[Start in PR] Maria Popescu-Bîrnaure: E foarte greu să schimbi mentalități, iar PR-ul nu aș spune că are întotdeauna acest rol. PR-ul bine făcut schimbă percepții

Ganditi-va la un birou aglomerat cu oameni focusati care stiu ce vor de la ei si unul de la altul. E multa forfota. Acum ganditi-va la o pisica, pe o canapea, intr-un apartament. Pisica toarce. Maria Popescu-Bîrnaure, Media Associate, Golin, e obisnuita sa lucreze si in forfota si cu pisica langa ea, asa cum se obisnuieste in pandemie. A inceput intr-o redactie de presa si i s-a parut firesc sa exploreze mai mult din spectrul comunicarii. Mantra ei e - am invatat sa fac si asta.

”O sa radeti, dar, daca ar fi sa numesc un lucru dificil al muncii de PR, as spune relatiile cu presa. Imi amintesc de primul telefon dat unui jurnalist. A fost ciudat sa nu mai fiu eu la celalalt capat al firului, primind o propunere de subiect, ci sa fiu in postura de a propune eu un subiect unui fost coleg de breasla.”

Povestim, in continuare, cu Maria despre primul ei comunicat de presa sau prima prezentare in Power Point. Despre primele emotii si echipa care a facut-o sa uite de ele. Apoi, vedem cum arata PR-ul de pandemie din perspectiva ei, ce invata de la seniorii din agentie si cum priveste generatia din care face parte.

Prima ta intalnire cu PR-ul

A fost in momentul in care s-au afisat rezultatele examenului de admitere la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Am mers acolo cu dorinta uriasa de a face Jurnalism si m-am trezit prima sub linie, distribuita la a doua mea optiune de pe fisa de inscriere – Comunicare si Relatii Publice. As minti daca as spune ca a fost o prima intalnire cu zambete si bucurie.

Am fost extrem de dezamagita ca nu figuram pe lista celor admisi la Jurnalism, insa am trait cu speranta ca se vor mai retrage cativa studenti si voi ajunge si eu la specializarea pe care mi-o doream. Iar telefonul mult visat de la secretariat a venit in apropiere de ziua mea, si-am trecut la Jurnalism.

Chiar daca nu era specializarea mea, materia Relatii Publice a fost inclusa si in programa de la Jurnalism si ma pot mandri c-am reusit sa iau nota 8 la examenul de care toata lumea se temea.

Apoi, dupa absolvire am inceput viata de jurnalist cu acte in regula in redactia Gandul, acolo unde m-am intalnit cu PR-ul prin profesionistii din industrie cu care colaboram pentru materialele scrise de mine pe subiecte din domeniile sanatate si educatie.

Cum ai intrat in industrie

Am intrat in industrie pentru ca am vrut sa incerc si asta. Consider ca atunci cand lucrezi intr-un domeniu ca al nostru, comunicarea, fie ca esti jurnalist, specialist in relatii publice sau in publicitate, e tare pacat sa nu experimentezi pana cand gasesti locul si activitatea care-ti place cel mai tare.

Golin a fost prima agentie la care am trimis un CV si am avut norocul sa fiu sunata. Am primit initial un test pe care l-am sustinut online, ulterior am fost la interviu. Nu stiu daca sunt persoana cea mai potrivita care sa ii sfatuiasca pe cei care sunt la inceput de drum in ceea ce priveste interviurile de angajare. Eu am fost tare norocoasa din punctul asta de vedere.

Chiar daca tremuram din toate incheieturile si imi facusem de acasa un plan bine pus la punct referitor la atitudine, posibile intrebari si raspunsuri, tonalitatea vocii etc, ajunsa la sediul Golin, toate planurile mele au fost date peste cap. Am dat de oameni extrem de deschisi, prietenosi si am avut parte de un interviu relaxat, in timpul caruia nu m-am simtit nicio clipa pusa in inferioritate sau amenintata.

Ce le-as putea spune celor aflati la inceput de drum este sa fie ei insisi, sa nu incerce sa para altcineva in momentul in care merg la un interviu. Pana la urma adevarul iese la iveala si nimeni nu se poate preface la nesfarsit. Fiti naturali, zambitori, increzatori in fortele proprii!

