[REC și la podcast] Ce e un podcast? N-am ascultat niciodată. Dar nu mai bine faci tu video?  

Precum Kevin din Singur acasă bântuit de vocile familiei, am început și eu un podcast într-o casă aproape goală, bântuită de întrebări și dubii. Sunt puține podcasturi pe piața din România, iar acum un an erau și mai puține. Publicul nu prea știe și nu prea vrea să audă. Până și prietenii de obicei entuziaști sunt greu de convins să asculte.  

Un an mai târziu, casa se animă, încet, încet, cu o audiență mică, dar engaged. Zest Podcast numără 33 de interviuri cu peste 16.000 de ascultări, iar eu pun sub brad multe lucruri învățate și ambiții de viitor. Pe lângă ambiții, întrebări și provocări de tot felul.  

Fac un bilanț la finalul acestui prim an de podcast și, cu ocazia asta, intervievez și câțiva colegi de breaslă. Interviurile vor apărea în zilele următoare pe IQads. Până atunci, experiența mea. “I made my podcast disappear”. 

De la idee la podcast 

Ideea podcastului mi-a venit în primăvara lui 2018. Am ignorat-o inițial pentru că, deși ascultam podcasturi de câțiva ani, mi se părea ceva foarte complicat de făcut, fără experiență de vreun fel cu conținutul audio. Dar, cum ideea nu mi-a dat pace, prin vară am început să mă documentez.  

Noroc că internetul e mare și plin de informații. Mi-am luat notițe, m-am uitat la tutoriale și am ascultat podcasturi despre podcasturi. Am fost la un workshop ținut de Andreea Vrabie la DoR. Am tras linie și am decis că e ceva ce vreau să fac, așa că, prin august, mi-am cumpărat echipamentul, prin septembrie am învățat să-l folosesc și prin noiembrie am început să bat la cap oameni să fie primii mei invitați.  

Am lansat Zest în ianuarie 2019, cu patru interviuri deja înregistrate: pe primele trei le-am publicat imediat și pe următorul după câteva zile.  

Identitatea și misiunea Zest 

Misiunea mea: să cobor scrisul de pe piedestal și să-l fac mai accesibil tuturor. Să arăt că nu trebuie să fii un geniu neînțeles ca să scrii. Să vorbesc cu oameni care scriu zi de zi, la muncă sau din pasiune, în tot felul de roluri: scriitor, poet, jurnalist, copywriter, blogger etc.  

Am ajuns la numele Zest la sfatul lui Ray Bradbury din Zen in the Art of Writing: “you have to write with zest and gusto”. E ceea ce-mi doream de la invitații mei. Indiferent ce scriu și unde, să o facă din pasiune, cu chef și curiozitate. 

Am noroc să o am alături la Zest pe Silviana Toader, care a luat conceptul și i-a dat o identitate vizuală - și continuă să facă asta și azi. Pe lângă identitate, cu ea mă sfătuiesc: cum să facem mai bine? Ce putem să mai inventăm? Cum să mai promovăm? E mare lucru să ai alături o persoană talentată și creativă cum e Silviana. 

Tool-uri folosite

Pentru înregistrare, folosesc un set up simplu: recorder Zoom H6, două microfoane Rode M3 și două perechi de căști Audiotehnica. Am un microfon de rezervă și baterii reîncărcabile și acumulator pentru recorder. Totul încape într-un rucsac pe care-l port cu mine unde înregistrez - adică în spații de co-working, acasă la invitați sau chiar la terasă. 

Editarea audio o fac în Audacity. E ușor de folosit și intuitiv. Mi-a luat câteva zile și câteva tutoriale online să învăț. 

Pentru găzduirea poscastului, folosesc Buzzsprout, pentru că mi-a plăcut interfață. Am și site-ul meu, dar fișierele audio sunt mari, ceea ce însemna că oricum trebuia să fac un upgrade la hosting. Iar Buzzsprout (la fel ca alte site-uri asemenea) oferă și statistici și alte lucruri utile podcasturilor, cum ar fi că te ajută să te indexezi în diferite aplicații. Episoadele le aduc pe site cu embed, iar ele pot fi ascultate și pe Spotify, iTunes și alte appuri populare.

Invitați și teme

Am decis să am un format de interviu pentru că, recunosc, e cel mai simplu. Cu timpul și cunoștințele limitate, nu m-am ambalat la ceva mai mult. Acum că am învățat lucurile de bază, mă bate gândul să încerc ceva mai complicat. 

Invitații sunt diverși, pentru că așa mi-am propus de la început. Trebuie să fie oameni care scriu cu poftă și nu s-ar putea opri din asta nici dacă ar vrea. Sunt oameni care publică cărți. Oameni care scriu texte publicitare. Bloggeri care și-au construit afaceri în jurul scrisului. Jurnaliști care scriu și-i editează pe alții. De multe ori, sunt persoane care au mai multe dintre aceste roluri. 

Mă pregătesc pentru interviuri citind și ascultând toate interviurile pe care le găsesc cu invitatul. Am mereu o listă de întrebări, dar rareori mă uit pe ea în timpul discuției. E mai mult o structurare a ideilor și o plasă de siguranță în cazul în care conversația stagnează. 

Durată și frecvență

Înregistrez, în medie, o oră de interviu, care ajunge, după editare, la 40-50 de minute. Oamenii ascultă deseori podcasturi în drum spre birou sau spre casă, așa că sfatul general este ca un episod să se încadreze în timpul mediu de navetă. Episoadele Zest sunt peste media respectivă, așa că un gând pe care îl am pe viitor este să le fac ceva mai scurte. Mai mult, cred că e responsabilitatea mea, ca realizator al podcastului, să-i fac o favoare ascultătorului și să nu-i irosesc timpul în niciun fel. 

