O vreme, creatia a fost pentru el un proces individual, iar acest lucru l-a pus de multe ori in contexte in care vanitatea si orgoliile s-au lasat vazute in cele mai pure forme. Arhitectul Gheorghe Bratu marturiseste ca a inceput sa invete lucrul in echipa, si cat de valoroase sunt produsele care ies din munca mai multor specialisti, atunci cand a intrat intr-un proiect avangardist. Care l-a condus nu doar catre multe experiente profesionale, ci si catre viziunea inedita a unui viitor al spatiului public.
“Cred ca viitorul este, in mare parte, al spatiului virtual, fie el public, privat, exterior sau interior. Suntem la doi pasi de tehnologia care sa ne permita proiectiile pe retina si amestecul realitatilor, iar momentul in care lucrurile acestea vor deveni mundane cred ca va coincide cu momentul in care arhitectii vor deveni cu adevarat liberi”
Pe langa cum vede viitorul spatiului public, Gheorghe Bratu, Managing Partner la Tegmark, vorbeste in continuare despre o variatie noua a meseriei de arhitect, cea de comunicator vizual in arhitectura. Acest rol implica lucrul echipei de arhitecti aproape exclusiv pentru competitii de arhitectura, folosindu-se de arta digitala, fotografie si design.
Despre tine
Sunt un ardelean mutat in Bucuresti acum mai bine de douazeci de ani, cand am devenit student al facultatii de arhitectura. Ieseam din sectia de sculptura a liceului de arte din Targu-Mures si mi se parea natural sa raman in zona asta, chiar daca urma sa descopar ca arhitectura este mult mai mult decat forma, volum sau textura.
Dupa cei sase ani de studentie am trecut de cealalta parte a catedrei si am mai urmat sase ani de facultate, de data asta din pozitia de cadru didactic al aceleiasi universitati. Cei din urma au fost si anii in care m-am apropiat cu adevarat de arhitectura; eram mult prea necopt ca sa o pot savura la cei nouasprezece ani pe care ii aveam cand am devenit student.
Ce a urmat?
In 2008 a venit criza si motoarele de proiectare s-au gripat, asa ca a trebuit sa caut solutii de supravietuire in afara proiectarii propriu-zise. Nu am fost singur in drumul asta, asa ca lucrurile s-au rearanjat frumos, iar in 2010 a luat nastere Tegmark - un balaur cu sapte capete care impartaseau aceeasi pasiune pentru arhitectura, vizual si alte frumuseti. Cei sapte parteneri Tegmark s-au hotarat atunci sa-si puna resursele si know how-ul intr-un cos si sa porneasca pe un drum oarecum nou, cunoscut generic sub numele de ArchViz (Architectural Vizualization).
Tegmark este astazi un birou specializat in comunicare vizuala pentru arhitectura, iar din mainile noastre ies imagini si animatii cu si despre arhitectura. Echipele noastre lucreaza cu birouri de proiectare din intreaga lume, adesea in competitii internationale care au nevoie de acest tip de prezenta. Avem formare de arhitecti, dar munca pe care o facem este un melanj de arta digitala, fotografie si design. Profesia noastra, de „arhitecti vizualizatori”, este noua.
Viziunea si stilul vostru
Mantra si motto-ul Tegmark este „All Possible Realities”. Nu prea credem in reguli, asadar, insa exista cateva principii pe care le urmam. Fiecare dintre artistii Tegmark isi are propria semnatura cand vine vorba de stil, dar viziunea cred ca este comuna, sau cel putin congruenta.
In imagine, la fel ca-n arhitectura, „maximul de expresie cu minimul de mijloace” e un deziderat mai actual astazi decat era acum mai bine de o suta de ani, cand a aparut. Totul se consuma in viteza acum, iar daca ai ceva de spus trebuie sa o poti face repede si convingator, fara a fi invaziv. Pe de alta parte „Dumnezeu e in detalii”, dar intre „prea mult„ si „prea putin„ granita e vaga, adesea subiectiva. La Tegmark, imi place sa cred ca suntem minimalisti in abordare si rigurosi in detaliere. Mai mult decat orice, insa, imi place sa cred ca suntem liberi sa visam, in toate realitatile posibile, iar asta ne pastreaza relevanti.
Creatia in echipa
Pentru mine creatia a fost mult timp un proces individual, profund subiectiv si intim. Toate acestea au venit la pachet cu orgolii si vanitati pe masura, in felul cel mai natural - si chiar necesar - posibil. In ceea ce facem noi insa, munca de echipa e super importanta. Multe dintre proiectele la care lucram nu pot fi duse la capat de un singur om si nici nu trebuie, pentru ca nu le-ar face bine. Sinergia dintr-o echipa e un fenomen extraordinar; e incredibil cum A+B<(A+B).
