[Cauzele influencerilor] Dana Rogoz: Evit sa dau cate un share din cand in cand, ci mai degraba sustin pe termen lung anumite asociatii

Blogosfera era aproape inexistenta atunci cand, incurajata de Andreea Esca, s-a hotarat sa isi faca blog. Timp de trei ani, Dana Rogoz a scris doar din pasiune, fara niciun castig material. Scria pentru ca o luase valul libertatii de exprimare, fara presiune sau cenzura. Odata cu strangerea unei comunitati solide in jurul brandul ei din online, social media a devenit un extra job. Pe langa cele de actrita si antreprenor.

Dana Rogoz scrie astazi pe blog, pe Facebook și pe Instagram despre spectacolele, filmele sale, si despre rolul cel mai frumos pe care il joaca, acela de mama. 

”Chiar ma pot mandri cu comunitatea pe care am reusit sa o adun in online. Trebuie doar sa fiu atenta, sa am mare grija de ea, pe masura ce numarul ala de likes creste. Nu ma intereseaza sa ma urmareasca un numar tot mai mare de oameni, dar care creeaza o atmosfera neprietenoasa in sectiunea de comentarii. Prefer sa pastrez aproape mai putini oameni, dar cu care sa impartasesc aceleasi valori”. 

Povestim cu Dana Rogoz printre altele si despre responsabilitatea sociala mai jos. Desi nu se priveste ca un influencer, reuseste sa inspire oamenii din comunitatea ei sa i se alature in campanii ale diverselor organizatii pe care le sprijina. In plus, tot ea a luat initiativa civica #copaciidepestradamea, prin care a reusit sa determine autoritatile sa planteze pana acum zece copaci pe strada sa. In alveolele ramase goale in urma defrisarii copacilor.

Inceputuri in social media

Am inceput in urma cu aproape 10 ani. Pe atunci jucam in seriale, iar in pauzele dintre filmarile de la Buftea, ma retrageam intr-un colt si scriam un articol nou. Tot in aceeasi perioada aveam o rubrica in revista The One si eram, sa spunem, la curent cu fashion news-urile, dar si cu amploarea extraordinara pe care o luasera bloggerii internationali in industria modei.

Era momentul in care acestia ocupau pentru prima oara primele randuri de la fashion week-uri si sa influenteze major fluxul acestei industrii. Mi se parea fascinant cum niste fete cu care impartaseam pe vremea aceea aceeasi pasiune - cea legata de moda - ajung sa aiba un cuvant major in aceasta lume. Asadar mi-am deschis blogul orientat catre zona de fashion news, street style si, ulterior, stil personal. Andreea Esca a fost cea care m-a incurajat sa fac acest pas.

Blogosfera romaneasca era ca si inexistenta, asa ca nu castigam nimic din munca (aproape zilnica) pe care o faceam pentru blog. Cred ca in primii 3 ani nu am castigat nimic. Dar ma luase valul, scriam de placere, fara sa simt nicio presiune, fara sa mai existe un PR al unei televiziuni care sa imi poata cenzura intr-o oarecare masura mesajul sau, in orice caz, directiona catre alte scopuri. Nu, de data aceasta pur si simplu ma bucuram sa le vorbesc direct celor care ma urmareau inca de cand eram Abramburica, poate.

Profitand de imaginea creata in foarte multi ani de munca, Google fiindu-mi prieten si indexand repejor blogul meu printre primele optiuni, am ajuns sa strang destul de repede o comunitate relevanta de oameni, oameni care imi semanau, cu care impartaseam aceleasi valori, care aveau in mare parte aceeasi varsta cu mine, care treceau cumva prin aceleasi etape ale vietii.

Cum ai devenit influencer

Am devenit "influencer" in momentul in care acest cuvant a iesit din mediul de agentii - publicitate, in strada. Acum toata lumea il foloseste si recunosc ca ma identific greu cu el. Traseul meu a fost unul complet diferit fata de cel al multor influenceri de la noi. Pentru ca publicul meu ma cunostea cu mult timp inainte sa apara retelele de socializare, blogurile, Instagram-ul.

Foarte multa lume s-a folosit si se foloseste in continuare de online pentru a-si crea un tip de personaj. Eu m-am folosit de acest mediu tocmai pe dos, pentru a le comunica celor care ma stiau ca personaj - fie ca vorbim de Abramburica, Mimi, Andreea, Ingrid, fie "fata aia care pozeaza la panou sau apare in reviste" - cine sunt eu in afara acestor masti.

