[Dans & Energie] Lari Giorgescu: Fiecare rol modifică lucruri în mine. Am ajuns să am mai puține prejudecăți și să fiu mai puțin încrâncenat

[Dans & Energie] Lari Giorgescu: Fiecare rol modifică lucruri în mine. Am ajuns să am mai puține prejudecăți și să fiu mai puțin încrâncenat
Credit foto: Adi Bulboacă, Miluță Fluieraș si Andrei Gîndac

Transmiterea emoției dinspre scenă către public este unul dintre cele mai interesante și cele mai dificile aspecte ale meseriei sale, mărturisește actorul Lari Giorgescu, unul dintre artiștii tinerei generații care se folosește mult de mișcare în spectacolele sale. Nu se consideră nici performer, nici dans-actor. Dar asta nu l-a împiedicat să meargă, timp de mai bine de 15 ani, la audiții pentru spectacole de teatru-dans sau să lucreze în proiecte de artă performativă cu colegi din zona de dans contemporan.

Lari Giorgescu este un artist versatil care îmbină armonios actoria cu elemente de acrobație și dans pe scenă, în demersul său constant de a inova în exprimarea sa artistică.

"Pot să spun ce simt că am câștigat în mai bine de 15 ani de când sunt actor. Am ajuns să îmi înteleg și să îmi stăpânesc mai ușor mijloacele cu care lucrez, să am o mai mare putere de concentrare, să îmi țin în frâu lipsa de răbdare, să îmi dezvolt un antrenament care să mă ajute să fiu pregătit pentru provocări noi, să am proiectele mele la care să lucrez în afara celor care mi se propun".

Lari Giorgescu este actor al Teatrului Național București și s-a îndrăgostit de actorie în vremea liceului. A mers la cursuri de actorie la Palatul Copiilor din Craiova și la toate spectacolele Teatrului Național Craiova. După ce a intrat la UNATC, a început să și lucreze în diverse proiecte artistice. Pas cu pas, și-a dat seama că există multe posibilități de a face teatru, iar teatrul-dans este una dintre acestea.

 

Din biografie

Vin dintr-o familie de oameni cu meserii comune din Craiova care ne-au crescut atât pe mine cât și pe fratele meu cu multă dragoste, lucru pentru care sunt foarte recunoscător. Am ajuns să fiu actor dintr-o ambiție personală, m-am îndrăgostit de această profesie în perioada liceului. M-am dus din proprie inițativă la Palatul Copiilor din Craiova să mă înscriu la cursuri de actorie, mergeam la toate spectacolele Teatrului National din Craiova și așa mi s-a înfiripat dorința de a da la U.N.A.T.C. unde am intrat din prima. Mi-a placut enorm să lucrez încă din facultate cu colegii de la regie, mergeam la toate audițiile de care auzeam și așa am ajuns să fiu primit în mai multe colective artistice.

Asta m-a ajutat să înțeleg că această profesie este mult mai complexă decât îmi imaginam. Am întâlnit artiști care lucrau cu actori de o anumită factură, punând accent atât pe interpretarea unui text, dar și pe o mare disponibilitate fizică. Încet-încet mi-am dat seama că există nenumărate modalități de a face teatru și cu cât ești mai bine pregătit, mai bine antrenat cu atât ai mai multe șanse de a lucra cu artiști adevărați și așa te poți dezvolta în această profesie. Nu mă simt nici performer nici dans-actor sunt actor cu disponibilitate de a face lucruri diferite și dacă îmi urmăriți în spectacolele în care joc vă veți putea convinge de asta.


Credit foto: Csok Balint

 

Prima audiție

Drumul meu nu este legat de dans, dar mișcarea cu sens face parte din unele spectacole în care joc. Am făcut mult sport încă de mic, iar în perioada facultății de teatru mi-am ajutat colegele de la coregrafie și am lucrat la examenele lor. Așa am ajuns să dau o audiție și să îl întâlnesc pe Gigi Căciuleanu care din 2007 și până acum a lucrat cu mine șapte spectacole și tot datorită unui spectacol de-ale lui am ajuns să fiu actor angajat al Teatrul National I.L. Caragiele din Bucuresti.

 

Primele spectacole

Încă din primul an de facultate am fost luat de colegii de la regie în examenele lor și mi-au propus să facem spectacole de strada. Așa am ajuns să îmi petrec toată vara mergând prin orașele din centru țării care sunt si foste cetăți medievale unde am jocat în spectacole de commedia dell arte care sunt și adevărate exerciții de virtuozitate. Am luat contact cu publicul de pe stradă și asta te obliga să faci totul foarte bine pentru că altfel îl pierzi. Era o responsabilitate care mi-a schimbat percepția despre actorie, atunci am realizat cu adevărat că actul artistic este dependent de cel care urmărește specacolul și că actorul este principalul responsabil ca spectatorul să meargă cu el în poveste. Mă simțeam foarte motivat de reacțiile publicului și încă de atunci am știut că asta îmi doresc să fac toată viața.