Lectiile meseriei
La firul ierbii, cea mai valoroasa si anevoioasa invatatura pentru mine a fost sa ies din paradigma asta si sa incep sa invat, in sfarsit, de la oricine. Altfel, invatatul de zi cu zi din ArchViz e un amestec efervescent de adaptare, cu actualizare si cercetare, ca-n mai toate domeniile.
Schimbarile pandemiei in domeniul tau
Mi-e greu sa fac reflectia asta acum, dupa momentul de adaptare de la inceputul perioadei, cand poate eram mai ancorat in vechea normalitate si-as fi avut o parere mai pertinenta. Ma gandesc ca voi avea o perspectiva mai larga dupa ce se va fi terminat pandemia, iar toata aceasta experienta se va fi decantat. Domeniul nostru nu a fost cu adevarat afectat, nu in termeni de cifre cel putin.
Eu sunt unul dintre cei care s-au izolat real in incercarea de a ajuta, iar asta a dus la o introversie generala. Spatiile au devenit mai mici, nevoile si ele. Senzatia mea, poate pur conjuncturala, este ca mai toti ne-am vazut mai mici in perioada asta, iar lumea nu s-a umplut intamplator, intr-un singur an, cu mini-casute in natura.
Cele mai importante proiecte de anul trecut
Uite o selectie scurta din 2020, cu imagini care au iesit de sub NDA si pot fi facute publice.
1. Azca Madrid Competition
Architecture&Design: OMA+Nexo Arquitectos+Batlleiroig
2. Kramget-unbuild projects
Imagine de amorul artei, pe baza unui proiect neconstruit al lui Le Corbusier
3. TinyHouse-Mobile compact cabin
Architecture&Design: Dark Arkitekter+Vjuhyatta
Impactul perioadei asupra business-ului
Nu cred ca ne-am abatut de la tiparul clasic al pandemiei, cand vine vorba de starile si pasii prin care am trecut. In 14 martie 2020 am trecut cu totii la munca de acasa si nu am mai revenit la birou decat pentru mentenanta statiilor de lucru sau alte probleme stringente. Focusul a fost pe gasirea unei formule de lucru de la distanta care sa functioneze, iar acum - un an mai tarziu - mi-e greu sa cred ca vom reveni vreodata complet la cea de dinainte. Personal, cred ca exista o jumatate de pahar plina in toata povestea asta si ar fi pacat sa o varsam cand se va fi terminat.
Architecture&Design: Karresbrands_Mandaworks
Piata in care activati
Piata in care contam si putem sa ne desfasuram noi este aproape exclusiv, din pacate, in afara Romaniei.
Ceea ce nu inseamna ca suntem singurii care fac asta aici, sau ca am fi cei mai vechi sau cei mai buni. Marea majoritate a birourilor de ArchViz din Romania, la randul lor active pe piata globala, au o reputatie foarte buna. Numarul lor este in crestere de ani buni de zile si nu vad niciun motiv pentru care trendul acesta nu ar continua. Dupa cum spuneam mai devreme, noi practicam o profesie noua, al carei corp de profesionisti e inca in formare si inca departe de a atinge orice fel de saturatie.
Cerintele si comportamentul clientilor
N-as spune ca am vazut o schimbare radicala. Multe dintre proiectele care au nevoie de ArchViz sunt mari, intinse pe perioade lungi si cu o inertie pe masura. O criza sanitara ca cea de acum nu pare sa conteze real in schema mare a lucrurilor. Poate ca din perspectiva proiectantului de arhitectura, in special pe programe mai mici cum este locuirea, efectele ar fi fost mult mai vizibile, iar comportamentele si cerintele s-ar fi schimbat mai mult. Din gradina noastra insa, sunt bucuros sa raportez ca apocalipsa nu pare sa fi venit inca.
Imagine de amorul artei, @Laura Tanase
Cu ce au fost inlocuite casele comuniste in ultimii 30 de ani?
Din punctul asta de vedere parerile par sa fie destul de acordate in lumea arhitectilor. Lipsa reglementarilor reale, coruptia si educatia precara se vad in mai tot ce am construit in ultimii 30 de ani. Dupa o puternica urbanizare a Romaniei in perioada comunista, orasul socialist a intrat, impreuna cu toate cartierele dormitor pe care le-a ridicat, intr-un proces de gentrificare lipsit de reguli. Dupa griul comunist a urmat fistichiul capitalist, dupa monotonie a urmat exces de zel, iar libertatea pare sa fi fost si in acest caz prost inteleasa.
Din pacate, arhitectura de calitate nu prea e apreciata in Romania. Pretul pe metru patrat dicteaza designul, iar arhitectul e vazut adesea ca o stampila obligatorie ambulanta, o piedica birocratica in calea succesului. Cat timp lucrurile acestea nu se vor schimba real, peste alti treizeci de ani vom avea acelasi raspuns la intrebarea de mai sus.