La început, mi-am propus să public săptămânal. Mi-a ieșit o medie de trei episoade pe lună în acest prim an. Dar e greu să menții ritmul ăsta. Pe lângă că trebuie să găsești invitați într-un ritm alert, să te documentezi și să înregistrezi efectiv, mai durează câteva zile să aduci episodul în forma finală. 

V-am spus că Zest e un hobby, făcut pe lângă un job full time? :)

Lecții învățate

În primul rând, ar fi toate lucrurile pe care nu știam să le fac acum un an: înregistrat, editat și montat audio un episod cap coadă și toate detaliile tehnice pe care le presupune publicarea unui podcast (tool-uri, rss feed, indexare în aplicații etc.).

În al doilea rând, un podcast e un mod excelent de a cunoaște oameni foarte interesanți, pe care altfel poate nu ai avea ocazia să-i întâlnești și să-i ții de vorbă la o cafea. 

În al treilea, aș spune că am învățat - și încă învăț, să fac interviuri. La început, aveam multe emoții de fiecare dată. Mintea mea era împărțită în zece: oare merge echipamentul? Ce o să întreb în continuare? Oare se aude bine? Pe parcurs, am învățat ce poate să meargă prost cu echipamentul și știu cum să-mi arunc un ochi discret din când în când să mă asigur că totul e ok. Am aflat că cel mai important lucru este să fiu prezentă și atentă la răspunsurile invitatului, pentru că de acolo decurg firesc următoarele întrebări. Știu acum că e ok dacă discuția trenează puțin și că trebuie să încerc să-l fac pe cel din fața mea să se simtă relaxat și în largul lui. Am învățat că unele interviuri vor fi mai reușite decât altele, că nu depinde totul de mine, că uneori are și invitatul o zi proastă sau nu sunt eu în cea mai bună stare. 

M-a încurajat ce a spus Aaron Lammer, fondatorul și gazda mai multor podcasturi, printre care Longform: e ok să nu te pricepi la început; el s-a simțit confortabil abia după 50 de interviuri. Deci mai am timp. 

În al patrulea, cincilea și șaselea rând, ar fi multe alte lucruri învățate. Cum să promovez podcastul. Cum să reacționez la laude și la critici. Cum să am răbdare și să perseverez când numărul de ascultări stagnează sau când pur și simplu nu am chef să mai fac un alt episod. 

A, și să nu uit. Am început să citesc mult mai mulți autori români de când cu Zest. Recomand această practică. 

Provocări 

Să faci un podcast de 2-3-4 ori pe lună mănâncă mult timp. Zest e făcut pe lângă un job full time. Asta înseamnă că multe seri, dimineți sau weekenduri îi sunt dedicate. O oră aici, trei dincolo. E obositor. 

Consecvența. După ce trece entuziasmul primelor episoade, intri într-o rutină. Uneori nu ai chef, sau timp. Alteori, trei oameni la rând îți spun că nu au timp să se vadă cu tine decât peste o lună. Ce faci? Rezolvi cumva sau lași o săptămână fără episod. Nu moare nimeni, dar ceva te apasă, o vină că poate audiența, așa mică cum e ea, așteaptă. Vrei să livrezi constant, dar trebuie să accepți că, uneori, nu poți. 

Totul depinde de tine. Ca în orice proiect mic, dacă te oprești tu, se oprește totul. E o presiune care poate reduce din senzația de “fac din plăcere”.

Zest nu produce, doar consumă. A fost o investiție inițială în echipament și mai sunt costuri recurente cu săli de înregistrare, găzduirea podcastului și promovare. Și apoi mai este timpul meu și al Silvianei. Facem totul voluntar, pentru că ne place și credem în proiect. Întrebarea este dacă e sustenabil să facem asta pe termen lung. Vorba unui invitat Zest, “îmi place să deschid frigiderul și să văd ceva bun acolo”.

Când ești obosit, n-ai chef, ai primit câteva amânări, te așteaptă trei ore de editat, numărul ascultătorilor a stagnat în ultimele luni și tot ce vrei e să te duci acasă după job să dormi, te întrebi: ce rost are? 

Până acum, răspunsul a fost că are rost. Misiunea e încă valabilă și feedback-ul primit îmi arată că suntem pe calea cea bună. Nu trebuie să fie milioane de ascultători, dacă zece îți dau mesaj și-ți spun că Zest îi inspiră. Că e terapie. Că îi ajută să descopere autori noi sau să le dea o voce celor îndrăgiți. Că îi ajută să spele vase cu plăcere. 

Planuri

Planul este să consolidăm audiența existentă și să o creștem. Să experimentăm cu noi moduri de promovare. Îmi doresc să fac interviuri și mai interesante și să fac episoadele mai dinamice. 

Încă nu am încercat monetizarea Zest pentru că vreau să crească pe picioarele lui și să avem libertatea să experiementăm. Când audiența va fi suficient de mare și dacă vom simți că e momentul potrivit, ne vom gândi și la parteneriate sau alte moduri de moneziare.

Personal, eram îndrăgostită de podcasturi înainte să fac unul. Acum sunt și mai și. Mi-aș dori să fac și altele și să experimentez și cu alte idei și tipuri de conținut audio. Dar deocamdată e doar o idee care nu-mi dă pace :).