[Stand-up pe bune] Toni Andrei: Îți dai seama că tot ce se întâmplă în jurul tău are potențial și încerci tot timpul să găsești gluma și să o scoți la suprafață

Stim cu totii cum e sa fii intr-o sedinta, in corporatie, si sa simti ca ai publicul la picioare. Incaperea ti se pare mult mai mare si ai impresia ca te asculta 1000 de oameni, iar fiecare gluma a ta aterizeaza la fix. Poate nu chiar toti, dar o buna parte dintre noi cunoastem sentimentul. Sau macar cativa. In fine, putini. De fapt, Toni Andrei s-ar putea sa fie singurul care a trecut prin experienta asta. Hmm, nici macar el. Dar are o poveste misto despre un show sold-out din Germania, care a functionat atat de bine, incat il lasam pe el sa povesteasca pe parcursul articolului. Toni a fost corporatist, acum insa, are alte preocupari si alte perspective:

”În stand-up, obiectivul principal este să îi faci pe oameni să râdă. Pe parcurs, dacă reușești să îți găsești vocea este ideal. În tot acest timp tu nu faci altceva decât să examinezi tot cu o lupă special construită pentru comedie și cand faci asta, totul se schimbă.”

Povestim in continuare despre cum s-a schimbat viata lui Toni de cand face stand-up, dar si de cand a inceput pandemia, fenomen ce i-a oferit un filtru nou prin care ii vede pe oamenii Bucurestiului mult mai empatici.

Scurt bio

M-am născut în Botoșani unde am și copilărit până a venit momentul să plec de pe capul alor mei, să fac o facultate și să mă fac și eu om mare. Am studiat marketing management la ASE-ul din Iași după care, ca orice moldovean care se respectă, am plecat pe Anglia cu un program de tip work and travel.

Idila nu a durat mult și după o perioadă destul de scurtă petrecută undeva la granița dintre Devon și Cornwall am decis să pun jos spălătorul de vase în bucătăria hotelului în care lucram, și să revin în Iași unde mă angajam pentru prima dată în baza diplomei proaspăt obținute.

Următorii doi ani am lucrat într-un start-up, o agenție de marketing digital, și visam cum ar fi dacă aș pleca din nou in Anglia, dar în Londra de data asta, nu la țara, în Londra, să fur meserie de la ăia buni.

Drumul tău în stand-up comedy

Când aveam 5 ani am auzit primul meu banc cu Bulă, Ceaușescu și tovarășa profesoară… l-am spus și eu mai departe unui coleg de la grădiniță care l-a spus și el mai departe lui taică-su, fix de ziua lui, de față cu toți invitații, și a fost cât pe ce să fiu dat afară din „institutie”. Pe vremea aia grădinițele erau instituții patronate de fabrici și uzine, iar taică-su, tovarăș și director în același timp la o mare fabrică din Botoșani, avea aparent ceva de spus cu privire la cine sunt colegii lu fiu-su de gradiniță.

Probabil bancul spus de față cu invitații lu` tata, tovarăși și ei, nu a picat prea bine. Am mai spus bancul de câteva ori după, pe rând, de față cu el, cu taicăsu și cu tovar`șa educatoare, apoi iar cu taică-su, cu tovar`șa directoare de grădiniță și cu matușă-mea și apoi încă o dată, cu tovar`șele educatoare, directoare și maică-mea care era inițial plecată într-o delegație și n-a prins gluma din prima.

Norocul meu, s-a râs de fiecare dată și până la urmă au fost îngăduitori și m-au iertat.

Perioada de debut

In 2012, înainte de sfarșitul lumii după mayași, mă întorceam din Londra în București. Renunțam atunci la viața de marketer în Londra pentru că îmi era dor de familie și prieteni și în plus, dacă tot se sfârșea lumea, m-am gândit eu, mai bine să mă prindă acasă. A durat ceva până am găsit primul job în București, așa că am decis să încerc ceva nou.

