“Tranzit” este primul lungmetraj al regizoarei Ana-Felicia Scutelnicu de dupa incheierea studiilor si a fost selectat pentru a participa, in februarie anul acesta, la Berlinale Co-Production Market. Filmul spune povestea Zinei, o femeie de 45 de ani, care traieste intr-o curte comuna din Moldova anilor ’90, cand URSS tocmai se prabusise.
Ana-Felicia Scutelnicu s-a nascut la Chisinau, iar din 2002 traieste si lucreaza in Berlin. Este absolventa a programului Berlinale Talents, unde proiectul “Tranzit” (“Transit Times”) a castigat Premiul Kompagnon la Script Station. Realitatea Moldovei i-a fost puternica sursa de inspiratie si pentru celelalte filme ale sale, “Panihida” care prezinta lupta dintre traditie si modernitate la inmormantarea unei batrane. Si “Anishoara”, o istorie personala in 4 anotimpuri a unei fete de 15 ani, care se indragosteste de baiatul de la oras.
“Prin intermediul acestui mic univers unic al nostru, al celor de acolo, din Moldova, care am avut o anumita copilarie, o anumita perceptie a bucuriei si a durerii si prin conflictul cu lumea exterioara, se creeaza un alt adevar. El este ascuns, greu de perceput, dar se poate urmari si atinge cumva prin arta”.
Povestim cu Ana-Felicia Scutelnicu despre calatoria sa din Chisinau pana la Berlinale.
Din Moldova in Africa de Vest
Buna. Sunt Ana-Felicia Scutelnicu si sunt din Chisinau. Tara mea era inca Uniunea Sovietica, cind eram mica. Pe la 12 ani am trait revolutia si renasterea nationala alaturi de parintii mei si prietenii lor scriitori, pictori, cineasti, actori basarabeni – toti erau pe atunci frumosi, tineri si plini de sperante. Cind am absolvit liceul teoretic roman-francez “Gh. Asachi” in 1995 deja eram de-a binelea intr-o tara noua pe harta lumii si, chiar daca eforia revolutiei se epuizase si ne aflam intr-o criza totala din punct de vedere politic, economic si cultural, tin minte ca la ai mei 17 ani eram optimista si incantata sa fac primii pasi in maturitate.
Am devenit studenta la facultatea de limbi straine la USM, engleza si germana, pentru ca eram prea mica si inca nu stiam definitiv ce as vrea sa devin. De fapt ma gandeam la regie film, dar taica-meu fost angajat al studioului Moldova Film si fiind regizor-somer pe atunci, dupa destramarea URSS, mi-a interzis orice fel de studii in domeniul artei, pentru a ma pazi de un viitor in saracie.
Destul de repede a fost clar, ca are dreptate, dar in sufletul meu doar am amanat acest gand pentru atunci cind vor aparea timpuri mai favorabile pentru realizarea acestui vis din copilarie si aume sa devin regizor si sa fac filme. La facultatea de limbi straine din Chisinau am fost doar trei ani, pentru ca in 1998 m-am mutat cu traiul in Benin, Africa de Vest, cu fostul meu sot – angajat al Ambasadei Germaniei, unde a fost trimis in misiune diplomatica pentru patru ani, iar eu l-am urmat.
Si-apoi studenta la Berlin
In 2002 m-am mutat de la Cotonou la Berlin si dupa mai multi ani de cautare si practica in domeniul teatrului si a dezvoltarii sociale, am hotarat ferm sa incerc sa intru la regie-film intr-una din scolile prestigioase aflate la Berlin. Pina la urma in anul 2005 am dat examenele si am devenit studenta la Academia de Film si TV din Berlin - DFFB - Deutsche Film und Fernsehakademie Berlin.
Academia de Film din Berlin
DFFB este o scoala de film foarte deosebita de alte scoli, adica este mai mult un loc unic in care ne adunam cei, care vor sa experimenteze, sa-si caute scrisul propriu in de-ale cinemaului si iti permite sa o faci la cel mai inalt si variat nivel posibil. Primii doi ani sunt de frecventa obligatorie, iar pe urma iti faci dupa ritmul propriu si individual planul de studii, filmele de examen si alte lucrari intermedii.
Poti sa pleci in lume, sa faci alte experiente si practici, dar sa revii si sa fii mai departe student si sa-ti urmezi viziunile proprii. Fiecare are alta biografie si relatie cu aceasta academie. Eu am profitat din plin de profesorii puternici, care sunt cineasti activi din toata lumea si vin sa faca seminare la DFFB, dar si de colegii talentati si tehnica performanta de care dispunem, ca sa devenim si realizam filmele la cel mai inalt nivel. Atit dupa continut cit si din punct de vedere tehnic.
Nu mai vorbesc despre confruntarea cu realitatea din industria propriu-zisa, adica situatia din TV, distributia in cinematografe si alte platforme, festivalele, finantarile etc. Totul, chiar avem acces la toata informatia cite putin, iar fiecare in parte deja isi alege incotro ar dori sa se profileze.
