Scrie, produce, regizeaza, monteaza. Deocamdata scurt-metraje. A facut-o de 3 ori pana acum si a ajuns cu ele la festivaluri de profil. A luat premii. Am discutat despre ele acum 2 ani. Acum pregateste un scurtmetraj numit Over the Top. Este o comedia neagra, o satira care critica tendinta adolescentilor de a se lua prea in serios. Filmul urmareste povestea unei tinere de 16 ani care afla ca este inselata de prieten. Felul in care reactioneaza aceasta este exagerat: decide sa il omoare in baia scolii. La final, este dezvaluit faptul ca totul s-a petrecut doar in imaginatia fetei.
Realizarea filmului depinde de 4500 de euro, pe care Luca Vasile spera sa ii obtina din crowdfunding. Campania se va incheia pe 17 Ianuarie. Am exploatat tema filmului si am vorbit cu Luca despre cum a construit personajul feminin principal alaturi si pentru buna lui prietena Karina, despre cum vede el generatia lui si de ce se iau adolescentii prea in serios.
Proiecte
Dupa ce am lansat „The Second Target”, am inceput sa scriu. Am scris 5 scenarii, toate scurtmetraje, 4 neterminate. Unul despre o petrecere, altul un soi de drama-fantasy, o alta drama, si cel mai dezvoltat dintre toate, un SF mult prea costisitor ca sa il pot face momentan. Am ajutat un amic sa editeze un documentar de lungmetraj numit „Qveta: Povestea”, am facut si putin client work si am dus la capat un alt scurtmetraj horror numit „You First”, care deja a participat pe la festivaluri prin toata lumea.
In echipa Dezaburit
Pe Achim l-am cunoscut in urma cu 2 ani cand a lansat scurtmetrajul „Qveta” si apoi am pastrat legatura, intr-un final ajutandu-l sa editeze documentarul de „Making of” al scurtmetrajului. Am fost acolo cand Achim a conceput ideea pentru Dezaburit, ne-am plimbat ore in sir prin Venetia cautand numele potrivit pentru proiect si l-am ajutat sa filmeze primele doua episoade. In acest moment, editez episoadele „din culise” pentru pagina de Patreon, vin cu propuneri pentru episoade si ii dau mereu feedback.
Evolutie
Simt ca am facut destule filme doar de „amorul procesului de realizare”. Acum le fac ca sa pot spune povesti, sa creez contexte interesante, sa vad pana unde pot merge cu personajele. Nu vreau sa mai fac scurtmetraje daca nu am un scenariu care sa imi placa, pe care sa-l simt ca e bun. Dau mai multa atentie actorilor. Cu urmatorul proiect vreau sa nu mai operez eu camera, tocmai ca sa ma pot concentra pe ce fac actorii si ce se intampla in cadru, sa pot sa am imaginea de ansamblu.
Filme descoperite recent
Scent of a Woman, Joker, Pain and Glory, Mr. Nobody, You’ve Got Mail, Toy Story 4, The White Crow, La Gomera, Stan and Ollie, Lost in Translation, Once Upon a Time in... Hollywood. Unele au fost foarte entertaining si well written si altele sunt despre lumea filmului si cred ca rezoneaza cu orice filmmaker. Le recomand pe toate.
Over the Top
Ideea mi-a venit in intregime cand eram in dus. Rareori se intampla sa rasara din senin un scenariu intreg in mintea mea si m-am gandit ca s-ar putea sa fie o idee proasta. Apoi am inceput sa vad anumite teme sociale interesante ce ar putea fi implementate sau desprinse din aceasta poveste, cum ar fi tendinta adolescentilor de a se lua prea in serios.
E o generalizare, evident, dar mi s-a parut ca povestea pe care o aveam putea sa ironizeze acest comportament intr-un mod foarte haios. Si m-am pus pe scris alaturi de o buna prietena pe nume Karina. Un an si jumatate mai tarziu, avem un scenariu de care suntem multumiti si super exaltati sa-l filmam.
