[Start in PR] Irina Botezatu: Îmi doresc să aduc o schimbare în bine în țara mea, să găsesc soluții la probleme care par uitate de autorități

Am tot încercat să venim cu un paragraf care să introducă noua serie dedicată tinerilor în PR, pe care o facem în continuarea celei cu tineri din creație. Și ne-am gândit să găsim un unghi bun de abordare a PR-ului și de prezentare a primei respondente din serie. Și am găsit. Sunt chiar cuvintele Irinei Botezatu, PR & CSR specialist la Graffiti PR, pentru care o zi la birou poate însemna: ”să vin cu idei, să râd, să râd și mai tare și să simt că fac o diferență în lumea mea și a ta.”

Cât despre al doilea paragraf, el poate fi despre momentul în care Irina a zis ”gata, asta este ce vreau să fac” și despre studiile la SNSPA, care au urmat. Sau despre periplul de câțiva ani din universul ONG-urilor și apoi despre venirea la Graffiti PR. Dar am vrea să fie, totuși, despre atitudinea ei: ”e ceva nou ce nu am mai făcut până acum? Bring it on!”.  

Revenind la parcursul profesional:

”7 ani de ONG m-au făcut să înțeleg că la baza tuturor problemelor stă lipsa de educație, în toate formele ei. În ONG m-am format ca om, am înțeles mai bine lumea și pe mine, totodată. Dar prima dragoste nu se uită niciodată: PR-ul.”

Pornim, deci, această serie și discutăm cu tinerii noii generații din PR, despre intrarea lor în industrie, despre așteptările pe care și le-au creat la început și confirmarea sau infirmarea lor pe parcurs, despre primele proiecte, dificultăți și despre PR-ul de pandemie.  

Prima ta întâlnire cu PR-ul

Când eram mică, încă la școală, părinții mei îmi aduceau tot timpul pixuri colorate de la congresele de medicină la care participau și diverse calendare și post-its. Mă fascinau și aveam colecție de pixuri acasă. Tot timpul mă întrebam cum ajung pixurile acestea la ei, cine la face, de ce, cine organizează evenimentul și cum e să organizezi un eveniment? Întrebări la care nu aveam răspuns atunci și eram foarte curioasă.

Când am crescut, mi-au atras atenția reclamele de la TV, cine e spatele acestor reclame, cine concepe totul? În clasa a 11a am fost la Ziua Porților Deschise la SNSPA. La stand era o studentă care vorbea cu atâta pasiune despre facultate și despre ce faci în facultatea de Comunicare și Relații Publice încât am zis gata! Asta este ce vreau să fac. Și am făcut.

Cum ai intrat în industrie

În industrie am intrat încă din primii ani de facultate. În fiecare vară făceam un stagiu de practică într-o agenție de PR pentru a vedea dacă îmi place, pentru a înțelege în mod aplicat domeniul.

Am lucrat la Romano ButiQ pe problemele de integrare a comunității romilor în societate, proiecte de educație pentru copii din zone dezavantajate, am continuat apoi la Școala de Valori, unde am dezvoltat proiecte de educație nonformală pentru elevi și studenți.

Pe lângă faptul că sunt adepta învățării continue, îmi doresc să aduc o schimbare în bine în țara mea, să ajut cum pot, să găsesc soluții la probleme care par uitate de autorități, să pun umărul și să contribui acolo unde este nevoie.

Iar 7 ani de ONG m-au făcut să înțeleg că la baza tuturor problemelor stă lipsa de educație, în toate formele ei. În ONG m-am format ca om, am înțeles mai bine lumea și pe mine, totodată. Dar prima dragoste nu se uită niciodată: PR-ul. Terminasem o facultate care îmi plăcuse foarte mult și îmi doream să ajung cândva într-o agenție. Și ce să vezi? S-a întâmplat. De 2 ani sunt la Graffiti PR și simt că sunt aici dintotdeauna.

Deși este o lume relativ nouă pentru mine, e clar că aici trebuia să ajung. Sfatul meu pentru cei care studiază și care vor să activeze în domeniu este să nu înceteze să își caute locul. Atunci când îl vor găsi, vor simți că sunt în locul potrivit. Un job trebuie să îți facă plăcere, să îl faci cu drag și să nu simți acel gol în stomac când începe ziua de lucru. Așadar, nu vă descurajați!