Sigur ca odata cu trecerea timpului activitatea mea in online a inceput sa devina remunerata, cum e si firesc sa se intample, am inceput sa am tot mai multe colaborari si sa devina implicit un job. Un extra-job in cazul meu, caci in acesti 10 ani de cand am blog am terminat UNATC si am ajuns sa profesez ca actrita ceva mai serios decat o faceam inainte. Dar tocmai ca e un job care imi permite, realist vorbind, sa fiu actrita in Romania. Fara castigurile din online, in mod evident viata mea ar arata diferit, copilul nu ar putea merge la o scoala privata, iar eu nu as putea sa fiu selectiva in alegerea proiectelor artistice.

Lucrez zi si noapte timp de luni de zile la un spectacol de teatru, pe care si daca il joc ani de zile, stiu foarte clar ca nu voi ajunge sa castig mai mult decat dintr-o campanie in online pentru care muncesc 3 zile. De aceea cand ii aud pe alti "influenceri", care nu activeaza decat in online si care nu au si, in cele mai multe cazuri, nici nu au avut vreodata alt job ca "e tare greu sa fii influencer", recunosc ca ma amuz.

Mi-a fost muuuuult mai greu, copil fiind, la filmari de noapte, in frig, cu stat cu lunile departe de parinti si filmat de la 5 dimineata, pana cand adormeam la cadru, in decoruri. Si imi e indiscutabil mai greu - din toate punctele de vedere - sa lucrez pentru un proiect de teatru independent sau film. Dar in acelasi timp, acolo ma duce sufletul, daca vreti. Suna pompos, dar asa e.

Pastrand proportiile, desigur, daca afara actorii au ajuns acum sa aiba conturi de Instagram, prin care endorseaza diverse branduri, asta nu cred ca ii transforma definitiv in "influenceri" - cel putin in acceptiunea locala a termenului. :)

O comunitate de femei mature

Publicul meu e cel care a crescut odata cu mine. La inceput le vorbeam despre moda, pentru ca in acea perioada - a liceului! - eram preocupata mai mult de rochii si pantofi. Acum le vorbesc despre temerile pe care le am ca parinte pentru copilul meu sau despre nevoia din ce in ce mai puternica de a ne intalni in offline, si simt ca ei ma inteleg. Pentru ca sunt, in esenta, ca mine. Si ei trec prin aceleasi etape.

Chiar fac acest "experiment": o data pe an extrag la intamplare 10 prietene ale blogului  meu si le invit la un brunch. Vreau sa le cunosc personal, sa stiu exact cui ma adresez. In felul acesta vad si cum a evoluat publicului meu. Si intotdeauna am avut surprize placute. Am o comunitate de femei mature, independente, cu care ma pot intalni si seara la teatru si in weekend la MNAC, cu care mi-ar placea oricand sa beau seara un pahar de vin, vorbind despre ultimele filme premiate la festivaluri.

Chiar ma pot mandri cu comunitatea pe care am reusit sa o adun in online. Trebuie doar sa fiu atenta, sa am mare grija de ea, pe masura ce numarul ala de likes creste. De aceea folosesc tot mai des acum butonul de "block". Nu ma intereseaza sa ma urmareasca un numar tot mai mare de oameni, dar care creeaza o atmosfera neprietenoasa in sectiunea de comentarii. Prefer sa pastrez aproape mai putini oameni, dar cu care sa impartasesc aceleasi valori.

Programul tau

Depinde de perioada. Daca am un proiect nou in teatru, atunci pot sa "traiesc" in teatru pentru o anumita perioada de timp. La fel si in cazul unui proiect de film. Dar sunt si perioade in care doar joc, deci am unele seri ocupate, iar in timpul zilei ma ocup de campaniile din online si de brandul propriu, Moon by Dana Rogoz.

Responsabilitatea sociala

Mi se pare just sa orientam comunitatea pe care am format-o catre campanii si cauze sociale, umanitare. Da, ma simt responsabila sa fac asta. Mai dificil este sa alegi cauzele carora vrei sa te alaturi si asocierea sa fie relevanta pe termen lung. Eu incerc, pe cat se poate, sa evit sa dau cate un share din cand in cand cu cate un caz, ci mai degraba incerc sa sustin pe termen lung anumite asociatii si demersurile lor.

Am cutia de mesaje private plina cu astfel de cereri individuale, pe care - oricat de mult m-as stradui - nu as putea sa le onorez in totalitate. Si nu imi place joaca asta de-a Dumnezeu. Ori aceasta "loterie a sortii". Eu cred ca e mai eficienta o sustinere pe termen lung a unei cauze in care crezi, chiar si a unei singure asociatii, ca sa poti dezvolta atent si responsabil mesajul pe care vrei sa il transmiti publicului tau. 

