[Arta Pandemică] Dana Sarmeș: Când a fost să se ia de undeva pentru urgențe Covid, s-a luat de la cultură și sport. În România cultura e un hobby!

Cultura este, fără îndoială, una dintre victimele colaterale ale anului trecut. Subfinanțată și înainte de începerea pandemiei, s-a văzut împinsă sub covor în 2020, și considerată unul dintre luxurile inutile. Nici tabloul imaginat de Dana Sarmeș, critic de artă și curator din Timișoara, nu este prea pozitiv. Ne vom confrunta cu aceleași probleme chiar și după ce această perioadă se va încheia, din cauza profundei neînțelegeri a rolului pe care arta și cultura îl joacă într-o societate.

“Clasa politică actuală pronunță cuvântul cultură doar în campanie electorală, fiindcă dă bine, apoi orice strategie ajunge la sertar. Hai să nu fim naivi, nici optimiști, peste 10 ani va fi la fel. Dacă nu mai rău!”, spune Dana Sarmeș.

Ce e de făcut? Ei bine, artiștii ar trebui să continue să facă ceea ce vor să facă, în speranța că impactul asupra oamenilor va depăși impactul pe care condițiile complicate îl are asupra lor.

Să trăiești o pandemie nu e ușor

Un timp parcă desprins din cărțile de istorie. Nu mi-am putut imagina că ar fi posibil, am fost printre cei optimiști care au sperat că după 1.05.2020 se va sfârși tot și revenim la normal. Înțelegi termenul de pandemie, cunoști un pic de istorie și parcă nu-ți vine să crezi că trăiești așa vremuri, mai ales că avem o tehnologie foarte avansată în medicină la nivel mondial și rămâi oarecum stupefiat cum nu i se dă de capăt unui virus. După august 2020 mi-a fost clar că o vreme nu vom mai trăi la fel, că nimic nu va mai fi la fel, pentru, cine știe, poate 2-3-4 ani, dacă nu mai mult. Pandemia mi-a răpit 9 prieteni, cunoștințe peste 25. Asta a fost partea înfricoșătoare și deprimantă. Am înțeles că trebuie să fiu disciplinată, am respectat cu strictețe toate normele impuse. Încet, încet te adaptezi, chiar dacă pentru noi, ochelariștii, purtatul măștii e o corvoadă.

Adaptare

Mi-am transformat casa în cămin. Casa mea până acum era un loc unde veneam, dormeam, mă spălam și uneori găteam ceva. Apartamentul meu era amenajat ca o cameră de hotel. Acum am realizat ce spațiu mic am și că mi-ar mai trebui o cameră. Ce frigider mic am, că nu am loc de un fotoliu, că mi-ar mai trebui o bibliotecă... so, am redecorat. M-am folosit de Glovo și Bringo pentru cumpărături. Am învățat-o pe mama să folosească WhatsApp și Zoom. Eu mă adaptez ușor, chiar și la vârsta mea, fiindcă am fost extrem de mobilă, am locuit în zeci de case, orașe, țări. Cele două pisicuțe ale mele m-au ajutat cel mai mult să fiu activă. Apoi vine așa: 1.cărțile 2.filmele 3.dezvoltarea personală: am învățat portugheza, de exemplu, m-am înscris la foarte multe cursuri online, pentru care în alte condiții nu aș fi avut timp, sau aș fi avut, dar eram la cârciumă cu prietenii sau pe coclauri...

