”Oamenii nu pot suporta o viata fara sens”. Sunt cuvintele lui Carl Jung din cadrul unui interviu acordat pentru BBC, ce sta la baza documentarului Anima, produs de Studioset Production in urma unei intalniri cu regizorul Nico Meyer-Brenkhof, la Cannes Lions. Alexandra Sararu, producatoarea filmului, ne spune mai multe despre tema proiectului:
”Hranirea acestui “nevoia unui sens in viata” presupune cercetare si auto-cunoastere - “lucruri” care si-au modificat din insemnatate si contur odata cu contextul actual. Rapiditatea dezvoltarii tehnologice, laolalta cu multe alte lucruri la care suntem martori zilnic, schimba de multe ori perceptia asupra a ceea ce inseamna sa fii ‘’uman’’, ‘’viu’’.”
Amintind despre proiectele independente pe care le-au produs de-a lungul timpului, Alexandra vorbeste de satisfactia sustinerii oamenilor talentati, carora le-au oferit uneori sansa sa se afirme sau sa-si exprime viziunile artistice. Povestim cu ea, in continuare, despre cum a decurs procesul de productie la Anima si cum se resimte impactul pandemiei la proiectele in derulare, iar, la final, discutam cu Sorin Baican, CEO Studioset, despre planurile casei de productie.
Scounting-ul de proiecte
Am cautat intotdeauna sa ne implicam in cat mai multe proiecte artistice, pe langa cele comerciale. Aici ma refer fie la videoclipuri ale artistilor independenti, scurt-metraje, fie proiecte VR, filme de animatie, si asa mai departe. In principiu, incercam sa sustinem si promovam drive-ul si initiativele unor oameni creativi, care poate nu au intotdeauna know-how-ul nostru (chit ca vorbim de partea financiara sau de cea logistica). Facem lucrul asta inca de la inceputurile companiei, de acum 10 ani si imi doresc sa continuam, pentru ca pe parcursul timpului au “iesit” tot felul de lucruri misto.
Principalul criteriu de selectie a fost si este in continuare destul de simplu - trebuie sa credem in proiect si in ideile oamenilor ce vin inspre noi (sau noi inspre ei). Important este sa existe determinare si dorinta ca lucrurile sa se intample intr-un fel sau altul.
Partea de scouting variaza destul de mult, ca sa zic asa. Nu poti pune intotdeauna degetul pe cum ajung lucrurile sa functioneze si cred ca este mai bine asa, sincer. Keeps you on your toes. Indiferent de context: fie ca mergem la festivaluri, unde inevitabil cunoastem tot felul de oameni, fie ca auzim de la prieteni de diverse proiecte, etc, cred ca este important sa ramai in permanenta deschis si willing sa asculti.
Anima si reflectiile lui Carl Jung
Baza acestui documentar a fost interviul din 1959 a lui Carl Jung, in care acesta descrie natura umana in stransa relatie cu conceptul de sens. Hranirea acestui “nevoia unui sens in viata” presupune cercetare si auto-cunoastere - “lucruri” care si-au modificat din insemnatate si contur odata cu contextul actual (de atunci si de acum). Rapiditatea dezvoltarii tehnologice, laolalta cu multe alte lucruri la care suntem martori zilnic, schimba de multe ori perceptia asupra a ceea ce inseamna sa fii ‘’uman’’, ‘’viu’’.
E un subiect ofertant si suficient de complex incat sa poata suporta interpretare (atat narativa, cat si vizuala). Nico a vrut ca acel interviu sa fie Voice Over-ul documentarului, stiind/simtind ca “ii va vorbi” privitorului. Interpretarea si reprezentarea vizuala a celor auzite was his job. Scopul a fost pana la urma transmiterea unui adevar simplu prin intermediul unor imagini... metaforice (cu riscul de a suna prea pompos). Sa zicem prin intermediul unor simboluri care sa ofere privitorului spatiu imaginativ, dar si care sa creeze o experienta audio-vizuala poetica pe o structura moderna.
Productia
Interesant este ca ideea acestui proiect a fost dezvoltata avand in minte si vedere locatia principale, si anume Vulcanii Noroiosi.
In general, lucrurile functioneaza fix invers: ai ideea, apoi gasesti locatia care sa se potriveasca conceptului respectiv. Nico a procedat un pic altfel, in sensul in care in prima instanta a vazut locatia doar in poze, online. S-a indragostit iremediabil si a inceput sa contureze diferite secvente, ghidandu-se dupa ce i-a oferit vizual - si prin urmare emotional - aceasta locatie.
Am inceput sa lucram la proiect in Septembrie 2019, iar timpul de pre-productie a fost de aproximativ trei saptamani. In prima faza, am comunicat cu Nico si Jens exclusiv online: pe partea de locatii & casting, de altfel cele mai demanding departamente ale proiectului, desi brief-ul primit a fost destul de simplu: special faces, special locations.