Am ajuns la serile de Open Mic organizate de Sergiu la Club 99. Procesul a fost lung, cu multe show-uri ratate și seri în care am dat-o în bară în toate modurile posibile.

Aparent făceam totuși ceva pentru că la mai puțin de un an după ce am urcat pentru prima dată pe scenă m-a invitat Sergiu să merg cu el și cu Andrei pentru un spectacol la Giurgiu.

Evolutia ta

În stand-up, obiectivul principal este să îi faci pe oameni să râdă. Pe parcurs, dacă reușești să îți găsești vocea este ideal. În tot acest timp tu nu faci altceva decât să examinezi tot cu o lupă special construită pentru comedie și cand faci asta, totul se schimbă.

Îți dai seama că tot ce se întâmplă în jurul tău are potențial și încerci tot timpul să găsești gluma și să o scoți la suprafață. În timp, folosind lupa respectivă ea devine un filtru, iar viața ta trecută prin filtrul comediei se schimbă, relația cu familia și prietenii se schimbă și ea. În final, tu esti alt om.

Cum iti creezi materialul

Îmi notez des aproape toate tâmpeniile pe care le spune vocea interioara. Uneori le testez pe apropiați înainte să urc cu ele pe scenă, alteori urc și încerc să improvizez pe ce am notat și daca pușcă ceva rămăne la șlefuit.

Fiecare glumă trece prin câteva variante până ajunge la o forma finală și ce mi se pare interesant e că nu există, sau nu am găsit eu până acum, o formulă magică prin care să scurtezi acest proces. Dacă simți că e ceva acolo, poate dura și câteva luni până ajungi la forma finală, însă dacă ceva nu funcționează, e clar încă din primele încercări. Publicul nu iartă glumele proaste.

Amintiri din timpul unui show

În 2018 am avut ocazia să merg cu Radu Bucălae si Micutzu într-un turneu în Germania. În Munich urcam pentru prima dată pe scena unei săli de spectacol cu peste 1000 de locuri și era sold out. Pe lângă emoțiile aferente informației de mai sus, problema mea era că în Germania nu se prea râde. Nemții, știm toți, fac mașini bune, dar nu au simțul umorului și părea că și românii veniți la show s-au molipsit cumva de anost și rigid.

Părea, în timp ce oamenii își ocupau locurile în sală, că n-a mai râs nimeni de când a ajuns acolo. Urcam primul pe scenă și nici asta nu mă ajuta. Spre surprinderea mea s-au dezlănțuit de la prima glumă și au râs unii în 90 de minute cât pentru o viață. La Micutzu ieșeau fugind efectiv din sală pentru o gură de aer ca mai apoi să revină pentru încă o porție. Nu pot să uit sentimentul pe care l-am trăit atunci pe scenă. Niciodata în viața mea nu m-am simțit așa. Nu am ieșit niciodată din nicio sedință de la corporație să mă simt așa cum m-am simțit dupa acel spectacol.

Show-uri in care nu a ras nimeni

Au fost multe show-uri greșite, show-uri în care mai mult am transpirat decât s-a râs. În momente din astea tot ce poți face este să dai 110%. Scoți tot ce ai mai bun pe masă și faci un platouaș cu de toate. Dacă nici asta nu funcționează, îți faci minutele, spui o rugăciune în gând și încerci să nu-i îngropi de tot înainte să urce headliner-ul.

Specificul umorului romanesc

Sunt foarte mulți moldoveni care fac stand-up în România și cred că asta influențează deja foarte mult umorul românesc. E o perspectivă unică aș spune eu. Radu Isac are un bit la iUmor pe care l-a intitulat “Dacă ești român, sărăcia fuge după tine”. Eu cred că dacă ești moldovean, sărăcia te-a prins deja și tot ce ți-a rămas e să faci haz de necaz. Și niște rachiu. Oricând poți să faci niște rachiu.

Subiecte tabu

Nu cred in subiecte tabu. Nu cred ca mai avem nevoie de subiecte tabu, mai ales în comedie.

