Suntem cu toții martori la the rise of social media. Acum, mai mult ca niciodată, relația om-natură s-a modificat și distorsionat puțin câte puțin. Becoming Landscape este proiectul care invită la o meditație asupra hibridizării umanului cu tehnologia și natura. Delta Văcărești devine o scenă pentru grupuri de muzicieni și performeri de momentele cărora ne putem bucura între 24 septembrie și 16 octombrie 2021. În interviurile din această serie, echipa de la care a pornit această inițiativă ne oferă un sneak peek din universul ce va prinde viață în mijlocul naturii.
Fotografie, video art, performance art, instalații de sunet, lucrări cu rășină epoxidică și materiale organice. Toate cele amintite sunt mediile pe care Marina Oprea le-a explorat prin arta ei care invită spectatorii să se desprindă de pasivitate și să își aducă contribuția direct în actul artistic. Călătoria ei care prinde forme de exprimare multiple continuă cu prima lucrare de land art pe care a creat-o cu prilejul proiectului Becoming Landscape. Ideea proiectului OUTLANDS i-a venit încă de când a pășit în Parcul Natural Văcărești care va găzdui o operă de mari dimensiuni care să poată fi văzută de pe dig.
Propunerea mea pentru Becoming Landscape este o lucrare de land art. În momentul în care am pătruns în deltă, mi-am dat seama imediat ca ar fi locul perfect pentru o astfel de operă de mari dimensiuni, care poate fi văzută de la distanță de pe digul care înconjoară parcul.
Pentru Marina, Becoming Landscape e valoros tocmai pentru că a permis artiștilor să descopere noi forme de exprimare artistică care se împletesc cu natura. Speră ca mesajul artistic și civic din spatele acestor momente să ajungă la public și să trezească în el nevoia de a proteja spațiul oferit de Parcul Văcărești.
Background-ul tău
Locuiesc și lucrez în București și am studiat fotografie, video și imagine dinamică la Universitatea Națională de Arte, licență și master, însă interesele mele se extind cu mult dincolo de aceste zone artistice. Am lucrat cu fotografie și video art, dar și cu performance art, instalații de sunet și, în ultimii doi ani, cu rășină epoxidică și materiale organice. Anul acesta, realizez prima mea lucrare de land art, alături de două artiste minunate. Totodată scriu despre arta contemporană și nu numai în cadrul mai multor publicații precum Revista ARTA, unde sunt editor online, sau TLTXT, unde mă număr printre fondatori.
Cu toate că operez cu multiple medii, lucrările mele au fost întotdeauna colaborative și participative. Am lucrat adesea împreună cu alți artiști și mereu mi-am dorit să creez situații care să rupă pasivitatea spectatorilor prin instanțe performative imersive, adesea acompaniate de sunet, ca în lucrările Dipped sau Two Wrongs Make A Right, unde publicul era invitat să participe. În alte lucrări, precum We’re All In This Together sau seria mea recentă Self-Archeology, unde am lucrat cu video și obiecte din rășină sau nisip, publicul era invitat să interacționeze cu arta.
Tema generală, care se află la baza tuturor lucrărilor mele, este cum se construiește identitatea, fie că vorbim despre persoane, locuri sau obiecte, în relație cu societatea patriarhală, lumea artei sau a propriilor poziționări existențiale. Mai nou, am început să mă gândesc la identitate mai degrabă ca o la o acumulare de straturi depuse în timp, și am început să privesc lucrurile dintr-o perspectivă geologică. În ultima vreme sunt foarte atrasă de tot ce înseamnă fosile, ruine, urme ale unei alte ere, iar proiectul Becoming Landscape mi-a oferit cadrul perfect pentru a mă juca cu o formă de artă cu care nu am mai experimentat până acum, anume land art.
Becoming Landscape, pauză de la haosul urban
Becoming Landscape este un proiect care aduce laolaltă performeri, muzicieni, artiști vizuali și teoreticieni care și-au mutat practicile în natură. Faptul că am schimbat peisajul ne oferă o bine-meritată scăpare din tot haosul urban ultra-agitat în care activăm în mod normal, mai ales în ultimii doi ani, pe fondul pandemiei, când parcă am devenit și mai dependenți de ecrane și de internet, constrânși să ne limităm activitățile artistice (din cauza restricțiilor impuse de carantină).
Parcul Natural Văcărești ne-a oferit o alternativă și, totodată, o sursă de inspirație – locul reprezintă un proiect industrial neterminat, un eșec uman, dar un succes al naturii.
Noi vrem să invităm publicul să pătrundă alături de noi în Parcul Natural Văcărești, unde să poată lua parte la o serie de evenimente artistice și teoretice în inima naturii.