Invisible Cities/Imaginary Lands

Pandemia ne-a prins în momentul elaborării cererilor de finanțare pe mai multe măsuri și apeluri. Am înțeles imediat că trebuie să ne concentrăm în acest an pe generare de resurse în educație, să ne actualizăm baza de date și să construim în perspectivă. Am întârziat cu un proiect editorial, dar am recuperat în toamnă. Proiectele noastre de educație le-am gândit din start pe online și dacă e posibil live, am reconfigurat bugetul pentru a dezvolta cât mai multe resurse digitale, și așa am scos Caietul Opțional de Educație Media, împreună cu Nicoleta Fotiade și colegul meu, Sergiu Spătan. Ne-am adaptat la "gusturile" generației tinere și am produs multe filme-lecție pe artă contemporană și educație cinematografică. Am promovat cât de bine am putut aceste resurse, aflu că sunt utile și sunt folosite, ceea ce ne bucură enorm să avem un feedback pozitiv. Expoziția din octombrie a fost puțin mai dificil de instalat, fiindcă trebuia să ne adaptăm la restricții și distanțare, dar ne-am descurcat. Proiecte relaționate cu pandemia nu am avut anul trecut, avem anul acesta. O expoziție. Nu aș dori să vorbesc despre, fiind in-the-making. Perioada se știe, expoziția va fi, ca și până acum, în octombrie. Dar hai, aș putea dezvălui titlul: Invisible Cities/Imaginary Lands, curator Diana Marincu.

Teme acute

singurătate vs. solitudine

Zoom de ONG

După ce am descoperit Zoom-ul totul s-a simplificat, și chiar dacă ieșim din pandemie, ședințele tot pe zoom vor fi, mega economie de timp! Finanțări am avut, le-am câștigat pe toate unde am aplicat. Am dezvoltat foarte multe resurse educaționale care sunt pe web-site-ul nostru www.tmcult.ro.

Sediul social "în sufragerie”

Nasoală perioadă. Pentru independenți mai ales. Care nu au un job principal. Noi, la Contrasens avem cam toți serviciu și ce facem e după serviciu, sau în paralel. Așa funcționează cam toate ONG-urile independente din România, sediul social "în sufragerie", fiindcă nu-ți permiți alt sediu și activitatea după serviciu, de obicei aduci bani de acasă, sigur că nu îi bagi în proiecte, dar dacă pui telefon, combustibil, un sediu miiiiic, foarte mic, tonner, hârtie etc se adună. Cum a fost perioada de pandemie, nu este așa de relevant, cât faptul că sectorul nu este sprijinit acum, prin programul de reziliență și redresare. Sprijinit concret, nu abureli!

Susținere vs. solidaritate

Absolut deloc. Dar nu știu de ce se miră lumea. Când a fost susținută cultura? De la Mona Muscă încoace am avut numai miniștrii care au stat degeaba. Dacă Mona nu ar fi fost mazilită, poate, cultura avea o șansă. Erau și alte vremuri și alte posibilități atunci. Clasa politică actuală pronunță cuvântul cultură doar în campanie electorală, fiindcă dă bine, apoi orice strategie ajunge la sertar. Hai să nu fim naivi, nici optimiști, peste 10 ani va fi la fel. Dacă nu mai rău! Fiecare trage la căruța lui. Deși au fost niște mobilizări exemplare... petiții, consultări peste consultări, suntem în punctul unde cultura nu merită o linie specială de redresare și reziliență, ci este inclusă la educație și turism. Și atunci îți vezi de treabă. Fiecare cu ale lui!

Gluma minimis

S-au închis multe spații independente. Altele s-au reconfigurat. Ce să fie pozitiv… Cam toate bugetele locale au tăiat de la cultură. Banii sunt mai puțini decât în 2019. Schema de minimis propusă de Ministerul Culturii e o glumă! (nu intrăm în detalii) Când a fost să se ia de undeva pentru urgențe Covid s-a luat de la cultură și sport. În România cultura e un hobby! Până nu se schimbă mentalitatea, până nu se înțelege răspicat și în profunzime, că, creativitatea e muncă, cre-a-ti-vi-ta-tea e mun-că!!! nu moft, nici că se va schimba ceva. Eu nu voi mai apuca acele vremuri. Apropo, sinuciderile cunoscute în această perioadă au fost din linia 1, care a dus greul, medic, artist ... Nu am auzit un de bucătar sau un funcționar să sară pe geam!

Proiecte valoroase

Multe și faine. Am admirat modul cum s-au readaptat pentru online și așa am "călătorit" ca spectator la Cluj, la Iași, la București. Mai ales expoziții și spectacole de teatru. Cel mai fain, disciplinat și adaptat mi s-a părut Rocanotherworld la Iași. Și Gărâna Jazz, deși s-a cântat cu 30% capacitate public.

Mesaj pentru sinele pre-pandemic

Take it easy!