Marian Hurducaș a îndeplinit multe roluri până să facă HURDUcast: om de radio, jurnalist, marketer - iar toate l-au ajutat în acest nou proiect. Este unul dintre pionierii podcastingului în România. Sunt prea puține astfel de produse, spune el, astfel încât nu putem vorbi încă despre o industrie. Vor mai trece câțiva ani până să intre podcasturile în mainstream și vor rezista doar cei capabili să se promoveze eficient.
Deși experimentează și-i place să fie neconvențional, ceea ce poate da impresia de dezordine, Marian are o strategie bine gândită, care este asemenea unui puzzle în continuă formare. Pune accent pe brandingul personal și consideră că podcastul nu este neapărat o sursă de venit, cât o metodă de a-și crește business-ul de consultanță.
Își face mereu temele înaintea interviurilor și are câteva reguli sfinte: trebuie să se audă bine, indiferent unde înregistrează, merge acolo unde îi este comod invitatului și caută mereu un unghi nou pentru subiectele abordate. Face totul singur, ceea ce este, desigur, o provocare. Dar și-a dat seama că îi era dor de radio și că are multe lecții de învățat din podcasting. Citiți voi mai jos care sunt ele.
Ideea podcastului
Eu si Robert Katai, producătorul podcastului care-i poartă numele și care a popularizat ideea de podcast în România, avem o istorie deloc de neglijat.
Ne-am dezvoltat constant, în tandem cumva, în ultimii 10 ani, iar podcastul lui este unul dintre proiectele la care am contribuit, pentru că înainte de a fi consultant de marketing și strategie am fost jurnalist și radio host mulți ani. Astfel că, deși ascultam podcasturi cu mult înainte să se vorbească despre ele la noi, datorită lui m-am familiarizat cu tot ce ce presupune producerea și distribuția unui podcast. Așa că de aici și până la a înțelege fenomenul și a realiza, totodată, că în România nu există un podcast care să facă infotainment a fost un drum destul de scurt.
Mi-a luat câteva minute de la idee până la implementare. Am realizat că pot să-l fac și următoarea oprire a fost la magazin ca să-mi iau aparatura necesară. Au urmat testele, brandingul, primele interviuri. Toate au curs în cascadă. Simplu, ai spune, dar e rezultatul a cel puțin 13 ani de jurnalism, digital marketing, comunicare, branding și chiar antreprenoriat, fără să mai pun la socoteală anii de dinainte de facultate pe care i-am petrecut în radio.
A fost primul proiect pe care l-am demarat fără să stau deloc pe gânduri și am tendința să-l privesc ca pe un moment care marchează cumva maturitatea mea profesională, dar încă nu-s hotărât dacă ăsta e sau altul. Cert e că e primul care mi-a solicitat toate cunoștințele acumulate.
Ajutoare și tool-uri
Pe scurt, aș putea rezuma în trei cuvinte: mă ajut singur.
Pe lung, știu ce înseamnă producția de content inclusiv din scaunul unui producător de radio sau tv. Mi-am produs singur emisiuni, i-am ajutat pe alții să o facă, am coordonat echipe în redacții de știri. Dar pe lângă aptitudinile astea, sunt early adopter și tech nerd, deci îmi cumpăr singur aparatura de podcast și tool-urile de post producție. Tot eu le și testez, astfel că am ajuns în nici 8 luni de la lansarea HURDUcast să am deja al treilea rând de microfoane și recordere și cabluri. Singurul lucru pe care nu l-am schimbat sunt căștile de studio. Fac asta pentru că am o regulă sfântă pentru interviurile pe care le fac: merg unde se simt invitații mei confortabil. Am înregistrat pe Victoriei la o terasă din apropierea unui semafor la care își ambalau băieții motocicletele, în cafenele cu gălăgie multă, spații de meeting-uri fără mobilier și cu ecou mare. În Craiova spre exemplu, când am făcut cu Selly, am apăsat pe butonul record tot la stradă.
Am ajuns destul de repede la concluzia că mie nu mi se potrivesc microfoanele lăudate de toate lumea, care sunt de studio, ci alea de concert. Și, la fel, nu orice recorder și cu siguranță nu cu două intrări XLR, ci cel puțin patru, pentru că am episoade unde la interviu participă mai mult de o persoană.