Studii

Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA pentru mine a fost la vremea aceea revelatoare. Alt mod de a învăța, altă structură, profesori foarte faini. M-a ajutat mult să înțeleg mai bine procesele din industrie, ce este de fapt această industrie și de ce este nevoie de ea.

Dar cel mai mult înveți din practică, din ce aplici efectiv, din ce faci tu concret. Eu am învățat foarte mult din mers, greșind și refăcând comunicate de presă, ppt-uri, articole. Fiecare client are individualitatea sa, unicitatea sa, nu există o rețetă standard care este aplicată tuturor. 

Așteptările de la început

Aveam așteptarea să învăț zilnic ceva nou. Și după 2 ani, încă se întâmplă asta. Mi s-a confirmat că aici trebuia să ajung și că mi-am găsit locul alături de alți oameni minunați. Cea mai mare surpriză pentru mine a fost că I can actually do this, că nu degeaba visam la asta, că nu degeaba am ajuns aici, să lucrez cu profesioniști, să greșesc, să învăț din greșeli, să vin cu idei, să râd, să râd și mai tare și să simt că fac o diferență în lumea mea și a ta.

Primele proiecte

Țin minte că în primele proiecte aveam o teamă imensă să nu greșesc ceva. Puneam 2 întrebări pe secundă, reverificam mailurile deja reverificate și teama mă paraliza. Dar cu susținerea oamenilor din jurul meu (thank you Lore, ICS), am început încet, încet să devin autonomă, să îmi înfrâng temerile și să enjoy the process. Mi-am dat seama că orice proiect care pentru mine e nou, nu trebuie tratat cu teamă, ci cu o foarte mare curiozitate și entuziasm. Asta fac și acum: e ceva nou ce nu am mai făcut până acum? Bring it on!

Dificultăți

Procesorul din creierul meu spune: ERROR 404: Page not found. Nu mi se pare că există părți dificile, atunci când ai o echipă de oameni profi, dedicați, cărora le place ceea ce fac și care sunt acolo pentru tine dacă ceva nu merge.

Specializare

Eu fac parte din echipa de CSR a agenției, dat fiind și backgroundul meu în ONG. Gestionăm proiectele de CSR ale clienților noștri și încercăm alături de ei să aducem o schimbare în bine în societatea în care trăim.

Zile obișnuite nu mai există de vreo 7 luni, dat fiind contextul în care ne aflăm, dar ne-am adaptat.

Lore începe ziua prin a ne da Neața pe teams, apoi am status cu colega mea, Lix, urmează ore de lucru intens, brainstormings, discuții și meetings, iar la final de zi din când în când eu și Petro facem schimb de poze cu pisicile din dotare.

La Graffiti PR, chiar cred că dincolo de consultanță, mulți dintre colegii mei se trezesc dimineața și se întreabă ce mai putem face bine în România alături de clienții noștri.

Proiecte

E vorba de o mândrie de echipă, cu toți cei implicați, inclusiv clienții. Dar cea mai aproape de sufletul meu este campania “Punem Preț pe Plastic”, pentru Carrefour. Este mixul perfect de educație, schimbare și comunicare la care visam de mult timp și da, mă mândresc că fac parte din echipa care duce acest program mai departe.

Campanii de PR preferate

Când voi avea probabil 60 de ani și voi sta pe o plajă cu un cocktail în mână voi putea face un top și vă voi răspunde cu mare drag, nu voi uita, promit. Momentan, toate campaniile au unicitatea lor și părțile lor preferate mie, însă acum îmi e foarte greu să fac un top. 

PR-ul de pandemie

Chiar dacă pandemia a afectat multe industrii, atât eu cât și colegii mei am încercat să ne adaptăm contextului și să mergem mai departe, să fim tot noi, profesioniști și creativi. Pentru că ne-am dat seama că mai mult ca niciodată #1suntemtoți și avem nevoie să oferim susținere și să primim susținere.

PR-ul de pandemie e foarte contextualizat și în fiecare proiect trebuie să ne gândim și la măsurile de siguranță pe care trebuie să le luăm astfel încât lucrurile să fie cât mai sigure. Iar pe zi ce trece, aceste măsuri COVID related încep să devină automatisme în implementare. Dacă la început ne era dificil să ne adaptăm, azi le luăm ca atare și ținem cont de ele ca și cum asta am fi făcut dintotdeauna.

Iar lucrul de pe balconul din dotare este întreprins tot cu drag și spor ca și cum aș fi la birou. Dar recunosc, îmi este dor de noi toți laolaltă.