[Viața după agenție] Mihaela Gheață: Ups, cum o să mă descurc cu banii?

Spirit liber și volubil, Mihaela Gheață a trecut prin agenții doar ca să își reconfirme instinctul care îi spunea că viața asta nu e pentru ea. De 4 ani e freelancer cu intermintențe și deși i se face dor din când în când să mai schimbe o vorbă cu colegii la job, s-a adaptat rapid în echipele cu care lucrează pentru proiecte punctuale. Mai nou se ocupă și de afacerea familiei, așa că dacă vă tentează o vacanță idilică departe de civilizație, Scufița Marlenka vă dă un pont în Deltă.

Angajat concediat, freelancer de nevoie

Sunt freelancer din 2015, unul care rezistă cu încăpățânare, dar nu un model de succes. După evaluarea de la agenția de publicitate în care lucram, șeful mi-a zis foarte bine, te-ai integrat, lucrezi bine, ne place de tine, dar nu mai avem bani să te ținem, așa că pa. Era înainte de vacanța de Crăciun și am simțit panică și un dezgust enorm. Deși aveam deja un client cu care lucram pe cont propriu, mi-am căutat repede alt job, în care după prima lună, le-am zis eu pa, din simplul motiv că simțeam că o să devin robot și unul plătit cu întârziere.

Banii

Ca freelancer trec printr-o salată de senzații. Momentan sunt anxioasă, căci am proiecte ce nu mă entuziasmează, dar care-mi plătesc facturile. Acum o lună eram în culmea fericirii dublate de oboseală și niscaiva stress, dar în general mă simt destul de relaxată și liberă să încerc să aleg proiectele ce-mi plac.  

Am tendința să văd viața în tuluri și vată pe băț și inițial, în afară de ups, cum o să mă descurc cu banii? nu am avut nicio problemă legată de noua mea viață. După vreo două luni de lucrul exclusiv de acasă, am simțit nevoia unor colegi cărora să le cer părerea pe ce lucram eu și cu care să ies în pauza de masă sau doar să facem caz de necaz de cât despre cât de nașpa e la muncă.

Anul acesta, de când am intrat în proiecte precum SoNoRo, Lună Plină și Touch Me Not, am găsit și niște echipe faine în spatele lor și nevoie de colegi am semi rezolvat-o.

Acum că am firmă, tot eu trebuie să-mi plătesc și sănătatea, căci banii de impozite nu acoperă și acest domeniu. La acest punct am strâmbat din nas, dar pe de altă parte mi se pare un alt mic pas în maturizarea mea.

Alergătura după clienți

Un alt lucru de care m-am lovit în scurt timp a fost lipsa clienților și confuzia legată modul de a-i găsi. La primul a fost cumva ușor. Un coleg cu care colaboram pe un site de review-uri, mi-a dat un link de pe Olx cu un client ce căuta să-și promoveze site-ul de accesorii pentru bărbați. O săptămâna mai târziu începeam o colaborare care urma să dureze mai bine de un an. Restul clienților au venit fie prin recomandări, fie prin voluntariat transformat în servicii plătite și prin întrebat oamenii din jur dacă știu pe cineva, fie prin prieteni angajați sau freelanceri care aveau prea mulți clienți și mi-i propuneau mie. 

În toți acești ani m-am mai lovit de ideea creșterii în carieră și îmbunătățirea pe o anumită nișă. Am observat că deși stabilești să fii social media manager pe un proiect, ajungi să fii și strateg, PR, fotograf sau grafician, ceea ce nu e rău, dar clar nu le poți face bine pe toate, așa că rezultatul ajunge să fie unul vizibil mediocru.

Secretul în munca asta este să fii mereu updatat

Am realizat cât de important este să fii up to date și cât de bine este să-ți faci un ritual săptămânal în care să cauți știri din domeniu și să aplici pe clienții noutățile aflate.