Daca n-ai mai putea sa faci stand-up

Fară stand-up rămâne acel filtru pe care l-ai construit singur și care îți asigură un nivel constant de comedie în viață. Nu cred oricum că pot să îmi imaginez un viitor în care renunț la scenă. Oamenii au nevoie de comedie și indiferent de cum merg lucrurile acum, scena va evolua.

Perioada pandemică

Îmi lipsește foarte mult atmosfera din cluburile de comedie, energia oamenilor care vin la stand-up comedy pentru a râde și pentru a uita, macar pentru o clipă, de altele.

M-a surprins cred, dar era evident și necesar, volumul mare de glume și meme-uri care a inundat internetul în primavară. Nu cred că există alt subiect acum care să adune la fel de multe glume sub centură. Nici măcar Tudor Gheorghe și lerul n-au atatea, și vorba aia, leru-i ler.

Viața departe de scenă

Am fost recent la ziua unui prieten și, deși eram șase într-o bucătărie, mă rog - balcon de garsonieră confort sporit, cu aragaz și hotă, am testat câteva glume. Ei au râs, eu mi-am luat doza. Toată lumea a plecat fericită. Dacă mesajul și glumele tale ajung la public și dacă reușești să îi faci pe oameni să râdă, canalul de comunicare nu prea mai contează.

Dacă vorbim despre stand-up însă, fără public live nu funcționează. Stand-up-erul fără public e ca ciorba de burtă fără burtă.

Glume în izolare

În izolare am întors lupa spre interior, spre familie și relațiile dintre noi. Oricat de mult am vrea noi sa credem ca suntem diferiți, unici, pana la urma suntem fix la fel - iubim și greșim la fel. Am scris câteva glume în perioada asta despre partenera mea. Ea e genul de persoană care sforăie atât de tare încât se trezește singură și apoi se ceartă cu mine că am trezit-o. Abia astept să le incerc pe scenă. Ea a ras.

Cea mai amuzanta teorie a conspiratiilor

În 2021 o sa revenim cu totii la o stare de normalitate.

Ce tipuri de oameni ai descoperit în pandemie 

Bețivul de bucătărie e un personaj interesant și drag. Nu l-am mai vazut din facultate și credeam ca a disparut ca arhetip, dar el e bine mersi, râde și se distrează la fel de mult ca înainte.

Glume de pandemie

Chiar zilele trecute am citit una buna: Wow, e 31 decembrie.. Ce zboară timpul când bei din martie. Proaste au fost multe, dar asta doar din cauza sistemului de inteligență artificială care face recomandările de conținut pe Facebook.

2020 pentru tine

Pentru mine a fost un an de introspecție. A fost o coincidență faptul că am renunțat la viața de corporație în ianuarie crezând că ăsta va fi anul în care pot face pasul mult așteptat și faptul că, la începutul lunii martie când au anunțat starea de urgență, orașul Suceava și încă alte șase localități din zona limitrofă intrau în carantină totală, iar eu eram acolo, în vizită la mama soacră… Am ramas blocat acolo trei luni, aproape patru, cu fiu-miu, nevasta-mea, sora ei, soțul ei, copii lor și mama soacră. A fost interesant.

În vară, când am reușit să ajung înapoi în capitală m-a luat prin surprindere schimbarea observată la bucureșteni. Era ceva diferit în privirea lor. În timp ce oamenii aflau ca nu e dracu’ chiar așa de negru, frica lor se dizolva ușor și lasa loc unui sentiment nou.

Am simtit și am văzut un val de empatie, încurajare și într-ajutorare pe care rar îl puteai observa înainte în București. Avem acum un scop comum și împreuna putem depași momentul covid.

Am aflat între timp că e mai bine să ajuti decât să fii indiferent, că poți să ceri ajutorul atunci când ai nevoie și că nu ești singur. Sunt oameni în jurul tău pregătiți și dornici să ajute și uneori chiar și un zâmbet și o privire caldă fac toată diferența din lume.