Suntem izolați, stăm acasă. De voie și de nevoie, mirosim ulei esențial de arbore de ceai, spălăm mâinile și le „spirtuim” cu atâtea soluții, încât degrabă vor arăta ca niște figuri de ceară. Așteptăm să treacă răul cel mare, cu frigiderele pline de bunătățuri și ferestrele deschise, ca să știm că suntem liberi.
Panica nu ajută. Dar cum altfel să faci o lume sceptică să te asculte? Prin informare corectă. Cu cât mai multe și mai mari sunt cifrele, cu atât argumentele sunt mai convingătoare. Aici cifre nu prea avem, în schimb vă arătăm niște răspunsuri venite în weekend tocmai din China. Am vrut să vedem care e starea de spirit acolo, cum se arată virusul pe stradă și la TV, cum a început și cum decurge a n-șpea zi de carantină, dar și să-l cunoaștem pe David Lutsyk, un fost PR-ist care de aproape doi ani activează în calitate de profesor de engleză și predă dansuri la o școală din China. David mai are și un blog despre viața lui, despre călătorii și nu numai.
Biografie
David Lutsyk - un băiat simplu, care iubește oamenii și pe Dumnezeu. Momentan trăiesc în capitala Chinei, Beijing. Lucrez ca profesor de engleză și predau dansuri la școală. Și îmi place foarte mult. În trecut, am fost dansator, sunt și directorul școlii de dans din Chișinău „United Skillz”.
În paralel, am studiat Jurnalismul la ULIM, iar în anul III, am început practica la Simpals, în calitate de jurnalist și autor. Ulterior, am lucrat acolo oficial, devenind PR managerul proiectului Sporter. În acea perioadă, m-a luat valul călătoriilor și am început să zbor în diferite țări de pe diferite continente. Drept urmare, m-am pomenit în China. :)
Din Kiev spre Chișinău
Sunt din Ucraina. Părinții mei schimbau des locul de trai, din cauza lucrului și datorită vocației, de aceea, de mic copil eram în călătorii. M-am născut în Kiev. Dar la vârsta de 6 ani ne-am mutat cu traiul în Gruzia, orașul Tbilisi și am locuit acolo 4 ani. După care am revenit în Ucraina. Apoi, așa cum mama mea e de origine armeană, am reușit să locuim și în Armenia un pic.
În Moldova, pe părinții mei i-a adus ocupația lor. Și pe la începutul lui 2007, noi deja locuiam în Chișinău. Am fost admis la colegiu, am înțeles că ne vom reține aici pe mult timp și mi-am făcut o mulțime de prieteni. Așa Moldova mi-a devenit a doua mea patrie, chiar dacă eu nici măcar nu sunt moldovean. Apoi, am depus documentele la ULIM, la Jurnalism. Și deja cum a fost mai departe, ați citit mai sus. :)
China
În 2018, când încă eram în RM, mi-am dorit să învăț limba chineză. Am vrut să aflu cât mai multe despre această țară. Și mereu am visat să trăiesc în Asia și să cunosc mai bine cultura chineză. În timp ce învățam limba, am descoperit în youtube vlogurile unor oameni care lucrau în China ca și profesori de engleză, de dansuri, muzică ș.a. Și m-a intrigat o astfel de posibilitate de a merge încolo. Nu pentru bani, ci pentru călătorii. Mi-am pregătit documentele, cu două zile înainte de zbor mi-am luat bilet într-o singură direcție, și dus am fost.
China e atât de modernă, oamenii utilizează tehnologiile la maximum, pe drumuri - roboți, chiar și roboți polițiști sunt. A fost dragoste la prima vedere. M-am simțit undeva în viitor, iar eu iubesc această senzație.
Blogul
Este un proiect în care povestesc despre viața mea, călătoriile mele, și nu numai. În fiecare zi sunt inspirat de ceva nou și dacă această inspirație nu mă lasă, atunci încep să merg în acea direcție. Așa cum de profesie sunt jurnalist, îmi place să filmez și să vorbesc în fața camerei sau să scriu vreun articol. De la început, filmam despre călătoriile mele în Europa, în America de Sud, iar acum din China.
Să fiu sincer, vizualizările videourilor despre acele țări nu erau atât de multe ca cele despre coronavirus. Am filmat câteva episoade despre acest virus, care au prins la public, căci eu arătam chiar tot ce se întâmpla în China, la modul real, având în vedere că mă aflu nemijlocit în țara de unde a pornit virusul. Acum îmi vin multe idei noi pentru vlogul meu, dar nu vreau să deschid toate cărțile. Mai întâi le dau viață, apoi le veți vedea voi. Simt că trebuie să-mi continui vlogul și să nu mă axez doar pe un singur subiect.
Despre Coronavirus
Noi, cei din China, am auzit de virus încă din luna decembrie. Dar informațiile erau de genul: e o nouă gripă. Nu existau încă tare multe detalii. La începutul lui ianuarie erau deja zeci de persoane infectate, apoi sute. Noi deja atunci purtam măști, chiar dacă în Beijing încă nu exista niciun caz. Atunci Wuhan era epicentru, dar bine că a fost blocat la timp.
Eu am reacționat calm. Nu m-a îngrijorat deloc. Mai periculoasă este frica, decât virusul în sine. Și în viață sunt la fel un om calm, niciodată nu fac panică. Și chiar de la primele noutăți despre faptul că virusul a ajuns în mase, eu încercam să-mi instruiesc prietenii și să le deschid ochii. Pe mulți i-am ajutat să treacă peste această pandemie calm, totuși pe mulți cunoscuți nu i-a lăsat panica.
Virusul de la fața locului
Lumea a început să se îngrijoreze, când virusul s-a răspândit în țările vecine ale Chinei. Cu toții cunoaștem că cel mai mare flux de turiști din întreaga lume sunt din China. Probabil când virusul a început să se răspândească, unii turiști chinezi puteau fi deja infectați.
Desigur, mulți oameni din alte țări trăiesc și lucrează în China, de aceea nu m-am mirat când virusul a pătruns în țările vecine, iar acum atacă toată planeta.
În China nu era panică, în măsura în care povestesc despre asta instituțiile de presă din lume. Nicăieri nu s-a întâmplat ca oamenii să cadă pe străzi și să moară, că în marketuri nu mai sunt produse sau că nu mai există măști. Toate astea sunt minciuni.
Din prima zi de carantină totul a fost calm. Când a fost anunțată carantina, toți stăteau acasă cu săptămânile. Ieșeau doar la magazin sau farmacie. Dar în China nici nu trebuie să ieși din casă pentru a cumpăra produse sau medicamente. Serviciile de livrare îți aduc tot ce ai nevoie.
M-am convins că nu trebuie să crezi în presă și că trebuie să verifici informațiile. Pentru că principalul obiectiv al marilor instituții mass-media este acela de a alarma cetățenii și de a semăna panica, deoarece astfel de știri „rele”, cu titluri fierbinți, cresc vizualizările, popularitatea și profitul.
Toată informația care îmi apare în fața ochilor o percep 50/50. Pot să cred doar jumătate, iar de veridicitatea celeilalte jumătăți mă asigur, încercând să o aflu singur.
Măsuri de prevenție
Chinezii ascultă de conducere. Dacă s-a anunțat carantină 2-6 săptămâni, înseamnă că se stă acasă. Ascultați de ce spune Organizația Mondială a Sănătății. Stați acasă, spălați-vă pe mâini, nu atingeți fața dacă sunteți în locuri publice, purtați măști, chiar dacă nu sunteți infectați. Iar dacă există simptome, nu ieșiți din casă și chemați doctorul.
Mesaje de acasă
Când virusul a apărut în Moldova și Ucraina, au început să-mi scrie prietenii, cunoscuții, chiar și oameni pe care nu-i știu, pentru vreun sfat, căci cunosc că mă aflu în China sau au văzut blogul meu. Cu o „ușoară” panică mi-au scris ca să le spun cum să se protejeze de virus și cât e de periculos acest coronavirus.
Nu m-am gândit să mă întorc acasă. În China e sigur. Am simțit că virusul se va împrăștia peste tot în lume, căci e ca și cu gripa. Rămân aici încă vreun an sau doi. Cu voia lui Dumnezeu.
Sfaturi
Cel mai important: nu panicați. Frica și panica sunt mai rele decât coronavirusul. Nu mai cumpărați cu tonele din supermarketuri, mâncarea nu va dispărea nicăieri, mai ales hârtia igienică. Fiți raționali și înțelepți. În lume au existat o mulțime de epidemii, dar am trecut peste toate. Stați acasă și respectați regulile de igienă.
Așteptați, sperați la mai bine și totul va trece. Pentru mine, o lună jumătate de carantină a fost minunată. Am citit cinci cărți, am petrecut timpul meditând și am aflat o mulțime de lucruri noi. Utilizați timpul cu cap, atunci nu vă va fi plictisitor și această perioadă va trece repejor. Fiți sănătoși, aveți grijă de voi și nu uitați că spaima nu duce la nimic bun. Treceți de această perioadă calm, în pace.