Echipa
În 2020 au avut loc evenimentele marca TechnoFields, inițiat de Andrea David și un grup de artiști care explorau relația omului cu mediul înconjurător dintr-o perspectivă eco, unde natura dictează gesturile iar omul, în loc să o domine, se pierde în peisaj. Printre acești artiști se numără și muziciana Diana Miron, care a lucrat cu vocea alături de performeri. Acest proiect a avut loc inițial în Cârțișoara, Sibiu, și s-a mutat ulterior în delta Văcărești, unde am luat și eu parte alături de Raluca Oancea.
Atât eu, cât și Raluca, Diana și Andreea ne-am dorit să valorificăm și mai mult potențialul artistic al acestui loc minunat, aducând totodată în discuție reconsiderarea poziției individului față de juxtapunerea natural-artificial și implicând direct și cu precauție atât publicul cât și activitatea unor artiști din mai multe arii de disciplină, fără a aduce modificări radicale ori ireversibile în spațiile alese din teritoriul Parcului Natural Văcărești. Fiecare din noi a propus noi direcții artistice care chestionează potențialului simbiotic dintre uman, natură și tehnologie pentru evenimentul Becoming Landscape. Totodată, la nivel de organizare, fiecare din noi și-a asumat responsabilitatea pentru activitățile propuse și pentru oamenii cu care lucrează, dar am căutat să luam mereu toate deciziile împreună. Sigur că, cu atâtea persoane implicate și atâtea activități de programat, ne-a fost câteodată greu să ne sincronizăm, însă am reușit de fiecare dată să ajungem la un consens.
Andreea David, alături de un colectiv dinamic de artiști vor relua o parte din practicile performative deja prezentate, precum integrarea în peisajul natural, dar vor iniția și unele noi. Diana Miron, împreună cu un grup de muzicieni, vor explora, pe de-o parte, sunetele naturale ale locului (pe care le vor înregistra și stoca într-o bancă de sunete), și pe de altă parte, vor realiza o compoziție improvizată, în cadrul unui concert. Intitulat Harmony of Disaster, evenimentul va îmbina muzica clasică contemporană cu sunetele din deltă, pe măsură ce muzicienii se imersează în natură și urmează tonul său. Raluca Oancea, cu un background în teoria post-umanistă, ne-a propus mai multe cadre conceptuale din care să privim delta, pe care dorește să le prezinte publicului larg, alături de mai mulți invitați, specialiști în ecologie, sociologie și new media.
Nu în ultimul rând, propunerea mea pentru Becoming Landscape este o lucrare de land art. În momentul în care am pătruns în deltă, mi-am dat seama imediat ca ar fi locul perfect pentru o astfel de operă de mari dimensiuni, care poate fi văzută de la distanță de pe digul care înconjoară parcul. Am fost dintotdeauna o fană a acestui tip de artă dar nu l-am practicat niciodată, însă am știut imediat alături de cine îmi doresc să lucrez la această idee ambițioasă: Andreea Medar și Mălina Ionescu, două artiste vizuale pe care le admir și urmăresc de ceva vreme. Împreună, am conceptul lucrarea de land art OUTLANDS, chiar în inima orașului. Aici, spre surprinderea și plăcerea mea, nu am întâmpinat deloc dificultăți, deși a fost prima dată când lucram în natură alături de Mălina și Andreea.
Land art în Parcul Natural Văcărești
Land art, sau arta-în-peisaj, este un gen de artă foarte strâns legat de natură, unde artiștii transformă mediul înconjurător, realizând structuri de dimensiuni foarte mari care, adesea, pot fi văzute în totalitate doar din aer. Land art poate însemna o construcție masivă făcută din elemente naturale, precum spiralele uriașe realizate de celebrul Robert Smithson, sau o sculptură lăsată la mila elementelor, precum lucrarea Reflex (1980) a Wandei Mihuleac.
De fapt, mai mulți artiști români au practicat și încă practică land art în România: Ana Lupaș, Marilena Preda Sânc, Miki Velciov și, nu în ultimul rând, Andreea Medar și Mălina Ionescu, alături de care lucrez la OUTLANDS. M-am îndrăgostit de seria lor de intervenții în natură NOW / NO, în Hațeg și Vrancea, unde cele două au realizat intervenții în spațiul natural constând din trei forme care aduc a fosile sau alte rămășițe geologice, care reprezintă, de fapt, trei litere extrase din alfabetul imaginat de artiste. Cele trei litere descriu cuvântul „NOW”, într-una din intervenții, și „NO” în cealaltă, însemne uriașe trasate în pământ, vizibile din aer asemenea unor fragmente de hărți, care marchează un prezent perpetuu. Și eu, la rândul meu, am explorat teme asemănătoare în seria mea de lucrări sub numele de Self-Archeology, în care trasez o echivalare între straturile geologice care formează crusta pământului și starturile memoriei personale.