Studiile

Am studiat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii – specializarea Jurnalism, iar apoi am facut masterul tot la FJSC, specializarea Comunicare Corporativa (actuala Resurse Umane). Nu pot spune ca partea teoretica nu a contat deloc, insa atunci cand intri in industrie, fie ca vorbim de jurnalism sau de PR, lucrurile stau cu totul altfel. Cred ca mai multe materii practice ar fi extrem de necesare in toate facultatile, mai ales in cele axate pe stiintele comunicarii.

Despre trecerea de la teorie la practica pot vorbi doar din perspectiva experientei in jurnalism si as spune doar atat: teoria adevarata se invata in fiecare redactie in parte, adaptata la specificul fiecarei publicatii. 

Asteptarile tale

Asa cum am spus, nu mi-am setat asteptari, pentru ca obisnuiam sa fac asta si am fost de multe ori dezamagita. Desi nu credeam ca voi mai gasi vreodata o echipa vesela si frumoasa precum cea din prima mea experienta ca jurnalist, Golin m-a contrazis. Am gasit aici o familie si m-au uimit inca din primele clipe petrecute in birou deschiderea, voia buna si prietenia cu care am fost primita.

In ceea ce priveste asteptarile despre domeniu, am avut norocul sa cunosc oameni care lucrau in PR si care mi-au povestit „cu ce se mananca” job-ul asta. Deci, in mare masura am stiut la ce sa ma astept.

Munca de PR e o provocare zi de zi, pentru ca lucrezi cu toate tipurile de oameni si trebuie sa te adaptezi fiecaruia in parte. In plus, fiecare proiect, fiecare task vin cu propriul specific si iarasi trebuie sa ai o capacitate de a te adapta foarte mare.  

Primele proiecte

Imi amintesc de primul draft de comunicat de presa pe care l-am scris. Nici nu stiu ce mai ramasese din el, dar fiecare modificare facuta cu track changes in documentul acela m-a motivat sa-l fac mai bine pe urmatorul, si mai bine pe urmatorul.

Inca un lucru care mi-a dat de furca au fost prezentarile PowerPoint. Desi in mintea mea parea atat de usor de facut o astfel de prezentare, cand am primit feedback-ul pe prima incercare de a aseza o strategie de PR intr-un PPT, gandurile mele au fost cam date peste cap. Dar am invatat sa fac si asta.

Asadar, am invatat cum sa scriu corect un comunicat de presa, sa fac strategii, invitatii, dar si partea administrativa, la care nimeni nu se gandeste cand intra in acest domeniu.

Cum percepi tu PR-ul

E foarte greu sa schimbi mentalitati, iar PR-ul nu as spune ca are intotdeauna acest rol. As spune mai degraba ca PR-ul bine facut schimba perceptii. Daca reusim sa transmitem mesajele corect si clar, atunci putem sa schimbam perceptia publicului. Si asta e rolul nostru, sa facem publicul sa inteleaga diferite aspecte si sa devina sustinatorul „cauzei noastre”.

Prezentam adesea proiecte dezvoltate de diverse companii sau institutii pentru binele societatii, iar aici cel mai important rol al nostru este sa reusim sa aducem publicul alaturi de acele proiecte, sa afle despre ele, sa le inteleaga scopul si sa incurajeze dezvoltarea lor.

Motivatii

Provocarile de zi cu zi. In fiecare zi trebuie sa te adaptezi, sa gasesti solutiile, cuvintele, rezolvarile potrivite pentru situatiile care se ivesc, sfaturile potrivite pentru clienti si ideile „castigatoare”.

PR-ul iti tine mintea „in priza” constant, te obliga sa fii la curent cu tot ceea ce se intampla in jurul tau si sa gandesti in perpectiva, dar sa ramai, in acelasi timp, ancorat in prezent. 

Provocarile

Ca si in jurnalism, in PR trebuie sa fii conectat tot timpul la noutatile din jurul tau. Ai putea spune ca nu iei niciodata o pauza, insa totul depinde de cum privesti lucrurile. Daca pleci din start cu gandul ca muncesti tot timpul, nu vei reusi. Trebuie sa faci totul cu placere, iar lucrul asta e valabil in orice industrie.

