[Start in PR] Beatrice Cristea: Storytelling-ul, deși este un termen firesc în această industrie, nu este ușor. Este poate cel mai dificil lucru al profesiei

Puține povești ale oamenilor din PR încep cu ”eram în oraș cu o prietenă într-o vineri seară (...) și pe la 12 noaptea, prietena mea a trimis un email de recomandare”. Și mai puține continuă cu ”marți m-am dus la interviu și am povestit despre tot ce făcusem până la acel moment”. Noi știm una singură, povestea lui Beatrice Cristea, care și-a început atunci jobul de Account Executive la McCann PR. Prequelul însă, se derula pe la 20 de ani, când ea era ”cel mai tânăr impresar artistic cu acte din țară” și începea să-și construiască atitudinea:

”Am mereu dorința de a învăța lucruri noi, nu mi-e rușine să recunosc ce nu știu, nu mi-e rușine să cer ajutorul din partea unor oameni care știu mai bine decât mine. Întotdeauna sunt foarte sinceră, nu-mi asum lucruri pe care știu că nu le pot face. Și nici nu fug când e greu.”

Beatrice crede că PR-ul poate schimba mentalități în măsura în care pune la dispoziția audiențelor imaginea de ansamblu a unei cauze, în mod special prin storytelling. PR-ul poate duce la îmbunătățirea calității vieții oamenilor, iar asta e un motiv suficient de bun pentru ea să continue să se trezească cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, chiar dacă, momentan, drumul până la birou se oprește în sufragerie.

Povestim, în continuare, despre întreg parcursul ei profesional, despre emoțiile primelor prezentări, provocările apărute pe parcurs și despre PR-ul de pandemie.

Prima întâlnire cu PR-ul

Prima întâlnire cu ceea ce consideram la momentul respectiv a fi PR/publicitate a fost la 19 ani, când am făcut un internship de cinci luni la casa de discuri Roton. A fost o experiență interesantă și cuprinzătoare, am trecut prin toate departamentele, prin toate mai puțin cele de PR și Booking.

După cele cinci luni de internship, mi s-a oferit un job de Booking Agent, care îmi permitea să gestionez evenimente și concerte pe teritoriul României pentru toți artiștii din portofoliu. Atunci am avut primul contact cu o mică parte din PR și publicitate și atunci am început să îmi canalizez atenția spre acest domeniu.  

Parcurs profesional

Nu cred ca eu am ales neapărat job-ul asta, cât m-a ales el pe mine. Am momente când mă gândesc cum s-au legat toate aspectele din viața mea astfel încât să mă aducă în acest punct, să fac ce fac astăzi. Parcursul meu profesional a început încă din primul an de facultate, așa cum spuneam. După un an și jumătate am plecat de la Roton, iar ulterior am avut ocazia să lucrez în alte două dintre cele mai mari case de producție din țară, organizând în continuare concerte. Mi-a plăcut atât de mult încât am luat atestatul de impresar artistic.

Eram la acel moment cel mai tânăr impresar artistic cu acte din țară, aveam 20 de ani și eram îndrăgostită de ce făceam, îmi doream să știu tot ce se poate despre industrie. Am continuat să mă specializez și chiar am făcut și un internship într-o casă de avocatură, pentru a mă asigura că înțeleg foarte bine cum funcționează totul și din punct de vedere legal. Am avut o scurtă perioadă de pauză, în care mi-am rezervat timp să mă gândesc ce mi-ar plăcea să fac pe viitor, cum aș putea folosi tot ce am învățat până la acel moment.

Anul trecut, am văzut un anunț pe Facebook – Spațiul Public European, gestionat de Reprezentanța Comisiei Europene în România și Biroul de Informare al Parlamentului European în România, caută un Specialist în Relații Publice. Mi-am trimis CV-ul, am fost la interviu și m-au angajat. A fost, cu siguranță, o experiență cel puțin interesantă, pentru că fiind un spațiu deschis publicului, puteai interacționa cu oricine și niciodată nu știai cine va fi următorul tău interlocutor.

