Ioana Taranu este designer vestimentar si este pasionata de cultura japoneza, pe care o aduce in mai toate creatiile sale. Pentru ca nu-i plac sefii, ideea de a avea o afacere i-a venit firesc in urma cu cativa ani. Si-a vandut masina ca sa isi creeze un loc de joaca unde, inconjurata de pisicile sale, deseneaza si produce haine deosebite. Rad Playground este, de 6 ani, brandul Ioanei Taranu, iar piesele create de ea exclusiv pentru femeie atrag fiindca sunt foarte vii.
”M-am stabilit intr-o zona feminina cu influente japoneze si accente care variaza de la o colectie la alta. Uneori sunt punk, alteori creatiile mele sunt inspirate din tehnici origami", spune Ioana.
În cele ce urmeaza, Ioana Taranu povesteste despre haine, antreprenoriat creativ si pisici, dar si despre ce inseamna sa fii one-woman-show intr-un business.
Designer antreprenor
Conform buletinului sunt Ioana Taranu si am 37 de ani fara 2 luni, iar licenta zice ca ar trebui sa fiu profesoara de japoneza. Adevarul este ca nu as putea fi profesoara nimanui. Insa, autodidacta fiind (si modesta), invat singura de aproximativ 7 ani cum este cu designul vestimentar, constructia si deconstructia de tipare, tipuri de textile.
Nu mi-a suras niciodata ideea de a fi angajatul cuiva, desi inainte de antreprenoriat am testat viata de corporatista pret de 3 ani. Nu mi-a placut, astfel ca ideea de a avea propria afacere a venit firesc, cu entuziasm. Spune-i curaj sau inconstienta, mie mi s-a parut mai natural asa si mai bine pentru mine.
Inceputurile brandului Rad Playground
Mi-am vandut masina si am cumparat toate cele necesare echiparii unui atelier minuscul. Carti, am cumparat multe carti, cursuri online. In primii ani am venit si cu bani de acasa, desi recunosc ca am vandut bine inca de la primul targ. Foarte important este timpul investit si faptul ca am acceptat weekendurile inexistente, iar la vacante nici nu am indraznit sa visez in ultimii ani.
Numele, Rad Playground, l-am ales destul de repede, voiam sa fie locul meu de joaca, cel mai cool dintre cele mai cool. Nu conta daca avea sa devina cool pentru ceilalti, pentru mine asa era. De fapt tot “atelierul” este ca un loc de joaca, nu as putea lucra intr-un mediu auster, de fabrica. Am nevoie de lucrurile mele, muzica mea, de un decor placut.
Prima "colectie" a fost fost mai mult o gramada de haine, fara prea multe elemente comune intre ele. Voiam sa-mi dau seama ce gen de haine imi place cu adevarat sa fac fara sa ma plictisesc, trebuia sa studiez cum se comporta tesaturile. Am scos prima colectie coerenta in vara lui 2013. M-am stabilit intr-o zona feminina cu influente japoneze si accente care variaza de la o colectie la alta. Uneori sunt punk, alteori creatiile mele sunt inspirate din tehnici origami. Ma autoprovoc sa gasesc noi modalitati de reprezentare si constructie a florilor, fluturilor, din textile sau accesorii metalice, piele, margele. Imi plac impletiturile, volanele, imbinari de imprimeuri. Pe scurt, ce as purta eu, propun si altora.
Contextul aparitiei brandului
Nu mi-am facut probleme ca nu mai este nimic nou de spus, pentru ca piata din Romania nu ofera optiuni variate cand vine vorba de “ce punem pe noi". Observand obiceiurile cumparatorului, si cand am intrat in piata, dar si acum, se penduleaza masiv intre copii ale produselor de lux si brandurile mass-market care, la drept vorbind, cam tot aia propun. Acesta este motivul pentru care mi-am dorit sa fac haine din tesaturi bune, croite si finisate cu grija, la un pret accesibil si cu forme noi.
Nu am avut niciodata ganduri Don Quijote-esti de a ma lupta cu piata de fake-uri din China sau sa conving intreg poporul sa nu mai calce in magazine de mass-market, mai ales ca piata de creatie vestimentara autohtona este aproape inexistenta, deci femeile nu prea au de unde alege.
Cliente si canale de vanzare
Initial, cliente mi-au fost prietenele mele si femeile care veneau la targuri in cautare de “altceva”. Tot la un targ am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu, care mi-a propus sa duc colectia si la galeria Galateca. Colaborarea cu ei dureaza inca de atunci si s-a dovedit in timp una frumoasa. Treptat am inceput sa vand online, am vandut pretutindeni in lume. Apoi a aparut optiunea de Facebook shop si numarul comenzilor a tot crescut.