O sa radeti, dar, daca ar fi sa numesc un lucru dificil al muncii de PR, as spune relatiile cu presa. Imi amintesc de primul telefon dat unui jurnalist. A fost ciudat sa nu mai fiu eu la celalalt capat al firului, primind o propunere de subiect, ci sa fiu in postura de a propune eu un subiect unui fost coleg de breasla.

Specializare

Lucrez la departamentul Corporate al Golin si am norocul sa fac PR pentru clienti din domeniile health & education, care au fost dintotdeauna domenii de interes pentru mine, dar si oil&gas si industries.

Zilele nu seamana intre ele decat daca ma gandesc la task-urile de dimineata, care se traduc in realizarea analizelor de presa. In rest, fiecare zi vine cu noi cerinte si provocari.

Relaxarea nu mai e ce-a fost odata. Pandemia ne-a obligat pe toti sa ne schimbam obiceiurile si, bineinteles, nici eu nu sunt o exceptie. Daca inainte de lockdown si restrictii, plimbarile prin parc, intalnirile cu prietenii la o terasa sau un restaurant, cinematografele, teatrele, concertele si spectacolele erau metodele de relaxare, acum serile petrecute pe canapea, urmarind un film pe Netflix sau invitandu-mi prietenii la povesti sau la o serie de board games sunt la ordinea zilei.

Proiecte dragi

Nu as putea nominaliza un proiect anume. Toate proiectele la care lucrez sau am lucrat au contribuit la dezvoltarea mea si m-au facut mandra. E tare greu sa faci diferente in domeniul nostru de activitate, pentru ca pui suflet si muncesti din greu pentru fiecare proiect in parte, iar la final e imposibil sa faci un top. E ca si cum ai pune un parinte cu trei copii sa spuna pe care-l iubeste mai mult.

Generatia ta

Cel mai mare plus pe care il are generatia mea este faptul ca a crescut intr-o lume libera, fiind conectata la noile tehnologii si avand o viziune mai larga asupra online-ului. Totusi, mi se pare ca tinerii din ziua de astazi sunt putin cam nerabdatori in tot si in toate. Nu mai au disponibilitatea de a porni de jos, ci vor sa ajunga direct in varf. Nu vorbesc neaparat de generatia mea, ci mai degraba de generatiile care vin din urma.

In ceea ce priveste relatia cu seniorii din agentie, de la ei am avut cele mai multe lucruri de invatat. Mi-a fost deseori laudata rapiditatea cu care rezolv task-urile pe care le primesc, insa am primit si sfatul pretios de a acorda mai mult timp digerarii informatiilor si aprofundarii lor.

Am avut norocul sa nimeresc intr-o echipa mixta si consider ca acest lucru a fost foarte important pentru mine, ca nou venit in industrie, pentru ca am avut sansa de a vedea acest mix de idei si invata de la fiecare generatie in parte.

Campanii preferate

1. Campania #PentruMagicHOME
2. Campania Lidl 100 de romani
3. Campania Traiasca capra Vecinului

PR-ul de pandemie

Sincer, nu m-as fi gandit niciodata ca o sa ajung sa petrec atat de mult timp acasa si ca apartamentul meu imi va deveni si birou. Totusi, avand in vedere situatia prin care trece intreaga lume, am avut norocul sa lucrez intr-o industrie in care munca se poate face fara probleme de acasa. Modul de lucru nu s-a schimbat decat din perspectiva interactiunii cu colegii, care acum e intermediata de ecranul laptopului sau de telefonul mobil.

E bine ca m-am putut feri de pericolul infectarii, insa nu pot spune ca nu duc lipsa pauzelor de pranz cu echipa mea, discutiilor din pauzele de tigara – la care participam si eu, chiar daca nu-s fumatoare, sau glumelor si rasetelor zgomotoase din birou.

Oricat mi-ar placea sa-mi petrec timpul in confortul casei mele, cu pisica torcand langa mine, am lucrat prima data intr-o redactie, unde nu era liniste niciodata, deci cred ca e de la sine inteles ca-mi lipseste putin lucrul intr-un mediu mai „galagios”.