De obicei găsim land art în afara orașelor, însă Parcul Natural Văcărești poate găzdui o asemenea lucrare chiar în inima orașului. Acest loc este împânzită de „ruine” ale fostului lac de acumulare care nu s-a mai făcut: platforme, plăci de beton și, desigur, digul care delimitează parcul natural. Inspirată atât de peisajul ofertant cât și de straturile, fosilele, hărțile și literele cu care operează Andreea și Mălina, le-am propus celor două să explorăm împreună acest loc fascinant și să-l reactivăm printr-o operă masivă de artă, prima de acest fel în București.
Ele au acceptat pe loc și de aici, apoi a urmat prima noastră întâlnire în Parcul Natural Văcărești, într-o dimineață ploioasă de sfârșit de august, în care am identificat locația pentru OUTLANDS. Au urmat apoi discuții pasionate, schițe realizate plecând de la imaginile din satelit cu parcul și muncă serioasă la fața locului.
OUTLANDS
Intervenția OUTLANDS pe care o propunem pentru proiectul Becoming Landscape pune în relație cele două realități antagonice care definesc delta Văcărești – mediul natural și construcția artificială. Parcul este în egală măsură un spațiu alterat de intervenția umană, un spațiu transformat prin distrugere, și un spațiu recucerit de natură într-un mod care nu ar fi fost posibil fără delimitarea inițială și fără eșecul tentativei de a crea un lac de acumulare.
Intervenția noastră, minimală datorită faptului că aria este și trebuie să fie protejată, trasează un text într-un alfabet codat, mesaj și semn în același timp, care permite și oferă lecturări și decodări diferte. Am ales ca locație vechile fundații ale unor hidrocentrale care nu au mai fost construite, unde am urmărit rămășițele vizibile ale unor plăci de beton, asemeni unor ruine, de sub stratul nou de vegetație și le-am reconfigurat sub forma unei inscripții uriașe, vizibile din aer. Mesajul se traduce INTER și ilustrează statutul dual al Parcului Natural Văcărești, unde naturalul și artificialul se îmbină, amintind de monumentele ancestrale precum geoglifele de la Nazca, al căror scop precis s-a pierdut în timp.
Lucrarea de land art OUTLANDS va fi vizibilă doar parțial de pe digul care înconjoară delta, în apropierea intrării de lângă Târgul Vitan, dar poate fi văzută în totalitate pe Google Maps sau Google Earth. OUTLANDS va servi, totodată, drept scenă pentru muzicienii și performerii de la concertul Harmony of Disaster, anunțat sâmbătă, 9 octombrie.
Surprize&lecții neașteptate
În cadrul Becoming Landscape, dincolo de lucrarea OUTLANDS, mai iau parte și ca performer, atât în cadrul intervențiilor performative, cât și în cadrul concertului. Întreg evenimentul a fost un prilej excelent pentru mine să explorez zone ale performance art pe care nu le-am accesat până acum, cum ar fi lucrul într-un colectiv sau lucrul cu vocea. Mai presus de orice, Becoming Landscape ne-a permis tuturor celor implicați să intrăm în contact cu noi forme de artă, să avem acces la procese variate de lucru (cum repetă muzicienii ori performerii) și să le aducem pe toate laolaltă într-o formă interdisciplinară. Fapt care am vrea să ajungă și la public, pe care ne dorim să-l inspirăm nu doar pe plan artistic, ci și civic, prin valorificarea peisajului spectaculos din Parcul Natural Văcărești.
Straturi alternative de natural și urban
Ideea de baza care stă la baza acestui proiect, și a fiecărei componente în parte, este cea de activare a spațiului prin artă, mai cu seamă când vorbim despre un loc foarte frumos care nu dispune nici pe departe de atenția și protecția cuvenită. Până în 2018, erau în curs planuri de conservare și dezvoltare ale unui parc natural menit să protejeze biodiversitatea care și-a făcut casă aici, precum și integrarea unor programe de agrement de care ar fi putut beneficia sute de mii de oameni. Însă acest proiect de patrimoniu natural a fost stopat, lăsând delta într-un stadiu de sălbăticie semi-amenajată cu fundații și construcții parțiale, acumulări de apă, zone mlăștinoase, un nou strat de vegetație crescut în ultimele trei decenii și recentele poteci și amenajări pentru vizitatori. Toate acestea definesc în egală măsură acest loc ambiguu, care aparține ambelor medii. Toate aceste straturi alternative de natural și urban construiesc o stratigrafie a istoriei recente a locului.
