[Cauzele influencerilor] Bogdan Bob Radulescu: Sa punem cu totii mana sa umplem forma, sa-i dam si fond

Neobosit, asa pare Bogdan Bob Radulescu, la o privire mai atenta pe profilul sau de Facebook. Se implica in toate cauzele si campaniile care ajung la el, strange fonduri pentru cazuri umanitare, prezinta evenimente, face stand-up si filmeaza pentru Epic Show. In plus, mai este si amuzant ca Haurentiu, un personaj celebru, creat pentru a ajunge la oamenii la care nu poate altfel.

Bogdan este un actor din Cluj, ajuns influencer cu un late night show la o televiziune locala, in vremurile cand termenul nu era atat de cunoscut. Si nici usor perimat. Treaba cu influencingul nu a fost niciodata pe lista lui de “to dos”, nu a avut vreo strategie, ci spune ca si-a facut doar meseria de actor. Acum are o voce puternica, atat in comunitatea clujeana, cat si in social media. Pe care o foloseste si pentru a crea vizibilitate unor campanii sau pentru a sustine cauzele sociale care vin catre el.

Nu are o pagina de Facebook sau un canal de YouTube cu numele sau, dar pe contul personal Bogdan Bob Radulescu este urmarit de peste 90.000 de oameni, la care apeleaza pentru a duce ajutorul si faptele bune acolo unde este nevoie de ele. Si pe care ii inspira cu postarile sale sa se implice in mersul bun al societatii civile. Am vorbit cu Bogdan despre munca sa si despre responsabilitate sociala.

Social media pe vremuri

Nu era. Era doar internetul, simplu, daca putem spune asa. Adica aveam emailul, povesteam pe yahoo messenger, socializam pe hi5 si intr-o vreme, usor, a aparut Facebookul, care le-a sintetizat pe toate. Am intrat in bula asta in 2008.

Prin 2012, am inceput o emisiune, un late night show la o televiziune din Cluj, Look Tv. Eram atunci in echipa cu colegul Tibi Codorean, iar matinalul il faceau colegii Dragos Stan si Adrian Cucu. Dupa niste schimbari in grila, ne-am trezit someri toti 4 in cautarea unei idei de emisiune TV. La nervi, frustrari si suparari, ne-am apucat sa injuram pe TV si sa punem banda neagra cu scris peste gurile noastre spurcate. Si asa s-a nascut “Cenzurat”, o emisiune "ahead of its time", vorba unui producator din Pro TV cu care am povestit odata cand eram la Bucuresti la PrimaTV.

In cadrul "Cenzurat"am facut odata o chestie intitulata "ghidul rasistului incepator". Si, pentru ca a starnit reactii, am pus-o pe net. Si dusa a fost! Am simtit atunci cum incolteste un mic viral, motiv pentru care am facut o alta serie intitulata "Esti roman daca".

In ambele materiale am portretizat, ironizat si subliniat atat funny cat si usor intepator particularitatile noastre ca popor. Si aia a fost. A incojurat internetul in comunitatile romanesti, a cunoscut toate derivatele si adaptarile pentru fiecare satuc, comuna, oras sau meserie din care se puteau scoate cateva glume. Si treaba asta a tinut cativa ani buni, pana s-a cam epuizat subiectul sau s-a transformat in altceva, ca asa e internetul, are memorie scurta si e vesnic in cautare de ceva nou.

A propos de ceva nou, ma gandesc ce relativa e notiunea de viral. In 2013 faceam acest "Esti roman daca" iar cele cateva sute de mii de vizualizari insemnau viral. Anul trecut am facut impreuna cu Mircea Bravo vreo 5 clipuri cu Haurentiu, care au strans pana acum cam 100 de milioane de vizualizari pe Facebook.

Cat despre atmosfera din online...nu stiu ce sa zic, dar parca fake news-ul nu exista sau cel putin nu era atat de puternic si manipulator ca acum. Ah, da. Si atunci, ca si acum, aproape tot romanul era expert absolut in toate domeniile lumii, rabdarea era inexistenta, toleranta 0 si injuraturile in scris erau pline de greseli. Gramaticale, de logica sau sufletesti.

Cum ai devenit influencer

Treaba asta cu ajuns influencer nu a fost niciodata in "to do list"ul meu. Mi-am dorit de mic copil sa fiu actor si asta am facut, asta e scopul pe care mi l-am urmarit si atins. Influencer am devenit pentru ca asa au zis oamenii, cred ca e o titulatura pe care ti-o acorda mediul online, dar niciodata nu tu tie insuti. Ma feresc de cuvantul asta, nu stiu de ce, dar o fac. Nu mi-am spus niciodata asa, desi lumea zice ca asa sunt. Ca-s o voce puternica. Ca-s reper social si civic. Ca sunt exemplu pentru ceilalti.