Temele pe care le abordezi in film
Temele sunt cele mai diverse, pentru ca sunt inspirate din propriile experiente sau reflectii. Desigur toate cumva au de a face cu propria mea origine ori situatie sau chiar mai bine zis: cu cea a oamenilor apropiati mie, pe care ii inteleg si ii simt. Prin intermediul acestui mic univers unic al nostru, al celor de acolo, din Moldova, care am avut o anumita copilarie, o anumita perceptie a bucuriei si a durerii si prin conflictul cu lumea exterioara, se creeaza un alt adevar.
El este ascuns, greu de perceput, dar se poate urmari si atinge cumva prin arta. Eu, ca regizor, care face prioritar filme de autor, caut anume aceasta emotie unica si un altfel de adevar posibil, pe care incerc sa-l prind si dupa ani buni de lucru sa-l impart cu spectatorii.
Primele experiente ca regizor
Primul proiect a fost scurt metrajul “Ispita”, pe care l-am realizat pentru a intra la DFFB. Trebuia sa fac un film de 5 minute, fara cuvinte, dupa tema “incalcarea regulilor”. Mi-a venit ideea despre un calugar singur in chilia lui ispitit in noapte de dorinta arzatoare fizica, pe care n-o poate potoli cu nimic.
Am scris un scenariu pe o jumatate de pagina si m-am urcat cu 800 de euro in buzunar in autocarul Berlin-Chisinau. Am ajuns in Chisinau dupa 40 de ore de drum si era iarna si frig si intuneric, dar la o mica bucatarie in jurul unei sticle de vodca am gasit niste baieti talentati, pe care i-am convins sa faca cu mine acest film si am iesit afara in frig si l-am facut. Impreuna.
Am realizat o animatie-foto cu caracter mai ermetic si mai experimental, dar destul de originala si care si-a indeplinit functia – mi-a deschis usa la academia de film, ca sa-mi fac studiile la una din cele mai bune scoli de film din lume. Ce as fi vrut mai mult?
Ce a urmat
In timpul studiilor mele la DFFB am realizat patru scurtmetraje, care au circulat destul de bine pe la festivaluri, dupa care am castigat premiul de co-productie de la Fundatia Robert Bosch si am realizat un film de o ora “Panihida” (2012), care a avut premiera la Festivalul International de la Roma si a primit si premiul pentru cel mai bun film de mediumetraj.
In 2013 mi s-a acceptat din partea DFFB proiectul de film “Anisoara” ca lucrare de diploma, pe care l-am filmat in patru anotimpuri cu actori prioritar neprofesionisti la Orheiul Vechi in Republica Moldova. A mers la peste 25 de festivaluri internationale de film. Premiera nationala a fost la festivalul de la München in iunie 2016 si cea internationala la festivalul de la San Sebastian in septembrie 2016.
Experienta Berlinale Talents
Am participat la Berlinale Talents in februarie 2019 cu scenariul meu in dezvoltare “Transit Times” si anume in cadrul seminarului de dezvoltare de scenarii Script Station. Atunci am benificiat de diversi experti internationali, ca tutori, dar si de colegi regizori din intreaga lume si opinia lor despre noul meu proiect de film. O experienta destul de utila, pe linga lucrul singuratic la un scenariu.
Povestea filmului
Lucrez deja de doi ani la scenariul filmului “Tranzit” si este o istorie foarte complexa, pentru ca este cumva reinventarea, recrearea si reevaluarea unor timpuri foarte opace a regiunii din care provin. Si inca sunt la inceput de drum.
Selecția pentru pentru Berlinale Co-Production Market
Este un nou pas in stabilirea contactelor pentru o colaborare internationala productiva si realizarea concreta a viitorului film “Tranzit”. Inca un plus este ca destul de multa lume din domeniu si din aceasta industrie va afla despre noul proiect de film, adica vom castiga in vizibilitate.
Viata unui regizor la Berlin
La Berlin este foarte frumos, pentru ca s-au adunat aici mii de oameni de pe glob, care-s diferiti, nestandart, alternativi, cosmopoliti. Din pacate situatia se schimba din momentul ce suntem obligati sa devenim sclavii banilor si a snobismului material. Nu este usor sa supravietuiesti ca regizor de filme de autor.
Cred ca toti cei ca mine aici la Berlin cistiga bani din alte job-uri si prin alte parti, dar pina la urma nu se compara nimic cu posilitatea de a lucra la un proiect de film propriu, intr-o cautare unica si realizarea finala a acestuia fara prea multe compromise.
Cit despre tara mea de origine – Moldova - din pacate am impresia ca tot mai mult se adanceste intr-un tip nou de ev mediu, plin de intransparenta, superstitie si mizerie din toate punctele de vedere. O iubesc foarte mult pe Moldova mea si cred ca ma doare foarte mult tot ce-i legat de ea. La sigur a fost si va fi mereu sursa mea majora de inspiratie, dar fara ajutorul din exterior nu cred ca ar fi posibil sa realizez acolo filmele mele.
Ce urmează
Deja savurez din plin construirea istoriei din scenariu, profilarea personajelor si intalnirea mea cu locurile si oamenii reali, care ma inspira si ma fac sa calatoresc in timp. Sper sa mearga bine si etapele urmatoare concrete de finantare si realizare a filmului “Tranzit”.
