[Netul salbatic] Aida Economu: Sunt pro semnalarea conținutului plătit. Am făcut-o de fiecare dată. Mi se pare mai elegant și mai decent așa

Discutăm despre influencer-marketing-ul de la noi cu cineva care nu se consideră un influencer. Și care nu consideră că avem neaparat o astfel de industrie. Pentru Aida Economu, actriță, reprezentată de Romanian Artists Agency, influența în marketing înseamnă Benetton, Bansky sau cameo-urile lui Hitchcock.

Revenind, una din problemele semnalate ar fi open relantionship-ul tacit, specific prea multor influenceri, care promovează prea multe branduri, iar asta pornește, uneori, de la briefuri care nu sunt 100% compatibile cu ei. Soluția ar fi coerența, a influencerilor cu identitatea lor, și a brandurilor cu audiențele.

”Orice platformă de socializare reprezintă o hartă narativă personală, de aceea, cred, e bine ca vocea “povestitorului” să nu sune fals, să fie ca cea din realitate.”

Aida ne povestește în continuare despre diferența dintre influenceri și brand-ambasadori, despre un exemplu personal din zona responsabilității online, dar și despre controversele recente.

Influencer vs ambasador de brand

În primul rând, trebuie clarificat ceva. Eu sunt actriță, nu influencer. Contul meu este unul cât se poate de personal, aproape intim aș zice, despre mine, cu mine și universul meu. Nu are nicio strategie în spate. Este o expresie personală.

Faptul că sunt actriță și că am căpătat ceva vizibilitate datorită serialelor de televiziune în care am jucat și că există branduri (nu multe, și accept și mai puține) care mă abordează pentru a le endorsa produsele, este altceva. E o linie fină, cred eu, între endorser/ambasador și influencer.

Ambasadorul e cooptat de branduri pentru renumele pe care îl are în domeniul lui de activitate. Încerc să explic plastic. Adicătelea: se ia una bucată celebritate (nu găsesc un cuvânt mai potrivit) pentru a vinde un produs anume, merdenele de exemplu, și pentru a-i creste valoarea prin cine îl reprezintă, iar aceasta devine ambasador al brand-ului, al merdenelelor, oferindu-i exclusivitate pe categorie de produs. Ambasadorul unui brand se “dedica” brandului. Evident, este important să îi placă merdenelele.

În 1973, in America, Lauren Hutton, semna cu Revlon un contract de 250.000$ pe an (20 de zile de munca), în banii de astăzi însemnând 1.440.000 $, ceea ce la vremea aceea era cel mai mare contract din istoria modellingului. Colaborarea (exclusivitatea) a durat 10 ani. Un an întreg și-a exasperat agenta, refuzând toate job-urile pentru produse de make-up, vânând cu răbdare ceea ce a urmat. A fost pionier în industria ei, speculând nevoia brandurilor de a se asocia nu doar cu o față, ci cu o identitate. 

Și cred ca toți acești termeni trebuie clarificați. Dacă o celebritate sportiva e imaginea unei mărci de mașini, nu înseamnă ca e influencer. Dacă Ilie Năstase face reclamă la Adidas, nu e influencer. Și tot așa.

Colaborări

Eu, prin prisma meseriei, am făcut extrem de multe reclame și am colaborat cu o mulțime de branduri pentru campanii de sezon. Am fost remunerată pentru serviciul prestat (actriță/model). Dacă vreuna din reclamele/ campaniile acestea ajunge in galeria mea de pe Instagram este strict pentru că îmi place fotografia/brandul etc, nu este o obligație contractuală.

“Răsfoind” contul meu de Instagram observ că de ani de zile sunt ambasador al Pieței Matache... și nu mă plătește niciun domn Matache (domnule Matache, dacă citiți... sunt prima care postează când apare leurda).

Cât despre comunitatea influencerilor din România... eu urmăresc Oameni care mă influențează. De exemplu, Exarhu mă influențează să mănânc mai mult decât îmi permite vârsta și silueta, Julian Britnic mă influențează să-mi mențin sarcasmul și ironia în formă, Ada Galeș mă influențează să lupt și pentru cauze, nu doar pentru oameni, Ileana Sebe îmi influențează tihna (galeria ei de Instagram e terapeutică, recomand).

Responsabilitatea unui influencer

Influencer sau neinfluencer (sau nea influencer cum ar spune Exarhu), cred că limitele și le setează fiecare și mai cred ca nu poți să fii responsabil pentru fiecare om care “te urmărește” în social media (sunt conturi cu sute de mii de urmăritori). Eu abia reușesc să fiu responsabilă față de planetă (e foarte complicată treaba cu reciclatul în București), darămite față de oameni pe care nici nu-i cunosc.

