Mi-e dor de tine. L-am citit cu glasul părinților plecați la muncă de ani buni. Al colegilor de liceu care s-au risipit care încotro la facultățile de pe afară. Al prietenilor care au plecat cu promisiunea că se vor întoarce când va fi mai bine acasă. Unii l-am citit gândindu-ne la toți cei pe care i-am lăsat în urmă, dar pe care îi purtăm în noi zi de zi, pe străzi pe care ei nu le-au văzut niciodată, într-o limbă pe care unii n-ar înțelege-o, în locuri de care nu ne putem bucura niciodată pe deplin, când o parte din noi a rămas acasă. Mi-e dor de tine. Pentru un moment distanța pare mai mică, dar mai prezentă și mai apăsătoare ca în alte seri.
Anul trecut, în noiembrie, acest mesaj luminos care descrie cea mai intimă dramă colectivă a societății noastre s-a aprins, unde altundeva, decât departe de ceea ce românii plecați din țară încă numesc în cor „Acasă”. În câteva zile de la aprinderea oficială pe un pod din Canary Wharf, districtul financiar al Londrei, instalația ne împânzise rețelele sociale cu melancolie: fotografii ale prietenilor din Londra, urmate de share-uri de la cei rămași acasă – instalația devenise o formă de a le spune celor care sunt departe de noi că nu i-am uitat, că îi așteptăm acasă. Mesaje pe care le-am spus, tot în cor, cu ajutorul unor instalații luminoase aprinse pe rând - mai întâi în Cluj, apoi în București. Mi-e dor de tine. Și mie. Te aștept. Un dialog pe care prea mulți dintre noi îl avem cu cei dragi.
În spatele instalațiilor stă Asociația Daisler, cei care de doi ani aduc lumina în spațiul public în moduri surprinzătoare, prin festivalul Lights On Romania. Au vrut să creeze un moment de reflecție, atât personal, cât și colectiv, pentru „hemoragia resimțită de România în ultimul deceniu”. Andi Daiszler, președintele asociației și fondatorul festivalului, povestește despre ce a inspirat instalația, cum e să montezi ceva la mii de kilometri distanță și cum s-a văzut de la ei răspunsul miilor de români care s-au regăsit în lumina albă, singuratică, a neoanelor.
Inspirația
Mi-e Dor de Tine are o poveste specială pentru că e o instalație pe care eu am gândit-o în 2018. A apărut în această formă în 2018, pentru prima ediție a festivalului de light art Lights On Romania. A fost montată pe podul Elisabeta din Cluj-Napoca și a fost una dintre primele instalații observate de clujeni. La prima ediție a Lights On Romania a fost instalația care ne-a pus pe hartă înainte de apariția celebrei Luni din Biserică.
Originea ei e ceva mai veche. Asociația Daisler (care produce Lights On Romania și al cărei președinte sunt) a lansat în 2017 evenimentul Strada Potaissa, un street delivery costumat într-o piață de flori altfel, cu scopul de a regenera interesul public pentru o stradă neîntreținută din centrul municipiului Cluj-Napoca. După ce ne-am făcut toate planurile, toate decorurile și așa mai departe, am comandat o instalație mare de lumină cu textul "Mi-e Dor De Tine". Mesajul era dedicat potențialului străzii, stradă care, după evenimentul nostru, redevenea o stradă banală ocolită de trecători.
Am rămas plăcut surprins de impactul mesajului asupra publicului nostru, așa că atunci când s-a pus problema realizării unui festival de light art, mi-am dorit un mesaj mai curat, cu același text, deja anticipând reacția publicului.
Înainte ca instalația să fie aprinsă, un tânăr sau o tânără a observat-o pe pod, a fotografiat-o și a postat-o pe Facebook. A fost foarte share-uită și un site local de presă a preluat imaginea și a dat un twist personal poveștii "Uite ce gest emoționant a făcut un tânăr în Cluj". A căpătat și mai mare impact în online și în momentul în care noi am aprins-o în aceeași seară și am postat-o pe pagina noastră, lumea a început să facă click-ul și, ulterior, și site-ul clujean și-a editat postarea și ne-a menționat ca autori.
Cum ar fi să o ducem departe?
La ediția din 2019 a festivalului de lumină am vrut să refolosim instalația, dar știam că nu va mai avea același impact. Așa că ne-am gândit la modalități de a o face din nou relevantă.
Ni s-a aprins un beculeț când ne-am adus aminte de mesajele însoțitoare ale share-urilor din online - și anume tag-uri date unor persoane care au emigrat, prin care cei rămași aici le aminteau cu nu au fost uitați. Și într-o seară pe când conduceam spre casă țin minte că l-am sunat pe Dani Popescu, directorul nostru artistic, și i-am zis cum ar fi să o ducem departe, undeva unde trăiesc mulți români departe de casă.