Am băgat niște mii de euro deja în aparatură și cred că sunt singurul podcaster independent care a făcut-o. Am două motive mari și late pentru asta. 1. Trebuie să obțin calitate foarte bună a sunetului îndiferent de contextul în care mă aflu și 2. e foarte important pentru mine să nu petrec foarte multe ore în post-producție.
Un detaliu foarte important ar fi că tratez interviurile ca pe niște live-uri, așa că vreau să redau cât mai fidel și fără intreruperi tot, inclusiv starea de spirit a omul din fața mea.
Alegerea interlocutorilor și a temelor
Sunt un foarte bun călăreț al evenimentelor zilei sau momentului, și experiența din presă mă ajută foarte mult aici. O parte dintre interviuri le-am făcut pentru că subiectul era pe val și, de cele mai multe ori, nimeni nu mergea să ceară o opiniei de la sursă, nici măcar jurnaliștii cu experiență.
Dar în general îmi iau subiectele din online și presă pentru că sunt atent la dinamica bulelor, iar când rămân fără inspirație din segmentul ăsta, apelez la partea cealaltă, la eu marketerul.
Totul este temă de acasă. Documentez temeinic subiectele și subiecții, îmi fac cel puțin trei scenarii de intervievare și, deși pare freestyle, te asigur că e calculat tot. Am situații, ce-i drept, în care niciun scenariu nu are legătură cu omul cu care vorbesc, așa că mă dau după el și ghidez discuția în așa fel încât să-l fac să se deschidă mai mult, suficient de mult încât să obțin detalii pe care nu le-a mai spus niciodată, iar audiența mea să afle lucruri noi fie despre industria invitatului, fie despre invitat.
Niciodată nu voi aborda un subiect din unghiul din care a mai fost disecat deja, asta ar fi o altă regulă.
Podcasturile în România
Formatul e abia la început aici. Acum e un loc de joacă exclusivist atât pentru cei care produc podcasturi, cât și pentru cei care consumă acest gen de conținut multimedia. Mai trebuie să treacă niște ani până devine mainstream și poate pune probleme inclusiv radioului sau industriei muzicale, că ambele se tem că podcaturile vor reduce timpul de consum al segmentului lor de industrie.
Doar ce putem spune că am trecut de 100 de podcasturi și, zău, e nevoie de mult mai multe. Cu cât mai multe, cu atât mai multă lume care află că există podcastul și că poate fi consumat în timp ce execuți alte task-uri la birou, în mașină sau acasă.
Suntem atât de la început aici încât nici nu aș spune că avem o industrie, avem pionieri și cam atât. Piața va fi a celor care vor rezista, a celor care vor fi capabili să scoată subiectul din piatră seacă, să-l marketeze și să-l distribuie. Not a simple task, if you ask me. Not at all.
Câteva cifre
Cifele sunt puțin irelevante deocamdată. Nu există un standard clar de măsurare și asta pune dificultăți în a înțelege cu ce avem, de fapt, de a face. Am văzut încercări de a compara audiența unui podcast cu a unui radio sau view de bannere, dar e greșit din punctul meu de vedere. Cred că acum, pentru că sunt foarte multe platforme cu sisteme de măsurare independete și diferite, singura metrică demnă de luat în calcul e timpul de ascultare. World wide, timpul mediu de ascultare al unul podcast este de 45 de minute per episod. Următorul după, cel care solicită atenția mai mult, este filmul de lung metraj.
Ca marketer, nu știu nicio formă de conținut care să acapareze mai tare atenția unui om ca un podcast. Să faci un om atent timp de 45 de minute la ceea ce ai produs tu, e incredibil. Am oameni în audiență care mi-au spus că au tras pe dreapta pentru că au auzit sirene și nu știau exact de unde vin. Veneau din boxe, unde se auzea HURDUcast.
Și ca să răpund întrebării, după 8 luni am ajuns cu HURDUcast la un consum mediu de 2h45min, în ultimele 30 de zile, per user. În prima lună am avut 39 sau 42 de minute și tot mi se părea enorm.
Inspirație și recomandări
Prea puține de la noi, mai multe de la ei.
