![[Noii artizani] Locuitorii, fauna și flora Lumii Dinăuntru](https://media.iqads.ro/2019/12/pjimage18-cover-850.jpg)
Să creezi ceva de la zero presupune întotdeauna o negociere între vulnerabilitate și dorința de a te face auzit. Între ce vrei să aduci nou în lume și riscul să nu fie înțeles așa cum îți dorești. Frica de a fi judecat. Sunt lucruri pe care înveți să le gestionezi din mers, cu fiecare greșeală, ajustare, refacere de pe drumul către artizanat, care te maturizează și te modelează, în același fel în care materia primă, sub mâinile tale, ia forme și valori noi.
Deși a fost mereu în contact cu arta având doi părinți artiști, drumul Alexandrei Radu până la ceramica pe care o creează și ilustrează astăzi nu a fost unul drept. S-a întortocheat de la Florești până în Franța și înapoi, s-a răsucit peste Londra, până să ajungă la destinație – în căsuța cu grădină dintr-un sat din Prahova. Aici are parte de liniștea pe care ți-o oferă să faci ceea ce îți place și de care are nevoie pentru a explora și ilustra locuitorii, fauna și flora Lumii Dinăuntru.
A crea, dintotdeauna
Când mă întreabă cineva cu ce mă ocup răspund de obicei, sunt ilustrator/ceramist, sunt un fel de artist, cu ceramist, cu maker, cu designer, cu ilustrator cu storyteller. Nu rezonez prea tare cu termenul de artizan, nu cred că spune toată povestea.
Când eram copil am zis că vreau să mă fac cercetator botanist/zoolog (eram și atunci împarțită) pentru că așa credeam eu că se numește cel ce pleacă în expediții și face ilustrații după animale și plante încă necunoscute. Și cum nu mai sunt așa multe necunoscute și neexplorate în lumea din afară, explorez și ilustrez locuitorii, fauna și flora Lumii Dinăuntru.
Vin dintr-o familie cu ambii părinți artiști, mai exact pictori, așa că mi-e greu să îmi dau seama unde a început totul - îmi pare că fac asta de când mă știu. Totuși, drumul meu nu a fost chiar așa liniar, cum ar putea să pară. A fost un du-te vino până m-am lămurit eu ce vreau, ce pot și cum pot face ceea ce-mi doresc.
Un drum întortocheat
Am făcut un liceu de mate-info apoi am intrat la Universitatea de Arte din București, la secția de Ceramică-Sticlă-Metal, pe care am absolvit-o în 2000. Imediat după facultate, cum toți ai mei erau plecați din țară, am plecat și eu un an în Franța. A fost pentru mine un an sabatic, am cunoscut altă cultură, am învățat limba, m-am delectat cu brânzeturi și vinuri alese.
Am decis mai apoi să mă întorc acasă, la căsuța cu grădină în care am copilărit, acum pustie, și să trăiesc făcând ceea ce îmi place - voiam să fac ceramică și ilustrație. Nu știam ce presupune asta, uitându-mă în urmă, priveam totul foarte naiv, dar aveam o încăpățânare care m-a ajutat.
Nu știam mai nimic despre partea tehnologică a ceramicii așa că am început să experimentez, să greșesc și să învăț din mers. Au fost câțiva ani grei, de izolare în atelierul meu de la Florești. Dar atunci am învățat cel mai mult și am avut parte, în toată perioada asta, de susținera familiei și a câtorva buni prieteni.
În 2014 am vrut să renunț. Am plecat la Londra, unde m-am angajat ca graphic designer. Mi-a plăcut viața asta de oraș mare, forfota, liberatea, mai ales cea financiară dar nu am putut să îmi scot din minte visul de a locui într-o căsuță cu gădină și de a trăi făcând ceea ce-mi place. Așa că, după nici un an, m-am întors, de data asta puțin mai matură, mai puternică și mai răbdătoare. Lucrurile au nevoie de timp ca să crească.
Le-am luat pe rând, mi-am făcut PFA, am început să particip la târguri, să postez pe social media și încet-încet am mers înainte.
Un vis împlinit
Sunt ilustrator/ceramist full time și continui să greșesc și să învăț. Locuiesc într-o căsuță cu grădină într-un mic sat din Prahova, Florești, unde îmi împart timpul între cele două lucruri care îmi aduc cea mai mare bucurie. Am zile când lucrez în atelierul de ceramică cu mult praf și mâinile până la coate în butoiul cu porțelan și zile când ilustrez cuminte, printre pensule și acuarele la masa mea de lucru.
Îmi place să ilustrez pe porțelan, pentru că obiectele nu sunt doar frumoase, sunt și utile. Mă încântă gândul că cei la care ajung le folosesc si le poartă cu ei. Toate obiectele mele sunt serie mică și unicat, din porțelan, decorat sub glazură și ars la 1200-1300°C într-un cuptor de ceramică. Fac toate operațiile de mână la mine în atelier, de la prima schiță, la mulajul din ipsos, pictat și glazurat, așa că fiecare e unic.
Cealaltă jumătate a vieții de artist antreprenor
Tot eu mă ocup și de lucrurile mai puțin boeme - probabil cam 40% din timp, cum ar fi mailuri, facturi, colete pentru curier, postări pe social media (unde mă găsesc cel mai des oamenii) etc. Dar, cel mai important, am ieșit din izolare.
Rândurile unei comunități
Împreună cu două prietene, Iulia de la Căsuța cu Cerdac și Raluca de la Little Houses, lucrez de un an să strângem o comunitate de designeri, makeri, ilustratori, ceramiști, pe nume - KĂTUN, și zic eu că am reușit. Am fost iarna asta la al 4-lea eveniment KĂTUN- Târgul din Ajun 2019.
E foarte importantă comunitatea, îți dă putere să mergi înainte atunci când e greu. E un drum anevoios ăsta, de multe ori trebuie să ți-l îți croiești singur prin hățiș așa că oamenii din jur care fac același lucru sunt o continuă sursă de inspirație, de încurajare, de susținere morală și uneori chiar de soluții la probleme.
Nu e ușor, nu pot spune că m-am îmbogățit, trăiesc simplu, dar, cel mai imporant pentru mine, simt că dau ceea ce am eu mai bun de dat și sunt înconjurată de oameni frumoși care fac la fel.