Să le-o dedicăm lor, să afle astfel că cineva se gândește la ei în continuare. Am enumerat potențiale orașe precum Londra, Paris, Roma, Madrid etc. Și atunci Dani mi-a zis că e în legături bune cu directorul festivalului de lumină Canary Wharf Winter Lights din districtul financiar al Londrei. Și apoi ne-am pus pe muncă.
Dincolo de latura practică, toți avem povești cu prieteni care au plecat să studieze afară sau au plecat să-și facă dincolo un rost. Și toți, sunt convins că toți, am vrea să fi putut la un moment dat să le transmitem că nu i-am uitat și, deși sunt departe, ne gândim la ei.
Un mesaj universal
Mi-e Dor de Tine înseamnă pentru fiecare altceva. Unora le este dor de apropiați, de membri ai familiei, de prieteni, altora de locuri, de potențial, de o stare, un miros sau gust ori trăire. Tocmai de aceea Mi-e Dor de Tine funcționează atât de bine ca instalație artistică de lumină, pentru că vorbește pe limba fiecăruia. Nu pot să zic că a existat un proces de brainstorming, știam că dacă o facem va prinde la public. Și a prins.
Cred că toți avem prieteni plecați afară, unii dintre noi au și părinți sau frați/surori aflați departe. Oameni dragi sătui de lentoarea civilizării societății românești. Care au zis că nu mai vor să se chinuie. Și care au plecat. E un lucru foarte ciudat: de acasă, distanța asta se simte altfel față de cum se simte atunci când tu ești cel plecat. Asta ne spun toți cei cu care discutăm.
Adică, deși nouă ne e dor de cei dragi, ei, de unde sunt, fac efortul suplimentar să încerce să citească și știrile din zona sau orașul în care s-au stabilit, dar și de acasă. Să nu dea drumul lucrurilor pe care le cunoșteau. Și mesajul nostru a atins exact acest lucru.
Și niște povești personale
Personal, lucrez cot la cot cu ai mei la afacerea familiei, așa că sunt în strânsă legătură cu ai mei. Și asta e o satisfacție grozavă. În afara granițelor, personal, mă atrage sistemul, acea infinitate de mecanisme interconectate între ele cu scopul de a-l face pe om să se simtă bine, să-i fie bine sau mai bine, de a-l ajuta. Cred că asta ne lipsește nouă în acest moment, piramida asta în vârful căreia să stea individul.
În echipă, Dani Popescu (n.r. directorul artistic) avea un mic gând de a încerca alte țări pe termen mai lung, însă a realizat că în România este un potențial imens de construcție, iar acest lucru poate fi mult mai motivant decât a te integra într-un sistem funcțional, dar saturat.
Mihai Cotos (n.r. co-organizator) are o rețea de evenimente în România și Republica Moldova - Târgul de Cariere, deci nu cred că a cochetat cu mutarea. Restul nu mi-au spus nimic.
Dincolo de asta, încercăm ca prin proiectele asociației Daisler să lăsăm o moștenire celor care vin după noi, încercăm să facem să fie puțin mai bine. Și cumva asta ne ține ocupați aici, ne împinge mai departe.
Un succes imediat
După ce Mi-e Dor de Tine s-a aprins în Londra, pe 7 noiembrie 2019, cred că am realizat toți ceea ce făcusem. Din primele minute se opreau oameni în loc, oameni pe lângă care am trecut în Canary Wharf și i-am auzit discutând cu alții într-o engleză perfectă, se opreau rând pe rând și se întorceau unii către alții și se întrebau ce e cu asta, cine a pus asta aici.
Apoi ne-a fost exrem de ușor să intrăm în dialog cu ei, pentru că ne-am dați toți seama că ei aveau nevoie de Mi-e Dor De Tine, de cineva sau ceva care să le amintească de faptul că nu sunt singuri pe lumea asta, că au povești pe care le-au lăsat acasă, gata să continue odată ce se întorc.
Cum administrezi o distanță de mii de kilometri
E foarte greu să faci ceva din Cluj în Londra la dimensiunea asta. Chiar dacă cei de la Canary Wharf Winter Lights s-au ocupat de permise și de aprobări, n-a fost deloc ușor să obținem asigurarea instalației pe durata expoziției la suma minimă cerută de legislația britanică, 5 milioane de lire sterline daune civile. A fost extrem de greu să găsim un asigurator român care să aibă un astfel de produs în portofoliu.
Până la urmă am reușit să ne înțelegem cu Allianz România, dar discuțiile și negocierile au durat aproape o lună de zile. Valentin Munteanu, fostul consul al României la Londra, ne-a ajutat cu transportul instalației din Cluj până în Londra și Magda Stroe, directorul-adjunct ICR Londra, ne-a ajutat cu cazarea colegilor din echipa tehnică.
Nu în ultimul rând trebuie să le mulțumim celor de la AROBS Transilvania Software, Voicu Oprean și Andreea Marcu, care au înțeles demersul și ne-au sprijinit financiar pentru a-l putea materializa.
