Spune ce vrei despre cei din generația Z, dar nu poți spune că TV-ul e device-ul lor preferat. Cel puțin nu, dacă nu folosesc funcția smart. Însă Mihaela Pătrașcu de la Image PR e din generatia Z și apreciază timpul petrecut în fața televizorului. Se uită inclusiv la reclame și se întreabă cine le-a făcut, care a fost brieful și ce buget au avut. Iar despre generația ei crede că:
”Suntem o generație cu oameni foarte diferiți între ei. Încercăm să facem o schimbare, dar pentru că suntem atât de diferiți... nu știm exact care ar trebui să fie schimbarea.”
Ei sunt schimbarea. Dar ne aduc aminte și de lucrurile care nu se schimbă niciodată. Așa cum e cu gratitudinea:
Mi se pare că oamenii trebuie să se bucure mai mult de fiecare lucru pe care îl fac, chiar dacă e ceva mic, pentru că sunt lucruri speciale pe care nu toată lumea are ocazia să le facă.
O cunoaștem pe Mihaela și vorbim despre motivațiile ei de a face PR, despre cum percepe domeniul și despre ce înseamnă să îți treci pandemia în CV.
Prima ta întâlnire cu PR-ul
Prima mea întâlnire cu PR-ul a fost prin personajul Samantha Jones din Sex and the City, eram în liceu pe atunci. Bineînțeles că mi-am dat seama că este doar un personaj și realitatea este alta, dar adevărul este că asta a fost prima întâlnire.
Cât despre momentul în care am realizat că vreau să fac asta pot spune că a fost chiar un moment, o sclipire. Nu știam exact ce vreau să fac și am început să mă gândesc la lucrurile pe care știu să le fac, am zis că îmi place să comunic, sunt creativă și mă descurc bine în relațiile cu oamenii... le-am îmbinat pe toate astea și am căutat pe Google – facultate de comunicare – restul e istorie.
Cum ai intrat în industrie
Prin facultate și internship-uri am luat prima dată contact cu industria. Am ținut mult să nu lucrez în perioada facultății, o profesoară foarte dragă mie mi-a zis că trebuie să copilărim cât mai putem, să nu ne grăbim, și așa am făcut.
După licență am început să caut. Eu făcusem internship la IMAGE PR, dar am zis să nu le scriu chiar din prima... Am aplicat în 3 locuri și am fost la două interviuri, dar nicăieri nu am simțit că este locul meu. Apoi le-am scris actualilor mei colegi, am mers la interviu și acum fac parte din echipă.
Din experiență pot spune că locul potrivit te va găsi întotdeauna sau îl vei găsi tu pe el. Știu că este greu să ieși proaspăt din facultate și toată lumea să caute minim 2 ani experiență. Nu cred că am un mesaj anume pentru colegii mei juniori care sunt acum în căutări, decât să aibă răbdare, curaj și să fie curioși. În rest, am un mesaj pentru industrie și aș spune că ar trebui să ofere șanse și celor mai mici, să nu uite de unde au plecat.
Studiile
Am terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitate, specializarea jurnalism. Nu am făcut foarte mult PR în facultate, pentru că nu am fost la specializarea respectivă, deci nu pot spune că baza teoretică a fost un element important. Eu pur și simplu am fost pasionată de această industrie și de această zonă și am fost curioasă să aflu mai multe, dincolo de facultate.
Este important să ai o bază teoretică minimă, dar cred că din practică poți învăța mai multe. Mi se pare mai important să știi ce te pasionează și să mergi în direcția aia, indiferent de studiile terminate.
Așteptări
Nu pot spune că aveam niște așteptări anume legate de PR, aveam niște așteptări legate de industrie, în general. Credeam că totul o să fie ca într-un film cu oameni de PR și publicitate unde este totul despre creativitate și bugete mari, unde poți face tot ce visezi. Surpriza a fost că nu este așa, trebuie să înveți să te adaptezi și să îți pui creativitatea la încercare.
Nu o să mint să zic că este mereu ușor, dar este frumos... poate mai frumos decât mă gândeam, ceva perfect în echilibru aș spune. Trecerea de la un brainstorming la un buget.
Primele proiecte
O combinație ciudată între entuziasm maxim, frica de ceva nou și curiozitate. Mă simțeam puțin pierdută și mă uitam cu niște ochi de căprioară la colegii mai mari și mă ofticam maxim că eu nu pot să fac lucrurile cum o fac ei, dar eram foarte entuziasmată că mă aflu în agenție.