Am început să fiu ceva mai autodidactă și am schimbat puținele conferințe la care eram trimisă prin job cu abonarea la newslettere de marketing, tutoriale pe youtube, luat prietenii cunoscători în alte Photoshop-ului la întrebări, puricat Linkedinul de articole relevante din domeniu și crescut comunitatea de networking și participat la multiplele conferințe de la hub-urile de co-working.

Social media este un domeniu ce-ți cere să fii disponibil mai tot timpul anului, zilei, așa că toate weekendurile, serile și vacanțele mele au cam avut de suferit, chiar și dacă lăsăm lucruri programate și spuneam că plec, tot primeam cerințe să rezolv anumite lucruri și în plus, imi venea mie să verific paginile în fiecare zi. Deci timpul ală liber de după serviciu, se cam evaporează, odată ce intri în freelancing și mai ales în social media.

Lipsa banilor m-a panicat cel mai mult

Bani de vacanțe, de concerte în alte țări, de lucruri inutile, dar pe care le flutură alții în jurul meu. Și lipsa unei asigurări de sănătate. Mă gândeam cu groază că dacă mă voi îmbolnăvi, va trebuie să inventez un sac de bani pentru tratament. Încă tânjesc după stabilitate financiară lunară și în perioda sărbătorilor mi-ar plăcea ca vacanța, chiar să fie vacanță și să am o petrecere cu colegii, de ce nu, și o primă sau să merg în teambuilding. Dar apoi, când stau de vorbă cu prietenii angajați și văd cum sunt plictisiți și sictiriți de aceste lucruri, îmi trece repede pofta de vechiul statut.

4 ani de surprize, surprize, toate proactive

Fiecare an a venit cu surprize, care în principal s-au activat și pentru că am avut curajul să intru în vorbă cu oameni cheie, să le spun că îmi place proiectul în care sunt și să-mi exprim dorința de a colabora cu ei. Recomandările prietenilor au fost mereu o surpriză și mi s-a întâmplat să am un client, care a venit printr-un tip pe care nu-l cunosc.

Anul 2015, când am intrat în vorbă cu Aleka Sarah Vlădăreanu și i-am zis că vreau să scriu și eu pentru YumStops.com și de atunci fac echipă alături de ea, Iulia Văcăroiu și Teodora Țeican.

Anul 2016  în care m-am dus voluntar la festivalul Divan, iar anul viitor le-am ținut canalele de social media.

Anul 2017, când alături de Sorin Florea am început canalul de Youtube Scufița și Sorin, pe care puneam clipuri de casă, în care testam porcării de mâncare.

Anul 2018, când am lucrat alături de Monica Felea și echipa de comunicare dar și personalul din Teatrul Marin Sorescu, timp de două săptămâni la Festivalul de Teatru Shakespeare din Craiova și unde am făcut cunoștință cu lucrările marelui scriitor și cu actori din toată lumea și unde am devenit conștientă că îmi fac treaba bine.

Anul 2018, când am fost recomandată de un necunoscut să ajut un restaurant să se promoveze și am făcut prima mea campanie de influencer marketing.

Anul 2019, când am început să lucrez ca PR executive în proiectul SoNoRo alături de PR-ul Mihaela Tăut, Veronica Soare și directorul executiv și violistul Răzvan Popovici, am cunoscut altfel lumea muzicii clasice și mi-am învins tracul de persoane publice.

Pensiunea de la pensie?

Îmi place să cred că atunci o să fiu la vârsta pensionării voi fi deja antreprenor și voi administra un bistro sau o pensiune, în care o să vând dulcețuri fără zahăr, zacuști de ciuperci, rachiuri de gutui și pere și o să organizez ateliere de colaje cu decupaje și flori uscate, talk-uri pe problemele comunității, open mic-uri de stand-up, poezie și povești antropologice, concerte cu muzica ce-mi place și ceaiuri dansante unde o să pun eu muzică de pe viniluri.