Facultatea de Farmacie, jurnalism, antreprenoriat, marketing, stand up. Cateva din capitolele experimentate de Andreea Georgescu pana acum. A scris la Evenimentul zilei, a fost reporter TVR, la 26 de ani era redactor sef libertatea.ro si unica.ro. Apoi a lansat Webspire, o agentie specializata in marketing si comunicare online. Si, de cativa ani, face stand up la New York. O poveste numai buna pentru zilele acestea ciudate, ne-am zis. Pentru ca e nevoie de umor pe langa toate lucrurile serioase. Iar Andreea le impleteste foarte bine: compania, clientii seriosi si glumele.
Pentru mine nu exista comunicare fara umor. Colegii mei stiu asta, clientii nostri stiu asta. Mi se pare minunat ca multe dintre brandurile pentru care lucram sunt foarte deschise sa nu se ia prea mult in serios
Cum e sa fii antreprenor si sa faci stand up in SUA, care e disciplina din spatele glumelor si ce faci cand nu rade nimeni, povesteste Andreea dupa cum urmeaza.
Inceputurile in comunicare
Asta cred ca e unul dintre putinele lucruri care ma caracterizeaza. Comunic bine. Cel putin la nivel profesional, e necesara mentiunea asta, pentru ca altfel terapeutul meu ar avea serios de comentat in legatura cu abilitatile mele de comunicare…
Comunicarea m-a ales pe mine. A venit si m-a luat direct de la Facultatea de Farmacie, unde ma trimisesera ai mei. De-acolo m-a dus la Facultatea de Jurnalism. Dupa in mass-media. Sunt printre norocosii care au reusit sa treaca prin toate canalele media. Era mare chestie sa scrii la ziar si ma mandream ca-mi semnam articolele in Evenimentul Zilei. Sau ca-mi aparea numele in genericul de final al unei emisiuni de la TVR. Practic se uitau toti ai mei de-acasa la tv o ora, pentru aceasta secunda de glorie in care scria “Reporter: Andreea Georgescu”, alaturi de alte sute de nume. Am cunoscut succesul de mica, e adevarat.
Apoi am ajuns in media online si n-am mai plecat ani buni. Din postura de redactor sef la libertatea.ro si unica.ro, la 26 de ani, m-am decis sa ma lansez pe cont propriu. Tot in comunicare. Asa am inceput Webspire, o agentie specializata in marketing si comunicare online, dar care sufera de empatie cronica offline, cum frumos ne-a caracterizat Razvan Exarhu. Pentru ca, desigur, printre pasiunile mele, se numara si dropping names.
Stand up
Eu glume am facut dintotdeauna, ca in spiritul tau asta am fost crescuta acasa. Si bunicul si tatal meu erau responsabili cu rasul in familie. De noi, cu noi, nu conta. Iar asta mi-a format si mie un anumit tip de gandire si un stil de a observa si privi lucrurile astfel incat sa le fac mai usor de procesat prin umor.
La stand-up am ajuns dintr-o intamplare si la recomandarea lui Marin Grigore, un actor de la care luam lectii de actorie la Teatrul de Arta. Initial nu mi s-a parut ca e pentru mine, dar daca tot faceam un drum pana la New York, am zis sa incerc acolo.
Ceea ce am si facut. Am urmat un curs de 5 zile intai, iar dupa am avut o aparitie de 5 minute intr-un spectacol de la Gotham Comedy Club. A fost wow. Eu, o fata de la Maneciu, tocmai facusem sa rada vreo 80 de americani. In engleza, ca in romana nu prea a prins. A fost minunat. Asa ca anul urmator, in toamna, am mers in NY pentru un program de un an la American Comedy Institute, unde am invatat despre Comedy Writing and Performing.
Ce a urmat
Au urmat zeci de spectacole in zeci de cluburi new yorkeze, unde tot adaptam si mixam umorul, astfel incat sa nu-i omor (omor prin umor :D, pun intended) prea tare cu stilul meu dark si sec. Cursul l-am terminat in primavara lui 2018, iar de atunci am mers la fiecare 2 – 3 luni in NY pentru alte spectacole.
Nu fac niciun ban din asta, e o investitie continua. Si, in plus, e si destul de greu, nu ascund. Pentru ca atunci cand sunt acolo, ma trezesc cu noaptea in cap sa prind niste ore bune de lucru si pe fusul orar romanesc. Chiar daca sunt acolo, lucrez zilnic pentru business-ul meu din Romania. Alta varianta nu exista. E un pic obositor, dar cu munca multa sunt obisnuita, e ok. Probabil, ca si umorul, e cumva si asta parte din ADN-ul meu.
Descoperiri
Nu prea m-a schimbat, doar m-a obligat cumva sa ma expun in fata lumii. Sa nu mai fiu doar cea mai amuzanta de la mine din birou (scuze, colegelor mele, si voi sunteti foarte funny :D), ci sa ma expun pe o scena si sa fac niste oameni sa rada. Pe viitor, as vrea sa se concretizeze in cat mai multe proiecte care sa implice scenarii de film sau seriale tv.
Pana acum am scris (multumesc mult, Leti) la “Triplusec”, un serial de comedie un pic dark, dar foarte misto si smart, ca doar e facut de noi, care a avut un sezon la PRO TV. Iar anul trecut am scris si o piesa de teatru – “Viata la birou”, pentru Dacris, unul dintre clientii nostri.