Am implementat foarte multe proiecte frumoase, am organizat sesiuni în cadrul Școala Altfel cu copii din toată țara, am reprezentat CE și PE la Untold. Per total a fost o experiență care m-a ajutat să-mi dezvolt capacitatea de a mă adapta interlocutorilor și de a găsi rapid soluții. Cu toate acestea, simțeam că aș vrea să fac mai multe, simțeam că îmi lipsește adrenalina pe care evenimentele mi-o ofereau. Așa că am decis să-mi caut alt job.

Cum ai intrat în industrie

Mi-am depus CV-ul la o companie pharma ce căuta un specialist în comunicare, am fost la interviu, însă am omis să citesc în anunț că se caută un om cu cel puțin șapte ani experiență. Evident, a fost un moment amuzant, însă nu m-a descurajat. La câteva zile după interviu, într-o vineri, am ieșit cu o prietenă în oraș. Povesteam de-ale noastre și din vorbă în vorbă, pe la 12 noaptea, i-am spus că îmi caut job și că am fost la interviu, dar că nu știu câte șanse am.

Ea lucra deja într-o agenție și mi-a spus că a primit o ofertă din partea unei alte agenții și că vrea să mă recomande pe mine. Mi s-a părut o idee interesantă, însă i-am sugerat totuși să nu trimită o recomandare la 12 noaptea. A făcut-o totuși, iar mailul ei suna cam așa – “Mulțumesc pentru ofertă, însă nu doresc momentan să-mi schimb job-ul. O recomand totuși pe Beatrice Cristea.”, adresa mea de mail și numărul meu de telefon – atât, fără alte detalii, fără CV, fără nimic. Marți am fost chemată la interviu, unde m-am dus frumos cu CV-ul în geantă și unde am povestit despre tot ce făcusem până la acel moment. Am spus încă de la început faptul că nu am mai lucrat într-o agenție de PR, dar că sunt dispusă să învăț și că sunt o persoană care tratează foarte serios ceea ce are de făcut.

Câteva zile mai târziu, după o prezentare susținută în fața viitoarelor mele coordonatoare, am semnat contractul. Cred ca nu a durat mai mult de 7- 8 zile. Acela a fost punctul în care am început să fac PR în cea mai mare agenție din țară, McCann PR, în departamentul Health. Lucrez aici de peste un an și automat am văzut cum decurge un proces de angajare, cât de mult durează uneori până este ales un om.

Acum câteva luni am întrebat-o pe coordonatoarea mea de ce m-a ales atunci pe mine – nu eram om de agenție, aveam 23 de ani. Și răspunsul coordonatoarei mele a fost – „M-ai convins tu, ca om. În momentul în care am vorbit cu tine la interviuri mi-ai lăsat impresia că indiferent ce ai avea de făcut, ești capabilă să gestionezi situația. Iar tot ceea ce făcuseși până în acel moment, chiar dacă nu era PR, era un background care urma să te ajute să faci PR.” A avut un feeling bun. Acum, după un an și ceva, nu cred că am dezamăgit-o. Revin la ce am spus la început – nu cred ca eu am ales neapărat job-ul ăsta, cât m-a ales el pe mine.

Indiferent de job, pe mine m-a ajutat faptul că am fost eu însămi. Am mereu dorința de a învăța lucruri noi, nu mi-e rușine să recunosc ce nu știu, nu mi-e rușine să cer ajutorul din partea unor oameni care știu mai bine decât mine. Întotdeauna sunt foarte sinceră, nu-mi asum lucruri pe care știu că nu le pot face. Și nici nu fug când e greu. Fac tot ce pot, astfel încât în fiecare zi să fiu mai bună și pun suflet în tot ce fac.

Nu mi-e frică să încerc, chiar dacă e vorba de ceva ce nu am mai făcut. Am o doză mare de „nebunie” și entuziasm, care mă ajută să îndrăznesc, uneori poate mai mult decât alți oameni, dar în același timp am și o parte în mine care uneori mă bate pe umăr și mă temperează.  

Dacă aș da un sfat celor care își caută acum un job în PR, acela ar fi să nu le fie teamă să încerce, să aibă încredere în ceea ce pot face, să fie curioși și să persevereze – dacă există ceva în care chiar cred, să continue să o facă. La final e foarte posibil să iasă mult mai bine decât și-ar fi imaginat.

