Mi-e dor de tine. L-am citit cu glasul părinților plecați la muncă de ani buni. Al colegilor de liceu care s-au risipit care încotro la facultățile de pe afară. Al prietenilor care au plecat cu promisiunea că se vor întoarce când va fi mai bine acasă. Unii l-am citit gândindu-ne la toți cei pe care i-am lăsat în urmă, dar pe care îi purtăm în noi zi de zi, pe străzi pe care ei nu le-au văzut niciodată, într-o limbă pe care unii n-ar înțelege-o, în locuri de care nu ne putem bucura niciodată pe deplin, când o parte din noi a rămas acasă. Mi-e dor de tine. Pentru un moment distanța pare mai mică, dar mai prezentă și mai apăsătoare ca în alte seri.
Mi-e dor de tine. Cel mai intim dialog al dramei noastre colective
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