Un moment de reflecție
Instalația a fost aprinsă pe 7 noiembrie în Londra, iar prezența ei acolo a fost marcată printr-o mică recepție la care au participat Sir George Iacobescu, CEO-ul Canary Wharf, adică omul care a gândit și a ridicat întregul district financiar londonez, și Excelența Sa, Ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Dan Mihalache, toată echipa Lights On Romania și prieteni de-ai noștri din zona Londrei.
După ce instalația a fost aprinsă, totul s-a derulat organic. În câteva zile, întreaga țară aflase că în Londra există un mare mesaj luminos Mi-e Dor de Tine, aprins în amintirea celor plecați departe de casă.
Asta nu înseamnă că mesajul își va pierde din relevanță pe viitor, în continuare țara noastră pierde populație din acel sector care este cel mai activ și de care avem nevoie pentru a clădi structuri cum ni le dorim la noi acasă. Este o dramă și un punct nevralgic pentru viitorul României, însă este nevoie de o gândire de sistem și implicare serioasă a tuturor celor care iau decizii pentru a inversa trendul ascendent al migrației. Noi am contribuit la semnalizarea acestei probleme și la construirea unui moment de reflecție personal.
Din păcate, doar cei din presa locală și Radio România Internațional, Mediafax și PRO TV, cred, ne-au sunat ș ne-au întrebat care e povestea din spatele Mi-e Dor De Tine. Restul au preluat fotografiile de pe pagina noastră de Facebook și câteva cuvinte de acolo, fără să menționeze că efortul e parte dintr-un festival. Că nu e o campanie comercială, ci un demers artistic etc.
Răspunsurile din țară
A existat multă așteptare, multe telefoane cu privire la când se aprind Și Mie/Te Aștept, mulți oameni care doreau să vină să le vadă, acum că nucleul din Londra era activ. Cred că ne-a ajutat foarte mult faptul că lansările au avut loc etapizat, nu toate deodată, pentru că astfel lumea a putut să petreacă puțin timp gândindu-se la semnificația fiecărei instalații altfel.
La momentul actual dialogul dintre Mi-e Dor de Tine și Și Mie și Te Aștept e un demers unic în lume pentru că reprezintă de fapt prima instalație care e simultan în trei locuri pe glob, întregind un peisaj al memoriei și apartenenței la ce înseamnă conștiința românească. Acest dialog e încheiat azi, spunem noi, pentru că și-a atins potențialul, și-a atins menirea, aceea de a aduce puțină alinare celor plecați departe de casă.
Spațiile au fost alese cu gândul la fotografiile care vor fi realizate, contextul care îmbracă mesajul, și nu în ultimul rând la ușurința montării/demontării. În Londra, Mi-E Dor de Tine e prima instalație pe care vezi când ieși din stația de metrou Canary Wharf, o stație folosită zilnic de aproximativ 200.000 de persoane. Nu puteam cere o zonă mai vizibilă. În Cluj era esențial ca Și Mie să apară pe podul pe care anul trecut a fost Mi-e Dor de Tine.
În București eram în căutarea unei zone centrale și partenerii noștri de la BCR ne-au propus podul Izvor, pentru că noi nu eram familiarizați cu zona. Le suntem foarte recunoscători pentru că pe lângă partea de instalații au susținut inclusiv un concurs cu bilete de avion prin care români din Londra să revină la București. AROBS au fost și ei extrem de deschiși și au susținut "repatrierea temporară" a unor clujeni din Londra.
Am primit foarte multe reacții neașteptate din partea românilor care s-au simțit atinși de ceea ce simbolizează acest dialog. Foarte multe mesaje care ne-au făcut ochii să lăcrimeze pentru că știam că dincolo de instalațiile de lumină există o dramă personală pentru fiecare român aflat departe de casă. Și oricât de bogat sau sărac ar fi el, oricât de școlit sau educat ar fi el, era și e un suflet care are nevoie de alinare și de puțină consolare.
Viitorul instalațiilor
La ora la care acest material este publicat instalațiile toate au fost deja demontate, inclusiv Mi-e Dor de Tine, care se întoarce din Londra înapoi la Cluj. Momentan suntem în discuții cu mai multe entități vizavi de prezentarea dialogului în cadrul unor expoziții, doar că nu e nimic stabilit deocamdată.
Lights On Romania, festivalul din care face parte și expoziția dialog, va continua în luna noiembrie/decembrie cu o altă ediție. Și cine știe unde va apărea din nou Mi-e Dor De Tine și dorul cărei comunități îl va alina de data asta? ? Am dori să continuăm acest proiect, cu păstrarea semnificației de la care a pornit și problematizând hemoragia resimțită de România în ultimul deceniu. Lumina are darul magic de fi mereu alături de noi, așa că e cel mai potrivit mediu pe care-l puteam folosi pentru asta.