Dar, da, când notorietatea ta a depășit sfera prietenilor, a cunoscuților, a oamenilor din breaslă și ajunge la lumea largă, trebuie să cântărești foarte atent ce spui. La un moment dat, în paralel cu un interviu, am făcut și o postare în care specificam ce greutate am, mândră fiind că mi-o mențin de atâția ani. Mult mai târziu, după ce a început difuzarea serialului Profu’, la care se uită foarte mulți adolescenți, am primit un mesaj de la o elevă care îmi spunea că și ea vrea să se facă profesoară (rolul meu din serial e de profă), ca s-a tuns ca mine și că ține dietă să ajungă la kilogramele pe care le menționasem eu în interviu și în postare.

M-am panicat. Mi-am spus că am înfometat aiurea o adolescentă. Kilogramele mele sunt puține, dar eu sunt mignonă, ceea ce, datorită unor proporții corecte, nu se vede nici pe film, nici în fotografii. În fine, m-am stresat foarte tare. I-am răspuns, încercând să subliniez că treaba cu kilogramele e o prostie și că ține de construcția fiecăruia. De aici înainte, cred că e responsabilitatea părinților. 

Semnalarea conținutului sponsored

Sunt pro semnalarea conținutului plătit. Am făcut-o de fiecare dată. Mi se pare mai elegant și mai decent așa.  Sunt PRO total, nu am niciun argument contra.

Relația cu brandurile

Din afară, pare un open relationship. Toată lumea e cu toată lumea. Fireste că generalizez. Există și cazuri izolate, mai de modă veche. Atât brandurile, cât și influencerii, ar trebui să păstreze un soi de coerență. Brandurile în raport cu numitorul comun al oamenilor care le promovează produsele, iar influencerii în raport cu ei și cu identitatea lor.  Slăbiciunea majoră este cantitatea. Apoi, brief-urile impuse care sunt departe de a fi tailor made, cum ar fi normal.

Un mediu online mai curat

Cuvântul “curat” în ecuația asta poate avea altă valoare pentru fiecare, însă, “cinstit” mi se pare mai potrivit. Să fii egal cu tine. Orice platformă de socializare reprezintă o hartă narativă personală, de aceea, cred, e bine ca vocea “povestitorului” să nu sune fals, să fie ca cea din realitate.

Cât despre guideline-uri, as putea dezbate ce e bine și ce e rău, cu cei din breasla mea, pe subiecte legate de industrie, eventual despre prezența noastră pe rețelele de socializare, dar nu aș îndrăzni să dau un sfat în domeniul acesta unui om care și-a făcut o meserie din asta. Dacă am o rachetă de tenis acasă și mă mișc binișor cu ea, nu mă duc la Simona Halep să ii zic cum cred eu că ar fi bine.

Reglementări în influencer marketing

InfluMarkeCe? Cu părere de rău, dar marketingul pe plaiurile online mioritice este o floare de colț (sau după colț). Iar platformele de socializare sunt cel mai ieftin suport pentru asta.  Marketing a făcut Benetton, a făcut Jean Touitou cu A.P.C, a făcut Hitchcock fiind starul propriilor lui filme, a făcut Phoebe Phillo - o absență în online și extrem de zgârcită cu aparițiile publice, a făcut Banksy, au făcut Daft Punk. Restul e tăcere. Știu că m-am îndepărtat de realitate și de întrebări, că m-am dus în altă ligă, dar ăștia sunt “influencerii” mei în ceea ce privește marketingul.

Controversele recente

Despre cazul Plush nu știu nimic, nu a ajuns la mine. Cel mai probabil oamenii din lista mea de “prieteni” nu sunt consumatori, și din câte înțeleg, bine fac. Cât despre Colo, am citit în presă. Am intrat de curiozitate pe contul acestuia de Instagram și am respirat ușurată când am văzut că niciunul din “prietenii” mei nu îl urmăresc, apoi mi-am ridicat ochii și am văzut câți urmăritori are. Șoc și groază. O generație chinuită de repere bolnave și de alienare... trist!

Multe dintre articolele despre acest caz menționau “educația sexuală”...mă iertați, dar instigarea la viol nu are nicio legătură cu educația sexuală, poate doar cu educația primită acasă și cu o parafă (în frunte dacă se poate, vă rog) care să ateste ca respectivul e “bolnăvior” la mansardă.
Nu știu cum a reacționat comunitatea influencerilor, știu cum au reacționat oamenii din spatele conturilor, femeile, cu precădere. Și toată lumea a avut aceeasi părere: Nu trebuie iertat!(vorba lui).

Subiectele “grele” din conversația influencerilor

Ecosistemul pe care îl propun rețelele de socializare e altul. Expunerea “pe internet” a devenit o carieră. Discursul, pe niște platforme care propun ca tip de comunicare principală imaginile, devine, probabil, derizoriu. Cei care au o voce puternică (care se traduce prin mulți urmăritori) e bine să și-o folosească, totuși. Doar că, discursul... nu e acțiune. Și, oricum, e cam complicat să scrii despre PSD deasupra unui șampon care face părul senzațional.