Sabrina Canea și-a dat seama că s-ar putea să-i placă scrisul dintr-o întâmplare fericită de la finalul gimnaziului. În aceeași perioadă a apărut primul ei blog, născut din nevoia abia descoperită de a scrie constant. Ca să-și concretizeze visul, s-a îndreptat către Jurnalism după liceu. Experiența a fost mai degrabă bittersweet: Sabrina voia să facă mai mult decât să învețe despre cum să facă.
Nu știam să fiu protagonist – sau poate că nu credeam în protagonistul din mine. Poate că de-asta am fost lipsită de monolog interior cam toată vara următoare. Mă simțeam o impostoare. Cunoscusem mai multe domenii și nu mă simțeam confortabil în niciunul, dar intrus în toate. Declicul s-a produs cândva în toamna următoare, când m-am întors în agenție. Am mers la interviu și, cu o teribilă neîncredere ce-mi pulsa în tâmple, am încercat să „mă vând” cât de bine am putut.