Piesa a rulat in circuit inchis, dar sa am ocazia sa lucrez, din nou, cu doamna Oana Pellea, Letitia Rosculet si o multime de actori foarte talentati, a fost cam bine. O directie a vietii mele pe care nu mi-am imaginat-o pana acum vreo doi ani. Asta e partea misto cand te apuci sa faci ceva totally random, cum a fost pentru mine stand-up-ul: nu stii niciodata unde te poate duce si ce va urma.
Disciplina
Seinfeld zice ca pentru 10 minute bune de comedie, cu glume care sa rupa, toate lucreaza un an de zile. Foarte multi comedianti lucreaza, in medie 2 – 3 ani, cel putin in America, pentru a avea renumitele “tight five”, adica 5 minute de comedie cu care sa ai niste rasete bune. E multa munca in spatele a ceea ce pare un show foarte relaxat si casual, in care toata lumea se simte bine. Toata lumea mai putin comediantul.
Exagerez, desigur. E greu sa vezi ca lucrezi ore in sir la niste glume si dupa feedback-ul audientei sa nu fie cel asteptat. Si ca ceea ce suna funny in capul tau nu prea e funny si in realitate si trebuie sa reiei procesul de scriere. Uneori o conjunctie, o prepozitie sau o pauza in dictie pot schimba cu totul sensul unei glume. E foarte mult despre fine tunings si aici, ca si in orice campanie de marketing, iar atentia la detalii face diferenta. E cam frumos.
De ce e nevoie pentru a fi comediant
De simt al umorului, asta in primul rand. Ajuta. Si de niste spirit de observatie si curiozitate. Si, nu in ultimul rand, de mult bun simt. Apoi, singura regula pe care o am este ca nu las o zi fara sa scriu ceva. Ori in notes, pe telefon, ori in carnetelul meu special de glume, unde scriu glumele mereu cu un creion mecanic. Fixuri de om batran. Scuze, cu experienta.
Nu sunt toate bune, chiar dimpotriva, dar e important ca exercitiu si rutina. Iar apoi, dupa cateva luni, chiar poti gasi o premiza de calitate printre ele. Am patit.
Momente in care ai vrut sa renunti
La stand-up n-am vrut sa renunt niciodata, nici cand am bombed pentru prima oara. E ingrozitor sa nu rada nimeni la glumele tale. Dar am luat-o personal, cumva ca o sa va arat eu ca I got this si ca nu ma sperie niste oameni care nu ma gasesc funny. Ceea ce i se intampla, fiecarui comediant, de fapt. Se si spune ca you’re not a really comedian until you bomb.
Cand am scris la serial, da, am vrut sa renunt. Teoretic, pentru ca renuntarea nu prea e parte din structura mea umana. Era cam greu sa primesc feedback brut, fara niciun fel de sugar coating, asa cum am invatat eu ca se face in companiile cu care lucram de peste 10 ani.
Si m-am trezit in acest mediu total nou, in care habar nu aveam de nimic, ca nu mai scrisesem scenariu in viata mea, ca nu stiu nimic. Si e greu cand tu esti de multi ani stapanul inelelor la birou si vine cineva sa-ti spuna ca nu stii, ceea ce era foarte adevarat, ca habar n-aveam.
Dar a fost o lectie foarte importanta pentru mine si m-am felicitat ulterior ca am reusit sa o iau din nou de la 0 intr-un domeniu complet nou. Chiar mi-as da un premiu pentru asta. Sau daca vrea altcineva sa-mi dea, sunt deschisa.
Descoperiri
Prima si cea mai mare descoperire a fost ca mai sunt si alti oameni carora li se pare amuzant ceea ce-mi trece mie prin cap. Ca radem in bulele noastre si cu prietenii nostri, dar nu stim daca exista ras in afara lor. Exista.
Mi-a zis o doamna dupa un spectacol ca “you have a unique voice, very different than of other female comediens”. Si raspunsul meu, mereu pe faza, a fost ca e, probabil, din cauza accentului. In capul meu, chiar am tradus “voice” ca “voce”, dar am vrut si sa par modesta si spirituala in acelasi timp. Deci potential ar putea fi, dar si noi trebuie sa ne dorim victoria.
Umorul si comunicarea
Umorul e doar o alta forma de comunicare. Una care ne ajuta sa transmitem unele mesaje mai usor si sa ne facem intelesi mai rapid si pe termen lung. Pentru mine nu exista comunicare fara umor. Colegii mei stiu asta, clientii nostri stiu asta. Mi se pare minunat ca multe dintre brandurile pentru care lucram sunt foarte deschise sa nu se ia prea mult in serios si sa abordeze un tip de comunicare naturala si autentica atunci cand le vorbesc consumatorilor.
M-a ajutat foarte mult toata experienta mea profesionala de pana acum, pentru ca daca n-as fi fost organizata, n-as fi reusit sa jonglez intre toate domeniile de activitate in care m-am implicat si business-ul de zi cu zi. In plus, am mare noroc cu o echipa (fetelor, puneti-va mainile la urechi) foarte ok, fara de care n-as fi reusit sa ma impart intre toate lumile din mintea mea.