Colaborarile pe care le-am avut de-a lungul timpului au fost facute cu placere, nimic fortat. Probabil cea mai nebuna colaborare a fost cea cu Zoot, pentru care am lucrat toate produsele singura. Toatele modelele, pe diverse marimi si cantitati. A fost dementa curate, dar a iesit. Bucuria cu care imi fac meseria, disciplina si rabdarea au dat roade.
Clientele sunt de toate varstele, uneori chiar si foarte mici. Lucrez ocazional si pentru copii. Am lucrat, de-a lungul timpului, pentru femei cu profesii foarte diferite, din medii foarte diferite. Numitorul comun este faptul ca voiau sa spuna cuiva ce isi doresc si sa primeasca informatii cat mai multe despre produs.
Am descoperit ca am o rabdare infinita atat in a lucre, cat si in a explica fetelor, care comanda direct la mine, din ce materiale sunt facute produsele, cum sa le ingrijeasca. Le cer masurile, accept mici modificari in constructia produsului pe care si-l doresc pentru ca vreau sa fie multumite cu haina pe care o cumpara. Pana la urma si recomandarea este o forma de promovare. Mai primitiva, ar zice specialistii, dar foarte eficienta
One-woman-show
Fara frica mi-am si propus, inca de la inceput, ca aceasta afacere sa fie un "one-woman-show”. Exista pisicile mele, bineinteles, a caror contributie nu o voi minimiza. Dar eu nu functionez bine in echipa. Plus ca, tot procesul creativ, de la tipar pana la pozele de promovare, in care modelul sunt eu, ma binedispune. Desigur, nu ma iau foarte in serios, nu sunt model, diferentele de stare sunt vizibile in pozele pe care le fac. Nu joc un rol, nu-mi retusez pozele si nici in ale fotografiei nu-s vreo experta, important este ca tot ce fac, sa fac cu satisfactie.
Daca am ales sa fac ce-mi place, sa-mi si placa ce fac. Nu urmez retete de succes, desi ascult cu interes povestile de reusita ale altora. Nu ma pricep sa dau din coate, sa-mi fac relatii cum nu ma pricep sa-mi fac nici planuri pe termen lung si foarte lung.
Nu imi plac regulile rigide, fug de “asa se face”. Totul este construit cu bucurie, firesc, nu perfect. Ma ingrozeste perfectiunea. Nu gasesc nimic fascinant in incrancenarea de a te chinui sa iasa totul “ca la carte”. Relaxarea asta m-a dus in locuri interesante, m-a ajutat foarte mult. Netinand cu dintii de un plan initial, am putut profita de multe oportunitati interesante ce s-au ivit pe parcurs.
Promovarea
Nu am strategii de alcatuire a colectiei, de promovare. Le fac destul de instinctiv, sunt influentata de ce ascult, citesc. Cred foarte mult ca la baza succesului unui brand sta un produs bun. E adevarat ca degeaba e bun, daca il tii in beci. Asa ca, in primii 3-4 ani am fost la multe targuri, foarte multe. Unele bune, altele dezastruoase.
Tot la un targ am intalnit-o pe Liana Popa de la Aveti Si Pe Roz, initial clienta, acum prietena, care ma mai ajuta la promovare. Pentru un specialist, care traieste din strategii, planuri, calcule, statistici, ce spun eu acum suna a sinucidere curate. Insa asta fac. Si probabil ceva fac bine din moment ce brandul a crescut, an de an, in cei 6 pe care ii are. A crescut exponential, daca nu ar fi existat aceasta crestere probabil ca ma opream la un moment dat.
Învățăturile antreprenoriatului creativ
Am descoperit faptul ca business-ul si creatia vestimentara se impaca relativ bine, dar poate si pentru ca am contabila, ceea ce ma salveaza de multe batai de cap. Am inteles ca este important sa iti faci o evaluare corecta si realista a propriului produs, sa inveti sa administrezi banii, care nu mai vin lunar, sa nu disperi in perioadele cu incasari mai mici. Sa recunosti si sa eviti decizii, care ar fi in regula pe moment, dar extrem de nocive pe termen lung. Si, cel mai important, trebuie sa intelegi clar identitatea brandului tau si sa nu-l asasinezi facand compromisuri prea mari.
