Mult timp, Marlene Stanciu s-a considerat un nomad al acestei lumi. A lucrat in domeniul cultural inca din facultate, a studiat si a lucrat la Berlin si Londra si s-a intors in Romania, sperand ca isi poate aduce contributia la Ministerul Culturii sau Institutul Cultural Roman. Politica romaneasca ramane indiferenta la astfel de initiative culturale, asa ca Marlene s-a intors in Transilvania, in satul copilariei. Aici si-a limpezit conceptul Kraftmade, o retea de mestesugari si creativi dedicata recuperarii unor traditii de patrimoniu.
Multa lume m-a intrebat care este sensul trecerii de la “consilier de ministru” la razboiul de tesut (a se citi “coada vacii”).
Cred ca acum, dupa acesti cativa ani de ‘craftivism’ acest clivaj pare mai mic, reintorcerea la mestesug mai plauzibila, convietuirea cu natura mai dezirabila.
Marlene povesteste cum a crescut Kraftmade, despre clivajul dintre urban si rural din Romania, reintoarcerea la mestesug si traditii, nostalgie, memorie colectiva si cum poate fi reinventat craftul in prezent.
Despre inceputuri
M-am nascut si am crescut la Bucuresti, insa mult timp m-am considerat un nomad al acestei lumi. Am lucrat in domeniul cultural inca din facultate, din 2003, cand in Bucuresti abia mijea o scena de arta tanara si foarte ambitioasa sa-si gaseasca un drum, sa-si croiasca un loc. Apoi am plecat sa studiez si sa lucrez in Berlin si Londra unde m-am specializat in politici si finantarea culturii.
M-am intors in Bucuresti si am lucrat la Ministerul Culturii si la Institutul Cultural Roman si eram convinsa ca asa imi pot aduce contributia la imbunatatirea ecologiei culturale romanesti, prin facilitarea investitiei in artisti contemporani valorosi, cu scopul de a-i plasa intr-un dialog real pe scena internationala, de a le creste cota.
Am renuntat insa dupa nu mult timp, pentru ca am inteles ca volatilitatea politica se traducea in volatilitatea politicilor si nu puteam construi nimic durabil. Dar imi doream sa imi demonstrez ca se poate construi ceva durabil si am inceput sa caut acel ceva care sa ma reprezinte cu adevarat. Asa am ajuns in Transilvania, in satele nostalgiei mele de copil, unde am cristalizat conceptul KraftMade, combinand o cercetare antropologica amanuntita a satelor sasesti cu fascinatia pentru oameni si obiecte de poveste si accesul pe care il aveam deja la scena culturala.
Etape
De cand a inceput povestea KraftMade in 2013 am invatat enorm despre cum si de ce se faceau anumite lucruri, despre functia si puterea ritualului, despre rituri de trecere in vietile noastre, despre istorie, natura, etnoecologie, mestesug si design.
In cautarile mele dupa autentic, radacini si timp am decis sa raman in Transilvania, in Cincu, satul bunicilor mei. Mi s-a deschis aici o alta viata, si o multitudine de alte perspective asupra a ce credeam inainte ca inseamna o viata cu sens.
Cred ca intreg parcursul meu de pana acum a fost important pentru formarea mea de astazi, fiecare pas, experienta, job si mai ales oameni intalniti pe acest drum si care m-au inspirat. Mi-am pastrat mereu o viziune antropologica asupra a tot ceea ce am facut, cred ca asta ma defineste mai bine decat titulatura de designer. Imi place mai degraba sa pun intrebari, sa distilez, sa trafichez idei si sa combin concepte, sa chestionez esenta lucrurilor si atunci mediul de exprimare urmeaza ideii, si nu invers, nelimitandu-ma la obiecte materiale in ceea ce fac.
Primele incercari
As putea sa zic ca primele incercari au fost cand eram mica si imi coseam haine si genti colorate pe care le puneam apoi etichete ‘united colors of benetton’ taiate de pe hainele primite de la rudele din Austria, pentru ca nu aveam curaj sa spun ca eu le-am facut.
Am crescut intr-o societate in tranzitie unde statusul era definit de afilierea cu progresul urban si vestic, si cu asta ne-am confruntat si cand am inceput lucrul cu designeri si mesteri in 2013. Am descoperit atunci clivajul dintre aceste lumi, dintre urban si rural, dintre material si digital si am devenit un translator si un mediator, aducand oameni pasionati impreuna, curatoriind si producand obiecte si expozitii care sa transceanda ordinea prestabilita, apeland in schimb la nostalgie si memorie colectiva. Apoi am descoperit razboiul de tesut si infinitele sale posibilitati de exprimare, iar pentru mine asta a devenit un soi de metafora a vietii: o matrice binara unde frumusetea armoniei matematice devine vizibila, unde rabdarea si minutiozitatea sunt premise, unde totul e la vedere, dar care se poate manipula si hackui intr-un mod foarte personal si unic.