Cauze sustinute

De-a lungul timpului am sustin si sustin inca Hospice, World Vision Romania, United Way, Daruieste Viata si multe alte asociatii, mai mici. Am facut-o pentru ca asa am simtit, pentru ca am crezut in propunerile si in efortul lor extraordinar. Sunt fundatii si asociatii care schimba lumea in care traim si al caror mesaj merita si trebuie distribuit pe cat mai multe canale.

Dar am ales cu sufletul sa sustin (de mai bine de 6 ani) si asociatia Touched Romania. Asa cum spuneam la inceput, nu e suficient sa faci o postare pe stories si sa crezi ca ai ajutat, ca te-ai achitat si de datoria asta de influencer. :)

Nu, e vorba de mai mult de atat, de o sustinere continua, de o implicare convingatoare, care presupune resurse de timp si energie. Touched Romania este o asociatie care ajuta mamele aflate in imposibilitatea de a-si creste copiii, pentru a evita abandonul acestora. Mamele, alaturi de copiii lor, sunt gazduite graduit pe o perioada de pana la 1 an si sustinute in toata aceasta etapa, pentru a-si putea lua viata de la zero.

Am aflat de aceasta asociatie chiar de la una dintre mamele care au locuit in Casa Agar (una dintre locuintele asociatiei) si care a beneficiat implicit de ajutorul ei. Mi-a scris pe blog si Facebook, mi-a povestit in mare despre ce ar fi vorba, si ulterior ne-am vazut la Carturesti, la un ceai. Eram insarcinata cu Vlad pe atunci si, poate si din acest motiv, am simtit din prima clipa ca trebuie sa le ajut pe aceste mame cat pot eu de mult. Intre timp, mama care mi-a vorbit prima oara de Touched Romania mi-a devenit prietena.

Cum susții

Vorbim de campanii de strangere de fonduri sau campanii de informare sociala, depinde. Daca mai sus am vorbit despre Touched Romania - pentru care am dezvoltat campanii impreuna cu cele care conduc asociatia, am dezvoltat evenimente de strangeri de fonduri, licitatii, spectacole etc.

Am sa mentionez o alta campanie pe care am sustinut-o o perioada lunga de timp si care a avut un rezultat extraordinar: 9cu0. A fost o campanie desfasurata de Ursus Breweries, prin care am transmis femeilor importanta consumului de zero alcool in timpul sarcinii. Pentru asta am calatorit destul de mult inclusiv in mediul rural, am adunat oamenii in case de cultura si primarii si le-am vorbit, impreuna cu medici specialisti, despre efectele consumului de alcool in timpul celor 9 luni de sarcina.

Deci implicarea mea difera de la cauza la cauza.

Cum ajung campaniile la tine

Ajung pe toate caile. Mai ales in perioada sarbatorilor. Mi-e foarte greu sa refuz astfel de cereri, asa ca aproape in fiecare an, de Craciun de exemplu, ajung sa alerg pro-bono de la un eveniment de strangere de fonduri la altul, din dorinta de a ajuta cat mai mult posibil.

Copacii de pe strada Danei Rogoz

Am sa aleg sa vorbesc si despre o initiativa proprie, care e inca in derulare: #copaciidepestradamea. A pornit dintr-o frustrare personala. Efectiv nu mai suportam sa vad cum se taie copaci in cartierul meu si cum alveolele raman goale in urma lor, cu anii. Pe straduta pe care locuiesc, nu mai lunga de 200 m, disparusera in ultimii ani 10 copaci. Te mai loveai de cate o buturuga ramasa in alveola si atat.

Asa ca in ziua in care au venit sa taie copacul din fata casei, Radu si cu mine ne-am opus vehement. Am cerut o reevaluare a lui, pentru ca descrierea din autorizatia lor de taiere nu coincidea cu realitatea. Am mers la primarie, am facut cereri scrise, au ras de mine functionarii publici, am indurat umilinte si nu m-am oprit pana cand nu am salvat copacul respectiv si am reusit sa ii mobilizez pe toti sa replanteze copacii lipsa de pe strada mea.

Acum cand trec pe langa cei 10 tineri copacei sunt tare mandra de mine. Si copilul e mandru de mine pentru asta. Si vecinii din cartier ma opresc sa ma felicite :) Iar eu nu am de gand sa ma opresc aici. Am rugat comunitatea sa faca poze la alveolele goale si sa foloseasca "#copaciidepestradamea", pentru ca sunt constienta ca vocea mea se face mai auzita decat a lor pe astfel de probleme. Si profit de asta, normal, in folosul comunitatii. Asa ca primavara asta imi reiau activitatea si voi cere replantarea altor copaci taiati din Bucurestiul nostru care parca se vrea a fi tot mai putin verde.