Scouting-ul de locatii a fost mai simplu decat casting scout-ul. Aveam deja locatia principala, la care s-a adaugat o casa veche, atinsa de patina timpului si care sa fie ofertanta vizual (textural, grafic etc). Este relativ usor sa gasesti asta intr-un oras ca Bucurestiul si in general, in Romania. Cert este ca la capitolul locatii stam destul de bine.
Cu castingul a fost o cu totul alta poveste. Cea mai mare parte a timpului de pre-productie a fost alocata scouting-ului de personaje. Nico si-a dorit o tipologie a “fetei” nu foarte tipica si comuna pentru Romania. Procesul a fost destul de anevoios si a cuprins cam tot - de la street casting, colaborarea cu agentii de casting, agentii de modele pana la retelele de socializare si anunturi in grupurile studentilor de la actorie.
Am fost placut surprinsi sa vedem ca anuntul nostru de pe pagina de Facebook a fost share-uit “din om in om” si usor-usor toata lumea vorbea despre “documentarul de la Studioset”. E nice sa vezi ca interesul oamenilor pentru proiecte de genul este unul ridicat si ca implicarea inca exista.
Atmosfera din timpul filmarii a fost placuta dar inevitabil, plina de emotii si pe alocuri presiune. Am filmat intr-o perioada cu vreme foarte capricioasa, ploua aproape zilnic si nu prea ne puteam baza pe prognoza meteo (motiv pentru care am si amanat datele filmarii o data).
Filmarile
Fun fact: in dimineata zilei in care urma sa plecam spre Vulcanii Noroiosi, am primit un telefon la ora 5 dimineata. Era administratorul locatiei care mi-a spus clar si raspicat: “Domnisoara, ploua!” iar eu i-am raspuns la fel: “Venim!”. A fost unul din cele mai scurte si pline de incertitudine apeluri telefonice din ultimii 10 ani. Stiam cu siguranta ca daca nu mergeam in ziua respective, Nico si Jens nu mai puteau reveni in tara pentru urmatoarele cateva saptamani. Aveau destul de multe proiecte in Germania, iar casting-ul ales avea sa devina indisponibil - trebuind in cazul acesta sa repetam tot procesul/casting scout-ul.
Asa ca: am preferat sa mergem, sperand ca ploaia se va opri, macar pentru cateva ore: lucru care nu s-a intamplat (laughing nervously). Inca ploua mocaneste cand am ajuns, suficient ca Vulcanii sa nu mai aiba textura pentru care sunt cunoscuti si atat de vizitati. Am reconfigurat traseul, am schimbat ordinea filmarii, dand tot planul initial peste cap.
Intr-un final vremea buna a revenit si am reusit sa filmam tot ce ne-am propus. A doua zi de filmare, fiind in interior, totul a fost mult mai relaxat, sfarsindu-se cu “dansul fericirii”: un tango intre membrii echipei.
Asteptari & lectii
Asteptarile au fost mari si din fericire am reusit sa meet them. Am realizat tot ce ne-am propus in timpul pre-productiei si asta in primul rand datorita efortului comun depus. Fiecare membru s-a implicat 100% (uneori si mai mult).
Lectia cred ca a constat poate in realizarea si acceptarea faptului ca un unele momente nu poti avea totul sub control, oricat ti-ai dori si oricat ai munci in prealabil. Important este sa iei any given situation si daca nu o poti schimba, sa o poti gestiona si modela pentru a-ti atinge scopul.
Nu am putut controla natura, insa am putut recalcula si reconfigura totul pentru a da viata acestui proiect. Ne dorim, de acum incolo, sa promovam documentarul la cat mai multe festivaluri si, bineinteles, sa mentinem relatia profesionala si amicala cu Jens si Nico, intentionand sa colaboram la cat mai multe proiecte in viitor.
Colaborarea cu Nico Meyer-Brenkhof
Pe Nico l-am cunoscut prin intermediul lui Jens Wirtzfeld - DOP-ul acestui proiect. Cu Jens lucrasem deja de destul de multe ori in ultimii doi ani, pentru diverse proiecte comerciale din RO.
Am considerat mereu ca este extrem de talentat si creativ, asa ca atunci cand ne-a pitch-uit ANIMA si ideea lui Nico, ne-a placut, ne-am consultat si ne-am apucat de treaba. Am simtit din prima, ca la orice proiect cu potential, ca este ceva in credem si prin urmare in care merita sa investim resurse umane, tehnice si financiare.
Ca sa nu mai mentionez faptul ca a fost filmat pe pelicula: demers mereu challenging si mai delicat, din multe puncte de vedere, dar si extrem de satisfacator la finalul zilei.
Nico este in primul rand un om extrem de meticulos si ambitios. Stie foarte bine ce vrea , cum vrea si de ce vrea. Ce m-a suprins foarte tare este ca a venit cu ‘’temele facute’’, in sensul ca, desi nu stia piata din Romania, a venit cu cateva ’’nume‘’ cu care isi dorea sa lucreze: pe partea de styling, hair & make-up, dar si cu cateva casting proposals.