La inceput nu stiam asta, dar cu timpul am inceput sa o vad si sa o simt. Si stii cum se simte cel mai bine treaba asta cu influencerul? Nu cand esti online, ci cand opresti netul, inchizi totul si iesi afara, traiesti, esti in piata, pe strada, in oras si lumea te abordeaza. Oameni de toate varstele si categoriile sociale te abordeaza fara menajamente, te arata cu degetul, ii auzi susotind si ii vezi cum te urmaresc cu privirea. Cum am ajuns aici? Am fost eu. In fiecare moment, cu fiecare clip, declaratie, gluma sau campanie facuta. Daca aveam 20 de ani, poate ma lasam influentat de societate si imi puneam masca asa cum fac muti, masca aia periculoasa a acceptarii sociale, a incluziunii in grup.

Insa avand 40 de ani, am obosit demult sa imi pun masti, asadar asa sunt eu in fiecare moment. Cu bune, cu rele, cu faine, cu grele, cu nebunie, cu liniste, cu lacrima in ochi sau urland turbat din cauza nedreptatilor, le contin pe toate. Sinceritatea imi este calcaiul lui Ahile. Este una dintre valorile mele care mi-a adus, de departe, cele mai mari beneficii si succese, dar tot ea este cea care mi-a adus cele mai mari probleme si amenzi platite.

Primii oameni inspiratie

O sa ti-i spun cronologic, ca asa e bine, e ca o constructie care incepe cu fundatia si se tot inalta. Parintii mei au fost modele de omenie. De simplitate. De corectitudine, de bunatate si diplomatie. Prin natura meseriei lor de comercianti, mama cu tata m-au invatat sa vorbesc frumos, cu toata lumea, cu fiecare pe limba lui. De la batranica unguroaica de 80 de ani care isi cumpara elastic pentru chiloti, pana la profesorul universitar care intra in magazin sa isi cumpere cravata. Sau la tiganii care intrau in pravalie sa cumpere panglica rosie pentru a impleti cozile cailor. Cu toti trebuia sa vorbesti frumos, sa te inteleaga, sa iti cumpere marfa si sa iti mai treaca pragul si in alta zi.

 Apoi a venit dirigintele, omul care ne-a invatat pe toti 29 de colegi de clasa intr-un liceu industrial, adolescenti, cum sa tratam femeia si cum sa ne facem treaba bine in meseria noastra.

Si-apoi iti zice Arnold Schwarzenegger ca esti wonderful

Am plecat in State in 1999 in primul an de facultate, cu programele “work and travel”. Faceam atunci finante-conta-banci, pentru ca picasem prima admitere la teatru. Asadar, in state, am invatat munca, cum se munceste bine si eficient. Munceam intr-o statiune exclusivista de schi unde veneau multe vedete de Hollywood.

Si acolo, intr-o zi, la capatul unei saptamani in care m-am ocupat cum am stiut eu mai bine de clienti si de copii, a venit Arnold Schwarzenegger cu care schimbasem cateva cuvinte in saptamana respectiva in care l-am servit zilnic pe el si pe copiii lui si mi-a zis: "You are one of the most wonderful people I have ever met".

Stii ce putere au avut cuvintele alea asupra unui tanar de 20 de ani? Poate le zicea tuturor, poate nu, poate a vazut ceva in mine, poate m-a mintit, nu voi afla asta niciodata, dar omul ala a plantat o samanta in sufletul si in mintea mea care a tot crescut, necontenit. Cred ca, undeva in subconstient, Arnold m-a inobilat cu titlul asta de wonderful si de atunci m-am chinuit sa nu-l pierd.

Actoria si cei 4 Epici

Intre 2004-2008 am facut Facultatea de Teatru si Televiziune la UBB Cluj si acolo am avut parte de 2 profesori care m-au marcat definitiv in cariera de actor, dar si in viata. Miklos Bacs, actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj impreuna cu Irina Wintze, actrita a Teatrului National din Cluj. Vorbele profului "Nimic nu este mai presus decat viata, nici macar teatrul, asadar fiti inainte de toate Oameni, apoi Actori" le port scrijelite in inima. Si avea dreptate. Inca are!