Lucrarea OUTLANDS explorează aceste straturi alternative și ambivalența locului și a intervenției umane. O decopertare aproape arheologică care dezvăluie ultimele ruine recente, fragmente ale unei realități care a rămas în latență, trasând o legătură între acestea și straturile cel mai recente ale intervenției umane – pe de o parte, drumurile parcurse de vizitatorii obiectivului turistic, și pe de altă parte, prezența pe Google Earth sau Maps.
Lucrarea de muzică contemporană Harmony of Disaster din cadrul proiectului urmărește ca sursă de inspirație istoria distructivă a Parcului Natural Văcărești, anume incendiul în care au ars aproximativ 30.000 de metri pătrați de floră și faună protejate, urmând ca în vara aceluiași an, 2020, locul să sece aproape în totalitate în lipsa irigațiilor. Tot așa, și componenta performativă, care a pornit inițial de la o cercetare a mișcărilor de dans specifice clubului, și-a centrat atenția pe incorporarea rave-ului în spațiul natural, utilizând relieful zonei ca scenă naturală.
Cu toții am fost inspirați de potențialul artistic al acestui spațiu, dar și alarmați de starea precară în care se află. Tocmai de aceea Raluca Oancea asigura cadrul teoretic al proiectului, invitându-ne la o serie de discuții care să pună în perspectivă toate componentele artistice BECOMING LANDSCAPE. Împreună cu invitații săi, printre care și Dan Bărbulescu, unul din fondatorii asociației Parcul Natural Văcărești, ea dorește să aducă Parcul Natural Văcărești în atenția publică a consumatorilor de artă, dar și viceversa, popularizarea unor forme de artă contemporană prin atenția redirecționată asupra acestui obiectiv natural.
Relația om-natură prin lentila social media
Simt că omul este acum, mai mult ca niciodată, aproape total rupt de habitatul natural. Aceasta este o realitate tristă cu care ne confruntăm din ce în ce mai des, pe măsură ce schimbările climatice au început să-și spună cuvântul, accentuate de activitatea antropică. Trăim în Antropocen, natura suferă sub dominația omului, dar suntem prea acaparați de lumea virtuală ca să ne mai pese... Pandemie, însă, a creat o situație paradoxală în care, pe de-o parte, ne-a forțat să stăm și mai mult pe internet, dar pe de altă parte, ne-a reamintit bucuria de a petrece timp în natură, de frumusețile mediului înconjurător, care a rămas unul din puținele locuri în care puteam petrece timp afară din case în perioada carantinei. Probabil că vom discuta despre asta într-una din întâlnirile noastre programate în perioada 24 septembrie – 16 octombrie.
Cu ce rămâne publicul
Am vrea ca publicul să rămână cu același sentiment pe care l-am avut și noi când am venit prima dată în Parcul Natural Văcărești: cum pot să fac să petrec cât mai mult timp aici? Bucureștenii uită adesea de acest loc, deși cei de la asociația Parcul Natural Văcărești fac tot posibilul să atragă public prin tot felul de activități, de la trasee prin natură, la workshopuri pentru conservarea biodiversității. Am dorit să contribuim și noi la aceste activități cu unele artistice, care să aducă un alt fel de public și, poate, o alt fel de apreciere pentru mediul înconjurător.
Vrem ca în fiecare seară, în urma unui eveniment, să ne strângem cu toții – artiști și public – pe digul de ciment care înconjoară parcul și să admirăm apusul printre blocurile complexului rezidențial din apropiere: o priveliște suprarealistă, dar extrem de frumoasă. Vrem să ascultăm împreună sunetele mediului înconjurător, armonizate cu zgomotul urban de dincolo de dig. Vrem să discutăm despre Antropocen, perseverența naturii, ruine urbane, specii de păsări și cum ne inspiră toate acestea.
Cele mai mari satisfacții din munca pentru proiect
Personal, cea mai mare satisfacție a fost să le cunosc și să lucrez alături de Andreea și Mălina și că am putut să ne lăsăm amprenta, în mod non-invaziv, asupra Parcului Natural Văcărești. A fost o super experiență să ies din zona galeriei de artă sau a atelierului de artist și să lucrez în natură, sub soare.
Dar, bineînțeles, mă bucur enorm că Becoming Landscape a permis tuturor artiștilor și teoreticienilor invitați să pună în valoare potențialul Parcului Natural Văcărești și să comunice acest lucru nu doar consumatorilor obișnuiți de artă contemporană, ci și iubitorilor de natură.