Multa lume m-a intrebat care este sensul trecerii de la “consilier de ministru” la razboiul de tesut (a se citi “coada vacii”). Cred ca acum, dupa acesti cativa ani de ‘craftivism’ acest clivaj pare mai mic, reintorcerea la mestesug mai plauzibila, convietuirea cu natura mai dezirabila.
Am crescut intr-o epoca in care atunci cand mergeai la un interviu pentru un job te intreba angajatorul care sunt pasiunile tale, fiind o delimitare clara intre “viata de la 9 la 5” si “hobby”, ultimele fiind destinate preocuparii timpului liber.
Cred ca cea mai importanta lectie, invatata in ani de zile, a fost ca suntem liberi ca jobul si pasiunea sa fuzioneze, si sa fim pasionati si fericiti in ceea ce facem, si sa si putem trai din asta.
Infiintarea si evolutia Kraftmade
KraftMade a vrut sa fie initial o retea de mesteri din mediul rural care sa produca obiecte unicat sau mici serii in colaborare cu designeri urbani. Am aflat insa destul de rapid ca mesterii de la tara sunt pe cale de disparitie, ca 50 de ani de comunism au transformat mestesugul in decoratiune kitsch iar mesterii utilitari sunt o raritate, ca nu exista o limba comuna intre cele doua bresle pe care vroiam sa le aduc impreuna si ca de fapt, nu exista o piata si un public pentru lucrurile pe care le puteam oferi. Si atunci am inceput lucrul pe toate fronturile, de la promovarea conceptului de sustenabilitate si slow design, la gasirea unei cai de comunicare intre cele doua lumi, la educarea publicului prin expozitii si evenimente, la conceptualizarea si stimularea dialogului despre ce si cum facem in context international. Astazi KraftMade este un laborator.
Punem accent pe cercetarea si arhivarea memoriei si intelepciunii arhaice, pe educarea tinerilor designeri si profesionisti care vor sa invete mai mult despre tehnici vechi mestesugaresti, relevanta lor contemporana si crearea in armonie cu natura, gazduim rezidente artistice, ateliere de sustenabilitate si producem in atelierul nostru de textile si tamplarie obiecte cu timp si poveste.
Profilul clientilor
Publicul nostru este divers, functie de directia pe care o urmam. In ultimii ani am avut foarte multi vizitatori, de exemplu, care au vrut sa vina sa vada pur si simplu ce facem, cum facem, cum traim – multi cu interes, nostalgie sau vis de a se muta de la oras la sat si a incepe o viata noua.
Sunt pasionatii si colectionarii de curiozitati, de lucruri tihnite cu urma mainilor si marca timpului. Sunt tinerii profesionisti care cauta indrumare practica pentru a-si construi un parcurs sustenabil in businessul lor. Si sunt creativi si artisti care cauta sa exploreze natura si spiritul local, sa experimenteze cu materiale si unelte istorice si sa inteleaga cultura si intelepciunea locului, legatura dintre trecut si viitor.
Ce-i uneste pe toti acestia este un soi de constientizare a propriului rol in aceasta lume si cautarea unui drum pentru a-l putea indeplini.
Evolutia designului de obiect
Ultimii zece ani au insemnat o scoatere la lumina a designului din Romania, sustinuta in primul rand de institutii precum Romanian Design Week care a pus reflectorul pe acesta breasla. Cred ca trebuie sa plasam trendurile in context international, nu numai cu focus pe culori sau materiale, dar si pe contextul si mesajul politic, de mediu si social pe care il putem astfel transmite si integra in stilul de viata contemporan, ca “place-makers”.
De aceea ma bucura atunci cand vad preocuparea designerilor romani fata de sustenabilitate, fata de specific cultural local, cand vad in sfarsit curajul de a se delimita de minimalismul standardizat, cand isi creeaza propriile nise si isi contureaza propriile voci cu bataie lunga. Urmaresc cu interes dialogul actual de craft si design thinking, de schimbari structurale ale pietei de munca in general si tranzitie catre o societate mai sustenabila unde designul devine o solutie sistemica iar mestesugul ne (re)invata cum sa gandim independent si rezilient.
Intoarcerea la traditii
Cred ca am ajuns intr-un moment al “etno” trendului in care este gresit speculata intoarcerea la traditii ca element identitar cu accente nationaliste. Activarea nostalgiei colective si transformarea identitatii in consum se gaseste de la mancarea de catel la institutiile publice. Dar munca noastra a fost mereu ghidata de intrebarea – ce ramane dupa acest trend? si conceptul de baza al KraftMade a fost despre sustenabilitate.
Astfel ca pentru noi a fost interesant mai degraba ce este relevant contemporan din patrimoniul pe care l-am mostenit si mai ales de ce? Iar raspunsul este mai ales in domeniul sustenabilitatii si rezilientei pe care il invatam din strategiile de convietuire cu natura ale stramosilor nostri, din modele arhaice de comunitati sustenabile si modul in care acestea ne indica posibile scenarii pentru viitor.