Studii

Am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Comunicare și Relații Publice, UNIBUC, iar în prezent urmez un masterat de Brand Management și Comunicare Corporate în cadrul SNSPA. În ceea ce mă privește, partea teoretică nu a contat foarte mult. Am avut oportunitatea de a învăța muncind. Continui să învăt zi de zi și cred că nu-mi va ajunge viața asta să învăt tot ce mi-aș dori.

Așteptări

Nu aveam așteptări, pentru că nu mai lucrasem într-o agenție de PR, deci nu aveam cu ce să compar. Îmi doream, în schimb, să fie un mediu dinamic și care să mă ajute să mă dezvolt – și chiar așa este.

Cred că cea mai mare surpriză a fost cât de mult îmi place să fac PR. Îmi place că nicio zi nu seamănă cu cealaltă, că am ocazia să cunosc multe persoane din medii diverse, că am libertatea de a-mi exprima creativitatea și că învăț în fiecare zi câte ceva nou.

Totodată, mă bucur foarte tare de faptul că am ocazia de a lucra alături de oameni cu multă experiență în PR și că pot învăța zilnic de la ei. Pot spune cu siguranța că nivelul de implicare pe care îl avem în campaniile tuturor clienții noștri este unul foarte ridicat, de aici si dorința noastră de a învăța în fiecare zi cum să devenim mai buni, și mai buni, și tot așa.

Primele proiecte

Am evoluat foarte mult de când sunt în agenție, în legătură cu toate aspectele. Dar cred că două dintre cele mai importante aspecte ar fi că am învățat să am puțin mai multă răbdare și să caut întotdeauna partea bună a unui om, pentru că toți o avem. Îmi amintesc cât de mult îmi lua să scriu o prezentare, fiind perfecționistă. Perfecționistă am rămas și acum, doar că fac prezentări mult mai repede. Și mai bune, cu siguranță.

Îmi aduc aminte când a trebuit să susțin prima prezentare în fața unui client și a altor 20 și ceva de persoane care mai erau în sală. Țin minte că aveam atât de multe emoții, încât, chiar și cu slide-urile în față (pe care eu le scrisesem), abia mai puteam deschide gura de emoții. Acum, după mai bine de un an, am învățat să fiu mai relaxată, să nu-mi mai fac griji și să-mi susțin ideile. Dacă există ceva în care cred, cu siguranță voi susține până la capăt, indiferent câți oameni sunt în sală.

Cum percepi tu PR-ul

Un mod corect de a schimba mentalitatea unui om este prin a-i pune la dispoziție toate informațiile necesare astfel încât să poată avea o imagine de ansamblu asupra unei situații, unui aspect. Astfel, își poate forma singur o părere și poate lua o decizie corectă. O mentalitate nu poate fi impusă și nici nu ar fi o practică sănătoasă.

Prin PR putem oferi oamenilor exact acea imagine de ansamblu, oferim toate informațiile, le prezentăm într-un mod cât mai clar și depunem toate eforturile pentru a ne asigura că toți oamenii au acces la informații.

Cu toate acestea, cred că pe baza adevărului pe care îl căutăm și îl spunem cu fiecare campanie, foarte importantă este povestea pe care reușim să o spunem. Storytelling-ul, deși este un termen firesc în această industrie, nu este ușor. Este poate cel mai dificil lucru al profesiei – să poți spune povestea într-un mod inedit, cu valoare.   

Motivații

În departamentul Health, am ocazia să lucrez pentru industrii orientate către sănătatea comunităților, am ocazia să contribui măcar puțin la ajutorul oferit de aceste industrii oamenilor - să se simtă bine, să fie sănătoși, uneori chiar să trăiască. Prin proiectele pe care le am, contribui la îmbunătățirea calității vieții oamenilor.

Un părinte care își poate salva copilul dintr-o situație gravă care i-ar fi putut provoca decesul, un pacient diagnosticat cu HIV care duce o viață mai ușoară mulțumită unei campanii anti-stigmă – acestea sunt doar câteva exemple care mă ajută să mă trezesc în fiecare zi motivată să dau tot ce am mai bun.

Provocări

Au fost momente în care mi-aș fi dorit să am mai mult timp liber pentru a mă relaxa. Să faci PR în una dintre cele mai importante agenții din România nu e un lucru ușor – este solicitant și provocator în fiecare zi. Consultanța pe care le-o oferim clienților noștri este 24/7, ceea ce înseamnă că lucrezi tot timpul, de fapt. Au fost dificile momentele în care am fost nevoită să anulez întâlniri cu prietenii sau vacanțe, fiind nevoie să mă implic mai mult în anumite proiecte. Viața personală poate fi, într-o oarecare măsură, afectată.