Generatia ta
Mult prea bombardata de informatii inutile. In fiecare zi, suntem atacati de „content” pe social media intr-o asemenea masura, incat ne pierdem simtul critic. De ce dau like? Am scanat o poza pe Instagram in mai putin de 2 secunde si am dat like si am mers mai departe. Nu am citit descrierea, nimic. Asa, incet, incet, nu o sa mai stim sa descifram mesajele din spatele anumitor carti, filme, articole, poze. It’s all about the pretty pictures.
Este in schimb o generatie foarte ambitioasa, care se implica mult mai mult in proiecte de tot felul si parca tendinta catre meseriile vocationale e in crestere. Sau cel putin interesul pentru domeniul cultural.
Nu as putea sa vorbesc despre temeri, nu vad sa fie o temere prea mare nici fata de incalzirea globala printre cei de varsta mea, dar poate ca la nivel global, asta ar fi principala frica a tinerilor. Cu totii avem mofturi, cred ca la baza sunt aceleasi care au fost dintotdeauna, dar acum sunt amplificate si inmultite datorita vitezei cu care lucrurile intra si ies din trend.
De ce se iau adolescentii prea in serios?
Sincer, nu stiu de ce, dar nu ar fi un lucru rau daca ar fi mai maturi. Dar cei care se iau in serios de obicei incearca sa para mai maturi, cand de fapt nu sunt, si astfel de isca conflicte din cauze super stupide.
Acesta ar fi doar un exemplu, sunt multe alte elemente cand vine vorba despre asta, dar in general se invart in jurul exagerarii, dramatizarii: „eu sunt un om serios, responsabil, stiu cum sta treaba, sunt adult, ce sa mai!” Ok, si eu fac filme si e nevoie de seriozitate si responsabilitate, dar asta nu inseamna ca sunt adult si stiu cum functioneaza lumea. Nu inseamna ca sunt deasupra altora de varsta mea sau mici decat mine. Prin faptul ca filmul nostru este o satira, asta incercam sa ironizam, acest tip de atitudine.
Dezvltarea personajului
Karina e toba de pop culture. E pur si simplu geniala si are o gramada de idei si filosofii interesante. Practic, eu am scris un prim draft, i l-am aratat, am intrebat-o daca ar vrea sa fie parte din proiect; a zis da si am scris impreuna mai departe. Karina venea cu referinte din alte filme cu privire la personaje si teme. Scrie dialog absurd cum nu am mai vazut pe nimeni sa scrie. Karina a oferit mai multa profunzime personajului. A da, si am cam invatat ce e aia fashion. Traiam cu impresia ca in anii `70 toata lumea se imbraca precum Al Capone.
Locatiile filmului
La noi in liceu, la Colegiul National „I. L. Caragiale” din Bucuresti, care arata fantastic de cinematic si neromanesc, si intr-o casa din Corbeanca, care e tot asa faina. Vrem ca filmul sa fie o generalizare si incercam sa nu plasam actiunea intr-un loc anume, de aceea in scenariu este o scoala internationala si dialogul in engleza.
Planuri de studentie
Anglia e fixata in capul meu. Acum doi ani as fi zis ca vreau in State, dar e greu de supravietuit acolo. Daca nu esti big guy, e foarte greu reusesti sa faci pana si un film independent. Si e ridicol de scumpa educatia. Romania pica de pe lista, nici nu imi place sa o consider back-up. Nu intelegeam de ce aici nu se poate face film cum trebuie. De ce ramanem la drame pre- sau post-decembriste. De ce nu facem si noi un musical despre Phoenix, de exemplu? Acum cateva zile m-a luminat cineva: cei de aici, care ar putea sa finanteze industria, nu au vazut cum se face treaba in alta parte si se ramane la renumitul „merge si asa”. Prin urmare, am mai multe universitati in Anglia salvate in bookmarks si cautarea continua.