Relatia oamenilor cu mediul
Totul s-a schimbat, traim in viitor :)) Inevitabila globalizare dizolva incet-incet toate granitele, inclusiv pe cele personale. „Social media” schimba felul in care cunoastem alti oameni, „crypto” - felul in care tranzactionam sau detinem (inclusiv arta, vezi NFT), internetul - felul in care ne informam s.a.m.d. Pare ca ne indreptam spre o libertate totala, in care fiecare vom fi propriul nostru brand, atent construit si lustruit zi de zi. In spatele lui, fiecare dintre noi, singuri.
Cand vine vorba de natura (un mega subiect in sine), pare ca suntem tot mai multi si tanjim la ceva ce e tot mai putin, impreuna. Arhitectura are puterea de a media relatia omului cu exteriorul (natural, social etc.) intr-o anumita masura, cat timp arhitectul este lasat sa-si faca treaba. Uneori se poate ajunge acolo prin sensibilitate si talent, alteori prin retete potrivite. Ma gandesc, de exemplu, la programul de „co-housing”, un tip de locuire colectiva care prevede, pe langa apartamente, si spatii commune multifunctionale, terase verzi, gradini de legume sau functiuni complementare (gradinite, dispensare, comert compatibil etc.).
Architecture&Design: Haptic Architects+Nordic (OoA) +GrimshawArchitects+STUP+SLA
Trecand peste cum ne raportam acum individual la natura, arta sau societate, politicile publice pot cantari mai mult in felul in care ne vom raporta in viitor. De anul asta, spre exemplu, toate constructiile noi din Romania trebuie sa fie, printr-o astfel de politica, aliniate conceptului NZEB (near zero emissions buildings). Cu astfel de masuri si intr-un viitor mai bun, s-ar putea sa mai potolim din foamea de verde care ne macina acum.
Architecture&Design: CFMoller Architects
Viitorul spatiului public
Ma scarpin in barba, dar am sa incerc cateva raspunsuri. Pe de o parte „omul face locul”, la pachet cu felul in care interactioneaza cu ceilalti in spatiul respectiv. Am vazut cu totii poienite transformate pe la festivaluri, sau intrari de bloc devenite sali de sedinta.
Pe de alta parte, rostul spatiului creat, in special al celui public, e sa ofere un context catalizator pentru tot ceea ce se va intampla in limitele lui. Cat timp ramanem cum am fost, la nivel de interactiuni umane, nu vad de ce ne-am indeparta in viitor de retetele „clasice”, cand vine vorba de spatii publice. Iar cand ma gandesc la Romania, senzatia mea e ca nu atat calitatea, cat cantitatea acestor spatii e in suferinta.
Si-as mai avea o ipoteza. Poate munca pe care o fac imi distorsioneaza perspectiva, dar cred ca viitorul este, in mare parte, al spatiului virtual, fie el public, privat, exterior sau interior. Suntem la doi pasi de tehnologia care sa ne permita proiectiile pe retina si amestecul realitatilor, iar momentul in care lucrurile acestea vor deveni mundane cred ca va coincide cu momentul in care arhitectii vor deveni cu adevarat liberi. Constrangerile structurale, gravitatia si toate celalalte lanturi care le limiteaza astazi creativitatea se vor largi. Nu e putin lucru caci, inauntrul lor, arhitectii sunt in primul rand creatori de spatii si context. Cum vor arata spatiile publice in aceasta lume e un exercitiu de imaginatie pentru fiecare. Personal, abia astept acest viitor.
Trendurile
Arhitectura de interior e o nisa aparte si-ar fi oarecum nedrept sa-mi dau cu parerea, ca un cunoscator. Ce pot sa spun este ca ma bucura sa vad ca, dupa ani buni de „design nordic”, interioarele de pe la noi arata si altceva. Trendurile actuale conteaza dar, in esenta, un spatiu de succes ar trebui sa poata crea emotie indiferent de cat de actual este stilul la care adera.
Ganduri si sperante pentru acest an
Personal, ma simt putin cum m-am simtit cand, copil fiind, am plecat prima oara spre mare: nu stiam cat dureaza drumul, dar abia asteptam sa ajung. Cred ca mai toti asteptam finalul pandemiei ca pe o mantuire, cu multa speranta oarba.
La Tegmark, planurile sunt in prima instanta sa deblocam ce incepuseram inainte de Covid. Ne-am dorit mult sa pornim o scoala de ArchViz, sa investim mai mult in cercetare, sa crestem echipa si sa facem mai multa arta de amorul artei. „Om trai si om vedea”.