 

Dezvoltarea ta artistică

Un actor este mai bun cu cât are o capacitatea mai mare de a transmite emoții și de a fi versatil. Pentru mine emoția este cel mai interesant lucru și unul dintre cele mai dificile. Dacă vorbești despre dezvoltare artistică în condițiile în care 34 de ani este considerată o vârstă încă fragedă în această profesie poate să fie interpretat si ca o formă de superficialitate. Aceasta find o meserie de cursă lungă. Dar pot să spun ce simt că am câștigat în mai bine de 15 ani de cand sunt actor. Am ajuns să îmi înteleg și să îmi stăpânesc mai ușor mijloacele cu care lucrez, să am o mai mare putere de concentrare, să îmi țin în frâu lipsa de răbdare, să îmi dezvolt un antrenament care să mă ajute să fiu pregătit pentru provocări noi, să am proiectele mele la care să lucrez în afara celor care mi se propun.


Credit foto: Andrei Gîndac

 

Cum ți s-a modificat perspectiva asupra profesiei

Ea s-a modificat datorită întâlnirilor minunate de care am avut parte până acum. Fiind un actor pasionat de teatru m-am lăsat modificat de diferite lucruri care mi-au placut la artiștii pe care i-am întâlnit, cu care am lucrat. Și am observat că lucrurile pe care le au cu toții în comun sunt generozitatea și profesionalismul.


Credit foto: Mani Gutau

 

Învățături

Sunt actor în orice proiect la care lucrez. Acesta este avantajul acestei profesii, poți să fii orice ți se cere să fii atât timp cât ești dispus să muncești, există talent, ai încredere și ți se dă încredere. Cu orice proiect nou simt că o iau aproape de la zero, asta este și dificil, dar este și motivant pentru că pornind astfel ești provocat să faci lucruri foarte diferite să te descoperi cum nu știai că poți să fii. Eu joc atât în spectacole de tip clasic în care mă mișc în funcție de conceptul personajului pe care îl interpretez totul bazându-se pe text, dar și în spectacole făcute din poezii în care textul este una cu mișcarea. Fiecare rol modifică lucruri în mine, iar de-a lungul vremii asta m-a facut să fiu mai atent la cei din jur și cu cei din jur. Am ajuns să am mai puține prejudecăți și să fiu mai puțin încrâncenat.

 

Greutăți și prejudecăți

Aproape că de fiecare dată când se întâlnesc la lucru diferite generații și temperamente de actori se nasc și prejudecăți, dar atunci când ești cu adevărat pasionat de ce faci înțelegi că toate astea fac parte din farmecul fiecărui proiect. Asta îți oferă posibilitatea de a învăța și mai multe din aceste întâlniri. Nu le văd ca pe niște greutăți sau ca pe lucruri care să mă încurce în ce am de făcut. În plus cu cât te adaptezi mai ușor cu atât lucrul la un spectacol se poate concentra pe latura creativă, ceea ce ne dorim cu toții atunci când suntem la repetiții.

 

Între artă și comercial

Fiind angajat al Teatrului National mi-am permis să evit colaborările comerciale atât timp cât am simțit că nu îmi corespund. Dar nu văd nimic greșit în a lua parte la astfel de proiecte. Ba chiar aștept o propunere care să mă facă să simt că mi se potrivește.


Credit foto: Miluță Fluieraș

 

O privire asupra teatrului-dans românesc

O instituție care are o aplecare serioasă în acest sens este una independentă, Linotip. Îi cunosc, îmi sunt colegi și prienteni, am lucrat mult cu ei și am mare încredere în talentul și în puterea lor de muncă. Dar ca cei mai mulți independenți în artele spectacolului trebuie să aducă bani de acasă pentru a supraviețui. Chiar dacă producțiile lor sunt de o calitate înaltă primind recunoaștere și fiind premiate la festivalurile din țară.

Într-o Românie care se preocupă supercifial sau chiar dezinteresat de domeniul cultural pare hilar să încerci să atragi atenția asupra acestui domeniu. Un minim interes din partea autoritâților în această direcție ar putea aduce nenumărate beneficii atât în plan local cât și internațional. Grav este si faptul că absolvenții de școli de coregrafie sunt victime sigure ale acestei stări de fapt.