In rest, ii am pe cei 4 Epici, colegii din “Cenzurat” devenit apoi “Epic Show”, oamenii cu care lucrez si acum la proiectul nostru online si care fie ma inspira, fie ma ajuta zi de zi in viata si activitate. Iiam pe cei 3 colegi actori cu care de 12 ani avem o trupa de teatru de improvizatie, Just Push Play, il am pe Mircea Bravo cu care facem unele dintre cele mai faine clipuri posibile si care este cel mai perseverent om pe care il cunosc in atingerea unui scop mare pe care il are. Iar ultima, dar nu cea din urma, o am pe sotia mea care este oaza mea de liniste, pace, echilibru, intelepciune, rabdare, ratiune, judecata limpede.

Publicul tau

Pe mine, Bob, ma urmaresc oamenii trecuti de 25 de ani, pana inspre 50. Rezoneaza cu mine, cu valorile si principiile mele de viata. Ei imi spun asta cand ma opresc pe strada si ma bucur sa vad ca ceea ce fac are ecou. Dar ma opresc si oameni de 65-70 de ani, sau parinti cu copii de 8-9 ani care imi spun extaziati ca ma urmaresc si stiu pe dinafara tot ce fac. “Tot ce fac, ce?” ii intreb. “Haurentiu!”, imi raspund in gura mare.

Si imi dau seama ca personajul Haurentiu este mult mai celebru decat mine si cumva ajunge la oamenii la care eu nu pot. Sau nu m-am gandit ca am ce sa le spun. Nici nu cred ca m-ar asculta.

Program de influencer

Mi-e foarte greu sa iti spun programul meu de om liber si freelancer, ca astea-s diferite una de alta, asadar mi-e greu sa il generalizez, ca nu exista 2 zile la fel. Rutina si plictiseala inca nu reusesc sa le intalnesc. Am spectacole, repetitii, deplasari, partea de MC, amfitrion, prezentator, evenimente publice sau private, corporate, traininguri, teambuildinguri, conferinte, moderari, licitatii caritabile, strangeri de fonduri, you name it, sunt acolo unde lumea are nevoie de o voce.

Lumea influencerilor romani vazuta de la Cluj

Uite o intrebare la care n-as putea sa raspund sincer, pentru ca nu stiu cum e toata lumea influencerilor in Romania. Dar daca exista ceva ce am remarcat si m-a mahnit, este faptul ca am vazut multi care-si zic influenceri si sunt forme fara fond, goi, fara continut, fara idei, viziuni, valori sau repere, sunt niste ametiti dezorientati dar care, surpinzator, sunt urmariti de alti zeci si sutede mii la fel ca ei. Pe de alta parte am invatat din facultate principiul oglinzii in societate, deci cumva inteleg nivelul si am acceptat cu seninatate ca asta-i viata. Deal with it.

Responsabilitatea sociala

Am inceput munca cu cei mai putin favorizati de soarta in 2009, eram, proaspat absolvent si nimeni nu ma cunostea, am lucrat atunci la un centru de zi pentru copiii aflati in risc de abandon scolar datorita problemelor financiare sau familiale. Am intalnit atunci copii, tineri si povesti, cu care as face filme de Oscar pe banda rulanta.

Atunci, la fel ca la faza cu social media, nu exista conceptul de responsabilitate sociala. Exista voluntariatul pe care-l faceau cei care simteau asta sau aveau prieteni care-i chemau la diferite actiuni si lucrurile se miscau, dar mai greu.

Prin 2016 am dat eu, personal, nas in nas cu partea asta de CSR. O companie organiza un weekend plin de facut bine si aveau nevoie de o voce sa dea atmosfera intalnirii.  Si asa am aflat prima data de CSR, pana atunci faceam pentru companii doar gale, prezentari, team buildinguri, conferinte.

Da, de atunci tot mai multe companii ma cheama la evenimente CSR, deci nu e pe "mi se pare"ci e pe statistica. Lumea isi da seamatot mai mult ce inseamna sa pui o samanta de schimbare intr-o comunitate. Se vad rezultatele. Sigur, nu imediat, dar nici bunicii nostri cand arau primavara ogorul si semanau semintele, nu asteptau seara recolta. O incrijeau si aveau rabdare pana toamna. Asa e viata. 

Ce conteaza pentru tine

Cred in orice demers care implica ajutorul dat celui de langa mine. Cu un singur cuvant, vorba buna, poti salva pe cineva. Cu o mana intinsa, cu o paine sau o masa calda, poti salva pe cineva. 

Cred din toata fiinta mea ca unui om caruia ii dai ceva, la un moment dat in viata lui el va da acel lucru mai departe. E vazuta, simtita, traita de mine toata viata. Nu e teorie, e realitate. Si cred, cel mai mult dintre toate, in educatie.