In ceea ce priveste stilul regizoral, eu personal l-as descrie eclectic - vizual. Ii plac lucrurile foarte grafice, de la locatii, pana la partea de styling. Este foarte atent la detalii. Din punctul de vedere al mesajului si transmiterii acestuia, il atrag lucrurile simple si uni-directionale: simple, nu simpliste. Iar simplitatea este poate cel mai greu de obtinut intr-o era uneori complesitoare tehnologic, informational si asa mai departe.
Finantarea
Atunci cand investesti intr-un astfel de proiect iti asumi din start unele lucruri. Unul dintre ele este ajustarea asteptarilor pe partea financiara. Profitul in cadrul genului astuia de proiect se “cantareste” altfel: castigul este faptul ca sustii oameni talentati, poate oferindu-le uneori un start in domeniul in care nu au reusit inca sa sparga diferite bariere. Exista si un “profit emotional”, ce se cristalizeaza in momentul in care apare mandria sustinerii unui tanar artist, in momentul in care efortul comun incepe sa prinda contur si nu in ultimul rand atunci cand rezultatul apare.
Dificultati apar mereu, indiferent de natura proiectului. De multe ori iti doresti ceva si nu poti sprijini financiar - insa aici intervina experienta oamenilor din echipa casei de productie.
Vorbind punctual: in cazul de fata multi oameni au participat pro-bono tocmai din motivul mentionat mai devreme: le-a placut si i-a intrigat. Furnizorii nostri ne-au ajutat cu echipamentele de care aveam nevoie, iar noi am incercat sa fim cat mai cost-efficient, astfel incat sa balansam partea de negociat si variantele alese pentru a obtine rezultatul dorit.
Impactul pandemiei
Sunt perioade fluctuante, cu ups and downs, dar incet-incet cred ca lucrurile revin la normal. Faptul ca lucram pentru clienti mari ajuta de asemenea “roata sa se invarta”. Tine extrem de mult de noi si eforturile pe care suntem dispusi sa le facem.
In ceea ce priveste desfasurarea in sine a filmarilor, ne-am adaptat. Avem o serie de reguli stricte pe care le comunicam si impunem echipelor. Purtam echipamente de protectie, am inasprit normele de igienizare, testam membrii inainte de filmare. Cea mai solicitanta - ca si logistica - este faptul ca am fost nevoiti sa micsoram numarul oamenilor din echipe, fara a afecta drastic buna desfasurare a filmarilor si calitatea produsului final. Am adoptat tehnica de “live streaming” pentru clienti si pentru cei din agentii si toata lumea este multumita.
Incercam sa fim din ce in ce mai creativi, atata budget-wise cat si conceptual: destul de multe proiecte au fost afectate pe partea asta. Spre exemplu, poate si cel mai des intalnit: numarul actorilor ce apar in aceleasi secvente a fost diminuat. E greu sa portretizezi o scena de petrecere cu un numar redus de personaje, insa cred ca asta poate avea si un efect pozitiv: ne stimuleaza in permanenta sa gasim solutii.
Planuri
Eu, sincer as mai vrea sa prind cateva zile de soare, la mare, intr-un hamac, haha! Si sa ma reintorc cu forte proaspete pentru proiectele ce vor urma. Iar pentru detalii much more business-applie,d il las pe our CEO, Sorin Baican, la butoane. Cheers!
Sorin Baican: Ola! In general, pare o perioada propice pentru refacut si regandit planurile “din trecut”, dar trebuie sa recunosc ca in ceea ce ne priveste pe noi (si in ciuda situatiei economice globale destul de incerte), in ultimele luni am primit confirmarea ca strategia noastra este una destul de buna si sanatoasa: mainly sustinerea oamenilor tineri, cu idei si viziuni noi, mult mai adaptate perioadei.
Also, suntem extrem de prezenti in cadrul a tot ce inseamna tehnologii si moduri de exprimare noi: Virtual Production, VR, AR, 360 etc. Un bun exemplu este munca regizoarei locale Ioana Mischie, proiectul ei “Tangible Utopia” fiind apreciat international si selectat anul acesta la festivalul de la Cannes si Venetia.
Cred ca este vitala sustinerea femeilor cineaste intr-o industrie profund monopolizata de partea masculina a spectrului, cel putin si poate in special, in partea estica a continentului european.
Suntem de asemenea keen on Digital Content si lucram la a crea, sustine si promova branduri noi, adaptate unei piete cu noi cerinte. Un exemplu bun este “Bread Content”, condus de Iulia Dancila: dar despre asta vom vorbi cel mai probabil intr-un alt articol, mai pe larg.
Ca sa inchei, luand exemplul CFP-E (Commercial Film Producers of Europe), apartenenta Studioset in cadrul federatiei pentru asociatii de productie publicitara incantandu-ne si entuziasmandu-ne every step of the way) , este extrem de important ca pe viitor (sper cat mai apropiat) sa investim, cu totii, mai mult energie pentru o mai buna comunicare si colaborare intre casele de productie. Momentan, datorita contextului, tindem sa ne izolam dar cred ca trebuie sa trecem peste aceasta perioada impreuna.