Nu am pierdut nimic din ce simțeam mai sus, dar am “crescut”. Amuzant este că nu am învățat ceva doar pe plan profesional, ci toate experiențele de până acum m-au făcut să învăț lucruri și despre mine.
Atenția la detalii, diplomație, faptul că sunt în postura de consultant, cum să gândesc strategic, etc.. Țin minte că mă uitasem acum ceva timp la primul comunicat și raport făcut de mine… m-a bufnit și râsul. Dar asta mi se pare tare la ceea ce fac, ca evoluez fără să îmi dau seama pe moment, dar uitându-mă în spate realizez că am învățat multe, fără să știu exact ce, pentru că mi-au intrat pur și simplu în reflex ca fiind ceva natural.
Cum percepi tu PR-ul
Nu cred că PR-ul poate schimba mentalități, cred că un om bun care face PR poate schimba mentalități prin simplul fapt că știe ce face. Nu cred că este chiar așa ușor să faci PR/publicitate, cred că trebuie să cunoști foarte bine industria, oamenii, felul în care ei gândesc și aleg să acționeze.
Empatizând cu ei și cu ceea ce se întâmplă în jur, cu nevoie lor care sunt și ale tale, unele dintre ele, poți face mentalitățile să se schimbe.
Motivații
Motivațiile vin când mă uit la final de zi, de săptămână sau de an, în spate, și văd că am avut campanii reușite, clienți fericiți și că am crescut o dată cu brandul. Că ideea mea a fost cea care a reușit să te facă pe tine sau pe cineva din jur să știe de campania x, sau să ia atitudine în legătură cu ceva.
Provocări
Să gândesc strategic, eu sunt pe zona mai creativă... sunt mai visătoare. Mi-a fost greu să învăț că trebuie să gândesc „matematic”, dar mă obișnuiesc, este bine că pot îmbina strategia cu creativitatea.
O zi la birou
Nu există o zi obișnuită pentru că nu există zile la fel. Fiecare zi vine cu provocările ei, cu lucruri noi de făcut sau de învățat… în fiecare dimineață îmi fac un plan cu ce ar trebui să fac în ziua respectivă, dar foarte rar îl respect, pentru că apar și alte lucruri și atunci mă adaptez în funcție de situație.
După ce am terminat o zi îmi place să mă uit la televizor sau să citesc, depinde de stare. Eu sunt una dintre persoanele care încă se uită la filme la TV și chiar la reclame, mă relaxează...
Îmi place să aflu cine este persoana din spatele reclamei, cum a gândit și de ce, care a fost brieful și ce altceva putea face plecând de la produsul respectiv. De când, am început să lucrez mă gândesc inclusiv la ce buget a avut și îmi dau seama de toată munca din spate.
Proiecte dragi
Sunt câteva proiecte, unele din ele încă în derulare și mă bucur că pot să mă ocup de ele alături de colegii mei. Am un entuziasm aparte, dar nu pot spune că mă mândresc cu ceva anume, ci mă bucur pentru fiecare lucru: de la un comunicat pe care îl trimit către presă, la un DM sau un concurs pe Facebook pe care l-am gândit și a avut rezultate bune. Mi se pare că oamenii trebuie să se bucure mai mult de fiecare lucru pe care îl fac, chiar dacă e ceva mic, pentru că sunt lucruri speciale pe care nu toată lumea are ocazia să le facă.
Generația ta
Generația mea mi se pare greu de caracterizat pentru că mi se pare că suntem o generație cu oameni foarte diferiți între ei. Încercăm să facem o schimbare, dar pentru că suntem atât de diferiți... nu știm exact care ar trebui să fie schimbarea.
In relația cu seniorii din agenție, simt că aduc un pic de entuziasm și pentru lucrurile mici pe care ei deja s-au obișnuit să le facă, dar pentru mine sunt ceva wow de fiecare dată. Îmi place de noi, în agenție, că suntem apropiați și simt că ne asemănăm mult între noi și ne completăm în același timp.
Campanii preferate
1. Campania împotriva alcoolismului care are în prim-plan un influencer creat special pentru a trage un semnal de alarmă - Louise Delage
2. Eva stories
3. Campania #ShowUs - Dove
PR-ul de pandemie
A fost o surpriză pentru toată lumea, a trebuit să schimbăm planurile și strategiile proaspăt făcute la începutul anului, să le adaptăm. Este ceva neobișnuit, ceva din care am învățat multe... pot să adaug pandemia în CV.
PR-ul acum este mai challenging, dar știi cum e, este ușor să faci un plan atunci când totul este așa cum ți-ai propus, mai frumos este să faci când nimic nu este cum te-ai gândit că o să fie.