Singura care ne mai poate salva ca natiune sau specie, este educatia academica dar mai ales, emotionala. De asta eu lucrez cel mai mult cu emotiile, ca nu-s tocmai cel mai destept influencer pe care l-ati luat la interviu. Si cumva compensez. Deh...echilibru. 

Sustinerea cauzelor in care crezi

Educatia si tot ce tine de educatia non formala este cauza pe care o aleg prioritar cand vine vorba de evenimente la care ma duc. O prezint, strang bani pentru ea, licitez opere de arta asa cum se intampla pentru Art for Broken Heart, un eveniment ajuns la a 8 a editie la cluj si care este pansament sufletesc pentru toti cei implicati.

Campaniile in care ma implic sunt diverse, nu refuz mai nimic, dar educatia are prioritate. Pentru ca, repet, in ea cred cel mai mult. Si mi-e greu de tot sa le pun intr-o ordine, nu vreau sa las pe nimeni afara sau sa-l pun la coada clasamentului, asadar, toate-s la sufletul meu, amestecate ca si cartile de joc. Fiecare are rolul ei.

Actoria te invata ca ai un scop de atins intr-un timp limitat. Asa e cu fiecare campanie sau eveniment. Mi-am facut treaba, mi-am atins scopul in timpul avut la dispozitie. Fara exceptii, in toti anii astia, fiecare campanie am dus-o cu bine la final. Fiecare eveniment sau prezentare le-am incheiat victoriosi. Iar mare parte din reusita o poarta tocmai publicul meu care a reactionat de fiecare data pozitiv si a intins mana de ajutor de care aveam nevoie in rspectiva situatie sau campanie. 

Cum vin campaniile

Cam ca orice lucru din viata mea, eu nu m-am dus inspre mai nimic. Doar au venit ele la mine. Si bune si grele. Probabil lumea are nevoie de cineva care are multi followeri, asadar ma cauta. Sau m-au vazut la alt eveniment similar si le-a placut mult cum am vorbit. Sau am licitat ceva si am facut asa treaba buna, incat vor si ei sa beneficieze la evenimentul sau campania lor. Ideea e ca sunt atat de coplesit de oameni si evenimente, incat eu nu am timp sa umblu sa caut, ma gasesc ei pe mine. Si daca sunt disponibil, ma apuc de treaba.

Evenimentele caritabile fara onorariu

Le ziceam odata unor prieteni o chestie care s-a dovedit a fi statistica, nu doar utopie sau imaginatie. De fiecare data cand zic "da" la un eveniment caritabil unde ma duc fara onorariu tocmai ca sa mai scutim din cheltuieli, asadar la cateva zile dupa evenimentul respectiv suna telefonul si cineva imi propune ceva corporate, fain de tot si platit conform.

Cumva se intoarce inzecit fiecare chestie buna pe care o fac. Serios vorbesc. Iar eu fiind mare iubitor de bani si averi, ma chinui sa fac si mai multe evenimente si campanii umanitare, tocmai sa incasez si mai mult dupa. J Glumesc, banii nu-s valoare pentru mine, sunt doar un instrumnet prin care imi cumpar confortul si siguranta mea si a familiei.

Planuri de implicare

Ca plan, anul asta vreau sa fac cat mai mult bine, fara numar, vorba vecinilor de tip dusmani. Daca reusesc cu un singur eveniment sau campanie in plus fata de 2019, it's perfect.

Romania la capitolul implicare sociala

E nevoie de tot mai multe exemple bune, optimiste, inspirationale. E nevoie de lideri adevarati, inspirationali, dar in aceeasi masura e nevoie ca fiecare om, pentru el insusi, pentru cei de langa el, familie, rude, prieteni, colegi, sa devina un exemplu (tot mai) bun. E nevoie sa punem cu totii mana sa umplem forma, sa-i dam si fond. Continut. Sa intelegem ca suntem mult mai importanti si puternici decat credem sau lasam mass-media sa ne spuna.

Cat despre influenceri...spuneam mai sus, nu prea ii cunosc, nu stiu cum stau ei la capitolul implicare sociala, dar sincer...nici nu ma intereseaza. Nu din lipsa de respect, ci din lipsa de timp. Daca se implica si fac in fiecare zi un pic de bine in jurul lor, daca sunt exemplu bun pentru cei din jur, atunci da, sunt influenceri. Daca nu, sunt ca si miliardarii de carton si nimic nu o sa schimbe asta. Nici publicul lor, nici ei si nici noi cu ceea ce zicem, scriem, dar mai ales, facem!