Credit foto: Miluță Fluieraș

 

Din pandemie

M-am salvat lucrând, repetând la mai multe proiecte pe care le aveam de ceva vreme în minte și care s-au concretizat acum. Un exemplu este spectacolul Jungla TV de la Teatrul Dramaturgilor Români, spectacol de Gigi Căciuleanu, în care joc împreună cu Alina Petrică, în scenografia Corinei Boboc, iar muzica este compusă de Adrian Nour.

Am repetat și pe zoom, așa s-a născut spectacolul Incognito de Nick Pain de la Teatrul National, în regia lui Zsuzsi Kovacs text tradus de Aylin Cadîr, scenografia Corina Boboc si muzica de Călin Tzopa. Amblele sunt proicte la care m-am apucat să repet fără certitudinea că se vor concretiza. Am lucrat de dragul de a lucra și au devenit productii de teatru pentru că echipa a crezut în ele.

Am jucat des în perioadele în care s-a putut juca asta și datorită faptului că am multe spectacole de tip one-man show sau cu mai puține personaje care în perioada aceasta au devenit cele mai căutate. Am participat și la cele câteva festivaluri care s-au putut organiza, am avut și perioade în care am filmat pentru proiecte care sper să poată fi văzute cât mai curând. Mă simt norocos că mi s-au ofer aceste șanse, asta m-a ajutat să pot face față mai ușor contextului actual.

Jucând în patru spectacole la teatru Unteatru am avut ocazia să joc și în regim online chiar de la declanșarea acestei pandemii. Unteatru este probabil prima instituție care a propus astfel de evenimente. Mi-a placut deschiderea pe care ti-o oferă acest timp de eveniment la început, în primul rând pentru ca spectacolele ajungeau la un numar impresionant de mare de spectatori, fiind transmise și în afara țării.

 

Provocări

Cel mai provocator lucru pentru mine au fost repetițiile cu Gigi Căciuleanu la spectacolul Jungla TV. Am repetat prin zoom, noi în sala de repetiții a teatrului, iar Gigi în sufrageria lui de la Paris. Practic ne-a dictat spectacolul din fața laptopului și mai mult decât atât ne-a corectat și a stat cu noi ca să asimilăm lucruri foarte dificile. Ar fi fost greu să facem acest spectacol și cu el în sală, dar ne-am luat timp, am învățat să avem și mai multă răbdare și am reușit chiar și în astfel de condiții. Ceea ce ne-a arătat că se poate și așa.


Credit foto: Miluță Fluieraș

 

Artist în România acum

Cred ca dacă nu ești pasionat de teatru și poți fără e mai bine să nu fii actor pentru că îți faci viața și mai grea. Această pandemie mi-a adus aminte de ce fac ce fac și m-a ajutat să înțeleg un pic mai bine lumea din care fac parte. Cei care au putut fără teatru au beneficiat de acest moment, au migrat în online și la televiziuni fiind marii câștigători. Alții, care nu au putut fără, au ales rămână în teatre și să repete cu speranța că lucrurile își vor reveni, iar cei mai mulți au fost nevoiți șă renunțe și să se angajeze în alte domenii pentru a putea să supraviețuiască. Tot cam așa au stat lucrurile și cu spațiile independente, cele mai multe au dispărut, iar o parte din ele se luptă să supraviețuiescă. Problema este că acestea asigurau unui numar mare de artiști independenți posibilitatea de a se exprima și de a nu pierde speranța că la un moment dat pot să ajungă să trăiască din această profesie. Pandemia le-a luat de tot această speranță. Teatrul Unteatru face eforturi foarte mari și sper ca autoritățile să le poată veni în ajutor.

 

Schimbări în zona artei dansului

Este dificil de vorbit despre asta din cauza faptului că spectacolele de acest fel sunt atât de puține încât nu pot creea un curent sau o direcție. Direcția este data de personalitatea artistului care le generează. Așa că nu putem discuta decât despre cei câțiva artiști care au ocazia să creeze. Am speranța ca odată cu revenirea la normalitate să fie un mai mare interes în această direcție.

 

Dezamăgiri și revolte

Există o modă de a se pune accent pe păreri și impresii cu caracter negativ în discursurile publice. Atunci când îți expui gândurile în chip moralizator e mai ușor să câștigi atenția celor mai mulți care de obicei sunt și cei mai puțin dispuși să caute în profunzime dacă e adevărat ce spui. Iar dacă tonul este unul convingător aproape că nici nu mai conteză daca e justificat sau nu răul pe care chipurile l-ai dat în vileag. Toate acestea sunt fie strategii, fie perspective dictate de factori mai mult sau mai puțin obiectivi. Nu aș vrea să cad într-o astfel de capcană.Totuși asta nu înseamnă că nu am avut momente în care mi-a fost greu să înțeleg anumite măsuri care s-au luat sau care nu s-au luat în ceea ce privește situația oamenilor din domeniul cultural. Am văzut cât de puțin contăm în ochii autorităților. Eu nu sunt în stare să spun ce ar fi trebuit să se facă pentru a fi mai usor în toată acastă perioadă pentru actori, performeri, oamenii care fac artă pentru că nu am pregătire în acest sens, dar știu că multe persoane au suferit și din păcate pe cei mai mulți acest domeniu nu îi va mai putea recupera.

 

Solidaritatea breslei

Vorbim despre o lume în care excepționalul fiecăruia dintre noi este definitoriu în aprecierea pe care o primești din partea breslei și a publicului. Fiecare dintre actori are ceea ce americanii numesc box-office, adica o cotă de succes. Acest lucru naște un puternic sentiment de competitivitate care se poate opune ideii de unitate. Chiar dacă este o profesie care se face în echipă, iar în procesul de lucru de cele mai multe ori colectivul devine ca o adevărată familie, caracterele actorilor sunt extrem de puternice și de diferite. Sentimentul de solidaritate își face mai greu simțită prezența și asta nu se întâmplă nu numai la noi țară.

Totuși, în România ultimilor patru ani au fost multe momente memorabile în care actorii au iesit la rampă uniți de diferite cauze sau interese pentru a trage semnale de alarmă. Nu de puține ori chiar pentru a se ajuta între ei, pot să dau aici exemplul recent al perioadei de criză de la teatrul Bulandra sau cel în care doamna Maia Morgenstern și Teatrul Evreiesc de Stat au fost subiectul unui eveniment care nu putea să treacă fară să fie condamnat. Solidaritatea, sentimentul de unitate pornește de cele mai multe ori în momente de criză, iar această breasă, atât de puțin numeroasă, a dat dovadă în mai multe rânduri că știe ce înseamnă asta.


Credit foto: Csok Balint

 

Inspirația

Contextul acesta mi-a dat ocazia de a demara proiecte pentru care nu am găsit timp înainte de pandemie sau de care nu am avut curaj să mă apuc. Mi-am luat energie chiar din imposibiltatea de a aparea în fața publicului și din speranța că această situație, într-un târziu, va trece. Am reușit să îmi fac un program de lucru mai riguros decât în perioada în care nu aveam restricții, mi-am dat timp să citesc, să mă bucur de filme, muzică și alte evenimete culturale care s-au putut televiza. Am încercat să nu mă las pradă ecranelor care au devenit extensiile noastre, dar nu a fost ușor. Am păstrat legatura cu prietenii, iar cu o parte din ei am reușit chiar să fac proiecte care îmi dat curaj și mă motivează.

 

Antrenamentul zilnic

Eu consider că un actor are datoria să se mențină într-o permanentă disponibilitate pentru proiecte noi care pot să apară când te aștepți mai puțin și trebuie să te găsească pregătit. Tocmai pentru că orice tip de antrenament presupune ieșirea dintr-o zonă de comoditate la care cu cât înaintezi în vârstă ești tot mai predispus. Viața în afara profesiei te poate face să devi tot mai civil, monotonia treburilor și a grijilor de zi cu zi, fără preocupări legate de domeniul tau de lucru, te banalizează. De multe ori e dificil și să recunoști că te găsești într-o astfel de situație. Așa cum un muzician profesionist se antrenează zilnic chiar dacă își visează partiturile și un actor ar putea gasi util un astfel de exercițiu. Prin acest tip de efort și cu puțină inspirație poți ajunge să descoperi lucruri inovatoare pentru expresia artistică și poți să devii un creator. De cele mai multe ori în spatele acestor descoperiri stau zeci de ani de repetiții, documetare și antrenamente foarte riguroase.

Și eu ca mai toți colegii mei am recurs la internet și am repetat online. Cred ca această perioadă ne arată că se poate și altfel, dar nu e același lucru. Sper totuși ca în următorii ani să descoperim și alte modalități care să îmbunătățească ce facem acum.

 

Ce iei cu tine mai departe

Mă consider un interpret cu o disponibilitate mare de a lucra, de a descoperi mijloace noi de expresie. Un actor căruia îi place să se joace în regulile propuse de regizori. De după această perioadă am rămas cu o și mai mare poftă de muncă, dar și cu bucuria de a-mi pune în practică propriile proiectele.

Faptul că am fost privat de întâlnirea cu oameni sau că am fost nevoit să repet cu mască m-a făcut de multe ori să mă sperii imaginându-mi că lumea ar putea să își asume lucrurile acestea ca pe o normalitate și nu ca pe o necesitate dictată de un moment.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Branded


Related