pe zgură. Cu tot ce înseamnă acesta: abonamente, transport, echipamente. Pe lângă scris, tenisul de câmp este una dintre pasiunile sale mai vechi și știe foarte bine cât este de costisitoare practicarea lui. Pentru copiii din medii defavorizate, acest sport este un vis, drept care Codruț s-a gândit anul trecut că este momentul să se avânte într-o nouă misiune.

A înființat Asociația Cip și Ciargi, ca să le dea cât mai multor copii șansa să practice tenis de câmp, dar a venit lockdownul. Nu s-a dat bătut și a repornit totul anul acesta. Cu pași mici, dar visând mare.

”Tenisul, integrarea prin sport, egalitatea de gen – toate astea nu sunt chiar prioritare în societate, dar senzația mea este că lucrurile încep să se schimbe. Mizăm pe schimarea asta în următorii 3 ani, ca să formăm între 20 și 30 de grupe de copii, mai ales în ruralul sărac și urbanul mic”.

Codruț Baciu ne povestește în continuare despre Asociația Cip și Ciargi. Aflăm care au fost primele grupe de copii ajunși pe zgură și ce urmează.

Munca în ONG

Munca în asociație este un one-man show, deocamdată. Backgroundul meu e e unul parțial corporatist, partial de sales, iar de 3 ani încoace, 100% antreprenorial. Conduc o agenție de marketing digital cu focus pe cuvântul scris.

Cum te-a schimbat experiența

La nivel pragmatic, m-a învățat să-mi gestionez mai bine timpul, pentru că e multă alergătură și sunt atâtea de făcut într—o zi obișnuită. Strict legat de activitatea asociației, am descoperit cât de mulți copii se pot îndrăgosti de tenis și de sport în general, dacă li se dă ocazia. Lipsa oportunităților face ca viața să fie mult mai nedreapătă și mai săracă pentru mulți puști din țara asta.

Începuturile organizației

Am pornit la drum oficial în martie 2020, când a venit lockdownul. Deci am intrat și noi în case atunci și am pus pauză. Am reluat treaba în aprilie anul ăsta, însă de la zero complet: fără resursele, partenerii și optimismul din urmă cu un an.

Ce este frumos, ce este greu

Cea mai grea parte, de departe, este strângerea fondurilor. Există interes pentru ce facem noi la nivel declarativ mai degrabă. Pentru fiecare 500 oameni care interacționează cu mesajele noastre, unul singur donează 20 de lei. Nu o spun cu reproș, fiecare își drămuiește resursele și donațiile așa cum crede, dar cam așa stau lucrurile.

Sunt însă multe zile bune, când vezi că lucrurile merg în direcția potrivită, alături de oamenii potriviți. De exemplu, luna asta, la Roșiorii de Vede, în Teleorman, a fost pentru prima oară când pe tablourile unui turneu am avut și doi copii ”de-ai noștri”. Cam despre asta este vorba. Integrare reală, joc și camaraderie alături copii tipici.

Proiectele Asociației Cip și Ciargi

De fapt, nu e vorba de proiecte, pentru că ce facem e un mare proiect continuu: acela de a forma, împreună cu comunitățile locale, grupe de copii din categorii vulnerabile, pe care apoi îi ducem la terenurile de tenis. Facem o selecție împreună cu antrenorii de acolo, iar apoi le plătim copiilor abonamente lunare, transport, echipamente, sucuri și tot ce e nevoie ca să prindă drag de zgură.

Comunitatea strânsă în jurul ONG-ului

Avem într-adevăr o comunitate mică pe care o ador. Familia mea și prietenii mei, care dau share și bani în mod constant. Apoi, donatorii recurenți de pe Patreon. Suntem în discuții și cu un brand mare de articole sportive, care momentan ne-a ajutat cu echipamente. O să pot povesti mai multe dacă/după ce semnăm contractul. Plus comunitatea părinților, care ne sunt aproape așa cum pot. Unii dintre ei sunt de-a dreptul eroi.

Localitățile unde acționați

Avem formate grupe în Teleorman, Galați, București. Urmează Buzău și Ilfov toamna asta și vom duce programul la nivel national. Ritmul în care asta se va întâmpla depinde de oamenii pe care reușim să-i strângem în jurul efortului. Tenisul, integrarea prin sport, egalitatea de gen – toate astea nu sunt chiar prioritare în sociatate, dar senzația mea este că lucrurile încep să se schimbe. Mizăm pe schimarea asta în următorii 3 ani, ca să formăm între 20 și 30 de grupe de copii, mai ales în ruralul sărac și urbanul mic.

Fondurile

Avem în momentul de față donatori recurenți care acoperă circa 10-15% din nevoile lunare curente și avem donatori ocazionali care mai acoperă încă 5-10%. Restul banilor vin de la mine.

Promovarea

În general, share-urile și prietenii ca voi ne preiau mesajul. Decât o Revistă, Educație Privată, Mircea Meșter, Andreea Giuclea. Sunt oameni pe care îi apreciez și care au fost interesați de ce facem. În rest, social medial și buget mărunt de promovare. Mai e mult până departe, dar e cursul obișnuit pentru o muncă de genul ăsta.

Strategia de comunicare

Comunicăm în două direcții: în primul rând despre progresul copiilor, grupele formate și abilitățile antrenorilor noștri. Oamenii trebuie să vadă că integrarea și șansele egale sunt importante. La orice vârstă, dar mai ales șa vârste mici.

În al doilea rând, comunicăm transparent despre bani, despre nevoile noastre și despre felul în care oamenii pot ajuta:

• Patreon
• Cont bancar (RO17BRDE445SV81212094450)
  sau
• Una din modalitățile de aici.

Perioada de pandemie

Perioada inițială de pandemie a pus totul on-hold. Apoi, lucrurile s-au mai liniștit, iar în aprilie-mai, după ce s-au dat jos baloanele de pe la cluburi, am putut reîncepe în aer liber, în condiții 100% safe. Cum spuneam, atragerea fondurilor e problema principală, pentru că mă intersează parteneri pe termen lung, care să înțeleagă ce vrem să facem, nu trei luni de expunere și un pic de ajutor, după care să dispară.

Implicarea sectorului privat și a autorităților

În activitatea noastră, nu există implicare decât de la oameni mai sus menționați. E drept, încă nu am cerut vreun ajutor, nu am aplicat pentru fonduri sau burse, dacă la asta te referi. Nu că nu am vrut, dar nu am avut timp să fac research, dosare, aplicații și așa mai departe. Sper ca în următoarele 12 luni să aduc lângă mine primul coleg care să mă ajute cu treburile astea, dar până acolo mai e.

Planurile

Sunt mari și multe. În primul rând, să concretizăm un prim parteneriat major toamna asta, care ne va aduce stabilitate și răgaz să gândim lucrurile un pic mai strategic. Apoi, o să vrem să ducem programul în comunități mici, care au nevoie de ajutor să descopere sportul și tenisul în particular.

Iar în maximum 10 ani o să-l avem pe Federer ambasador, dar nu mă crede nimeni. :)