Sute de studenți care se înscriu anual la specializarea Comunicare și Relații Publice de la orice facultate de profil din țară visează să ia „Start-ul în PR”. Dar de la vis, la realitate, nu-i întotdeauna drumul ușor, mai ales într-un sistem educațional acuzat adesea că pune mai mult accent pe teorie în defavoarea practicii.
Așa că mulți studenți se trezesc la finalul facultății că au multe cunoștințe teoretice pe care le-au exersat la seminar și la laboratoarele practice, dar n-au avut niciodată un client care să le dea înapoi propunerea de 20 de ori pe motiv că n-au înțeles bine brieful și ar mai trebui ceva adăugat în vizual, nu știe nici el clar ce. Au lucrat teme pentru acasă, dar n-au avut niciodată 5 departamente și 10 manageri care să își dea cu părerea pe tema lor și să ceară fiecare o modificare, o adăugire sau o rescriere completă a documentului gândit de ei în lungile ore de noapte dinaintea deadline-ului de predare.
Oricât de bine ar fi pregătiți studenții în facultăți, contactul cu realitatea din industrie este esențial. Abia acolo, în practică, în primele zile de muncă, înțeleg realmente multe concepte pe care în teorie le-au citit de nenumărate ori. Abia acolo văd cât de greu e să fii spontan, creativ, eficient sub presiunea prestației în fața seniorilor din agenție sau a șefilor din departament. Pentru că la facultate, singurii ochi critici care îți puteau toca propunerile erau ai colegilor. Iar aceștia nu știau nici ei mult mai mult ca tine. Sau ai profesorului. Dar acesta este antrenat să dea feedback cu blândețe, să nu zdrobească sensibilități și speranțe, conștient că studenții se schimbă de la o generație la alta
Și-atunci ne punem firesc întrebarea: cum aducem industria mai aproape de studenții care au nevoie să crească hrăniți de experiența celor care au luat cândva startul în PR, dar acum au dat ture multe de stadion și s-au obișnuit cu zgomotul mulțimii și presiunea concurenților de pe celelalte culoare? Răspunsul e simplu: luăm o organizație reală și le dăm antrenori buni. Antrenori pe care, în spirit modern, i-am numit mentori. Profesioniști cu ani mulți de experiență care nu au uitat că la start au fost și ei studenți ezitanți, doxă de carte și prea puțin antrenați în condiții de concurs.
De-aici PR Arena, o competiție studențească aflată la a treia ediție, în care mentori din comunitatea Global Women in PR România se aliază cu echipe de studenți și construiesc împreună campanii de comunicare pe baza unui brief comun. Se creează în două zile grele de lucru intens nu doar relații de lucru firești într-o agenție sau departament de comunicare, ci și relații de încredere între niște viitori posibili angajatori și tinerii posibili angajați care așteaptă o șansă de a intra în lumea reală atunci când termină facultatea.
Studenții primesc de la mentorii lor mult mai mult decât informații. Primesc direcții concrete de strategie aplicată, primesc feedback în timp real pe propuneri care în teorie sună grozav, dar care în realitate pot fi modificate de nenumărate ori pentru a putea fi implementate. Primesc insight-uri din profesie direct de la oameni care au aplicat anumite strategii de zeci de ori și au trăit să le vadă dând rezultate sau, din păcate, eșuând , așa că acum pot explica mai bine ce și cum trebuie făcut pentru a eficientiza orice campanie de comunicare.
Iar la final, pe lângă premii, studenții mai primesc ceva: un contact direct către cineva din industrie. Un culoar liber spre realitatea pe care la start doar o visau. Spre podiumul lor profesional care nu are medalii de aur, ci campanii realizate, KPI îndepliniți și clienți mulțumiți.
Iar mentorii primesc și ei ceva pe lângă sentimentul de bine pe care ți-l dă orice acțiune de voluntariat pe care o faci din tot sufletul. Viitori colegi pe care se pot baza. Tineri pe care îi simt pregătiți de start și care pot intra în arenă alături de ei, purtându-le logo-urile sau brandurile și făcându-i să se simtă mândri că au contribuit măcar puțin la transformarea lor din studenți, în comunicatori profesioniști.
_______________________
#GWPR Voices
Lector univ. dr. Anamaria NICOLA, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti
