Independența se uită la tine în fiecare zi altfel. Sunt zile pe care ți le face mai bune cu un zâmbet luminos, care radiază a libertate totală. Dar sunt și zilele în care te scrutează cu ochi neîncrezători, privind cum încerci să îți ții echilibrul mergând pe-o sârmă. Are ochi înțelegători când te știe fără asigurare medicală. Ochi curioși pentru voluntarii care te ajută să aranjezi o expoziție. Ochi somnoroși, ochi triști, ochi mereu noi.
Eliodor Moldovan privește independența direct în ochi de vreo cinci ani, de când a înființat prin Asociația K’ARTE, Camera K’ARTE, un spațiu expozițional care își propune, prin fiecare expoziție să aducă un suflu nou contemporaneității din Târgu Mureș. „Un spațiu restrâns tinde să se îmbâcsească mai repede și cred că e bine să aerisești cât mai des.”, crede el, și o pune în practică printr-un spectru cât mai divers de artiști: consacrați și emergenți, locali și străini, români și maghiari și tot așa. Diversitatea artistică are rol de leac împotriva unor diviziuni moștenite, într-o comunitate care nu e despre „public țintă”, ci despre comunitate întregită.
Începuturile K’arte
"Avem un spațiu mic dar găzduim și artiști mari."Asociatia K'ARTE e înființată în 2008 dar spațiul nostru, Camera K'ARTE, e activ de la sfârșitul lui 2014. Imediat, în 2015, l-am invitat pe Dan Perjovschi care a acceptat imediat să vină - a ținut și un artist talk la liceul de artă din Tg Mureș cu această ocazie, iar la Camera K'ARTE a făcut o expoziție superbă. A desenat și câteva zeci de fizionomii pe fereastra galeriei, a înghețat în spațiul nostru neîncălzit și a dat și cu mătura la final pentru că eu eram izolat acasă, bolnav. E o poveste.
Planuri vs realitate
În mare arată exat așa cum mi l-am imaginat la început. Un spațiu care să funcționeze ca o platformă pentru tinerii artiști locali dar și un incubator de proiecte inedite ale unor artiști consacrați, emergenți sau debutanți români, maghiari sau străini. O altă direcție importantă de care încercăm să ne ținem și acum - familiarizarea publicului local cu o serie de artiști interesanți cu origini mureșene.
Prima expoziție
A fost una de grup, reSTART, în care am recuperat câteva colaborări pe care le-am avut până să administrăm acest spațiu. Apoi o artistă din Tg Mureș, Noemi Bartis, a făcut o instalație în fereastra galeriei, în perioada sărbătorilor de iarnă - Crăciun suspendat, cumpărături fericite. Și tot așa. În anul următor au urmat altele, inclusiv unele de-a dreptul motivaționale precum cea a lui Péter Szabó (Mai departe) sau a lui Perjovschi (Fețe-fețe / Arcjáték) care au și fost primite foarte bine de public dar ne-au dat și combustibil să mergem "mai departe".
Ultima expoziție
O să amintesc trei dintre cele mai recente, din acestă toamnă: Ion Grigorescu cu o expoziție minunată de fotografie despre tîrgumureșeanca Marica, fosta lui soție, Adorjáni Márta cu expoziția Timp discret / Diszkrét idő, expoziție facilitată de Kata Ungvári-Zrínyi - un colaborator important, și Tensiuni / Feszültségek, un dialog "tensionat" între artist (Camilia Filipov) și curator (tîrgumureșeanca la origini Georgiana Buț).
Independenți în 2020
În România? Nu prea știu.
Consider că fac management cultural, atât cât fac, în Târgu Mureș. Iar aici lucrurile au cam înghețat în ultimii trei(sprezece) ani. La acest nivel, ca să rămân independent, trebuie din când în când să devin nesuferit pentru unii sau alții și să exsersez mereu mersul pe sârmă. Cert e că nici în 2020, ca și în 2018 sau 2008, nimeni nu te întreabă de sănătate (poate pentru că nu am asigurare medicală), nimeni nu se consultă cu tine privind politicile publice pe cultură. Din acest punct de vedere am atins culmea independenței.
Prețul independenței
Orice aș răspunde aici ar suna a victimizare și nu e cazul. Orice și oricâte lipsuri ar fi la mijloc, există și un mare câștig, o doză mare de libertate, care e esențială.
Alegeri de dragul publicului & de dragul artei
Luându-ne pe noi înșine drept măsură a lucrurilor. Dacă nouă ne place, sperăm să placă și altora, e atât de simplu. Nouă ne place artistul inteligent sau conceptual în egală măsură cu cel estet, dar fugim de exprimările rudimentare dar bine așezate în activisme la modă.
M-a frapat la ultimul barometru cultural publicat, faptul că aproape 80% dintre români vor să râdă atunci când merg la teatru. Într-un fel e explicabil dar și, paradoxal, atât de trist, de restrictiv, de previzibil. Vorba unui prieten: „să ne râdem!”.
În local
Înainte de a fi noi pe piață exista deja B5 Studio la Târgu Mureș (artist-run space - Bartha József), activ și acum, așa că efortul de formare a unui public era deja început. Nu cred deloc în „public țintă” când vine vorba de un spațiu de artă fără mize comerciale așa că ne rezumăm la a propune un program de calitate, atât cât putem și cât ne permitem.
Trenduri culturale
Nu cred că e vorba de trend sau aliniere, dar Târgu Mureș e un oraș cu o foarte importantă comunitate (artistică) maghiară pe care am respectat-o și susținut-o încă de la început, depășind obișnuita marotă locală a expozițiilor pe criterii etnice. Ca și alții din oraș, încercăm să depășim, să deblocăm aceste diviziuni moștenite.
Arta în comunitate
Aduce o perspectivă mereu diferită și proaspătă asupra lucrurilor, asupra contemporaneității. Un spațiu restrâns tinde să se îmbâcsească mai repede și cred că e bine să aerisești cât mai des.
Cu ochii pe
Îmi plac mulți artiști și din mai multe zone, de la conceptualismul rafinat al Ancăi Benera & Arnold Estefan la pictura atât de odihnitoare a Codruței Cernea pot digera multe și cu mare plăcere. Sau de la acționismul foto al lui Ion Grigorescu la practica mai așezată a lui Nicu Ilfoveanu sau chiar a lui Fekete Zsolt, un artist (foto) tîrgumureșean foarte interesant. În legătură cu spațiile și inițiativele ok, v-aș trimite în primul rând pe la vecini, B5 Studio la Targu Mures și MAGMA din Sfântu Gheorghe.
Decriptarea limbajului
Parcă îi aud pe ucenici, nedumeriți că lumea trebuie să depună un efort pentru a înțelege: ”De ce le vorbeşti lor în pilde?”.