Chiar și așa, în fiecare seară am pus capul liniștită pe pernă și în fiecare dimineață m-am trezit cu zâmbetul pe buze. Iar atunci când primești cele mai calde cuvinte din partea clienților sau mulțumiri pentru efortul depus, parcă toate sacrificiile devin mai mici. Dar cred că e foarte important mindset-ul, eu așa sunt.

Specializare

Continui să mă specializez în PR ce acoperă zonele Health/Medical. Am interacționat și cu campanii din domeniul FMCG și cu siguranță mi-aș dori să învăț mai multe și despre aceasta parte a PR-ului.

Derulăm împreună cu clienții noștri multe campanii educaționale, ne concentrăm pe atingerea atât a obiectivelor de brand, cât și a obiectivelor corporate. În contextul actual, o zi obișnuită la job arată cam așa – mă dau jos din pat, îmi fac o cafea și mă așez la biroul din sufragerie. Nu durează mult până beau a doua cafea și până începe agitația. Încă de la începutul pandemiei am avut multe call-uri în fiecare zi și am impresia că trendul nu va dispărea prea curând.

După “birou“ îmi place să petrec timp cu prietenii și cu familia. Fac sport, citesc, mă uit la seriale uneori, când am timp. Fac cursuri pentru masterat online, uneori mai urmez și alte cursuri online, alteori doar dorm. Uneori îmi lipsește somnul.

Generația ta

Fac parte dintr-o generație care are curajul să riște. Totodată, cred că generația mea ar avea nevoie de puțin mai multă răbdare. Este minunat să știi ce vrei și să fii capabil să riști, doar că, dacă nu ai răbdare s-ar putea să renunți prea ușor dacă lucrurile nu ies așa cum ți-ai fi dorit, din prima.

În ceea ce privește diferențele de gândire dintre mine și colegii mei cu mai multă experiență, cred că sunt momente în care eu mă grăbesc, dar doar din entuziasm. Colegii mei intervin și îmi mai temperează entuziasmul, mă ajută să privesc o situație într-un mod mai strategic, astfel încât să nu ratez niciun element.

Nu pot spune că există diferențe majore între modul în care privim diverse aspecte, întotdeauna ne întâlnim undeva la mijloc – în timp ce eu am energia debordantă și entuziasmul specific vârstei, ei au experiența și calmul specific celor care au trecut prin multe. Iar la final, când tragem linie, ne dăm seama că am reușit să îmbinăm foarte bine toate perspectivele.

Campanii preferate

Voi menționa trei campanii dezvoltate de colegii mei din agenție care îmi plac foarte mult:

• Campania „Broadcast for blood” pentru Crucea Roșie, cea prin care s-a tras un semnal de alarmă puternic asupra necesității donării de sânge în mod constant
• Campania “Half Full” pentru Coca Cola – pentru că întotdeauna e bine să privești partea plină a paharului
• Campania „Google vs. Rezidențiat” pentru Regina Maria – câștigătoare la Cannes și la multe alte festivaluri, în care s-a tras un puternic semnal de alarmă asupra faptului că medicul nu poate fi înlocuit – având acces la toate informațiile disponibile pe Google, o persoană fără studii medicale nu poate diagnostica mai bine decât un medic.

PR-ul de pandemie

Cea mai mare schimbare este că lucrăm majoritar de acasă, deci interacțiunea umană a scăzut destul de mult. PR-ul de pandemie e o provocare pe care cred că am trecut-o cu brio, dar care îți solicită în fiecare minut capacitatea de adaptare, iar uneori e destul de dificil să faci diferența între muncă și viața personală – ambele desfașurându-se în același loc, în mare parte în casă în această perioadă.

În ceea ce privește munca efectivă, nu există diferențe foarte mari, poate doar faptul că întalnirile s-au transformat în call-uri. În rest, proiectele continuă să fie implementate, strategiile au fost adaptate astfel încât lucrurile să funcționeze optim atât pentru noi, cât și pentru clienții noștri, iar eu în continuare mă trezesc cu zâmbetul pe buze în fiecare zi.