De la noi:
- Katai, că deh, a zis și el de mine în interviul publicat de voi recent. Și istoria aia despre care vorbeam la început îmi pune ascultarea episoadelor lui pe to do list;
- No Hack de la start-up.ro pentru că sunt capabili să facă un review constant, documentat și pertinent pe un subiect complicat, și anume cyber security;
- Neascultătorii lui Sergiu Biriș, care mă minunează de fiecare dată prin modul în care îmbină tehnologia cu antreprenriatul și tehnici de intervievare;
- Podcastu’ lui Fințescu, produs de Dan Fințescu, realizator KISS FM, de la care aflu ce se întâmplă în industria muzicală și cum să le privesc.
De la ei:
- Black Out. Serie SF despre cum ar fi lumea dacă s-ar lua curentul. În rol principal e Rami Malek;
- Majoritatea producțiilor semnate de Wondery, de la Business Wars sau The Shrink Next Door, până la The Next Big Idea.
Provocări
Dacă ai ajuns până la intrebarea asta cu cititul, e clar cât de dificil e, mai ales dacă tu centrezi, tu dai capul.
Cea mai importantă provocare e anticiparea subiectelor de interes sau sezon, realizarea episoadelor în timp util și publicarea lor conform promisiuniii pe care ai făcut-o audienței tale. Deci consecvența. Apoi e distribuția. Poți să ai cel mai bun și relevant conținut din lume, dar dacă nu beneficiază de o strategie de publicare și distribuție, o să ai zero ascultători.
Eu încă șchiopătez la capitolul ăsta pentru că nu l-am prioritizat pe lista zilnică, dar compensez timid prin alte detalii ca să nu mă mai simt vinovat.
Lecții învățate
Rigurozitatea muncii, cum se întreține consecvența și că-mi era dor de radio. Am învățat să primesc feedback și să comunic cu oamenii care mă urmăresc care, culmea, așteptau acest tip de conținut de la mine, dar niciunul dintre noi nu știa asta până la publicarea primului episod.
Am învățat o mulțime de lucruri despre mine și infinite detalii despre mindset, etica muncii sau viață de la invitații mei.
Monetizarea podcastului
Ar trebui să stabilim aici ce înseamnă monetizare. Pentru mine nu e sinonim cu ce e în mintea majorității.
Eu tratez podcastul ca pe un tool de achiziție și foarte puțin spre deloc drept sursă de venit. Consider că monetizez podcastul și dacă se leagă o colaborare după o prezentarea sau speech de la vreun eveniment la care performez. Iar colaborarea asta poate fi pentru consultanță pe marketing și strategie, main job adică, pentru consultanță pentru realizarea unui podcast sau colaborarea pentru branded content cu vreun brand.
Acum, că am stabilit însemnătatea lui monetizare, da, monetizez podcastul pe toate planurile. Chiar și-n cel al brandingului personal, al networkingului șamd.
Promovare
Aplic toate metodele imaginabile și inimaginabile.
Spre exemplu, înainte de alegerile pentru funcția de președinte, în turul doi, am speculat o frază pe care Iohannis a pus-o în explicația de pe pagina lui de Facebook cu privire la refuzul de a intra într-o dezbatere cu Dăncilă, și l-am invitat public să facem un HURDUcast împreună. Zilnic. Timp de 2 săptămăni. Cu tag pe toate rețelele și tot tacâmul. Am atras atenția oamenilor, oamenii l-au încurajat să accepte, Dragoș Stanca chiar mi-a oferit spațiul lui de emisie de la Radio Guerrilla, pe care îl are la dispoziție pentru a realiza Upgrade 100, ca să fac interviul și in FM.
Sunt neconvențional și niciodată nu poți spune că am o strategie anume, deși o am și este un puzzle în continua formare, dar cel mai mult mă folosesc de brandingul pesonal. Am reușit să coagulez o comunitate de care sunt tare mândru și care are detalii tehnice desprinse din wishlistul oricărui marketer sau om de agenție sau brand.
Planuri
Să existe în continuare și să rămână un tool nu doar de achiziție, ci și evoluție pentru mine.
Îmi imaginez o roabă de lucruri care se pot întâmpla în ceea ce-l privește și le voi comunica la momentul în care ele se vor întâmpla. Tocmai am primit cadou de Crăciun un sfat care spune că ar trebui să fiu mai temperat în a povesti despre lucrurile care urmează să se întâmple, dar nu s-au întâmplat încă.
