Dacă o asculți pe Mirela vorbind despre programul pe care l-a creat, ai zice că și-a propus să schimbe lumea cu el. Sau, mă rog, măcar o parte din ea. Și poate chiar asta va face la un moment dat. Pentru început, însă, reușește să schimbe viețile multor oameni care vin la ateliere ei. Mirela Oprea este coach certificat și psihoterapeut în formare, de puțină vreme antreprenor în domeniul dezvoltării personale. Dream Management este programul conceput de ea, cu studiu elaborat în spate. Cu el merge în diverse comunități de specialiști și companii private, unde susține workshopuri și îi sprijină pe cei care doresc își transforme visurile în realitate. Pentru că realizarea visurilor nu este chiar o chestiune de noroc, ci are la bază un întreg proiect, cu acțiuni și obiective. Și este, deci, nevoie de un bun manager.
La baza programului stau psihologia pozitivă, neuroștiințele și o serie de cercetări despre mecanismele care ne blochează sau ne deblochează atunci când vrem să realizăm un obiectiv.
Am stat de vorbă cu Mirela despre acest proiect antreprenorial inedit, menit să schimbe vieți și poate chiar să devină un pilon educațional al învățământului românesc.
Profil de antreprenor - coach
Când sunt îndemnată să vorbesc despre mine, spun întotdeauna că sunt născută în Munţii Apuseni, în Muşca, satul bunicilor mei, peste deal de Roşia Montană. Părinţii mei s-au mutat la Sibiu, deci sunt şi din Sibiu, pentru că acolo am făcut şcoala, liceul şi primele activităţi de voluntariat. Dar sunt, în egală măsură, şi din Cluj, pentru că acolo am făcut facultatea de psihologie şi ştiinţele educaţiei şi am transformat voluntariatul în profesie. Însă sunt un pic şi din Italia, pentru că acolo am făcut masterul, doctoratul, câteva joburi şi acolo am familia “electivă” şi un pisic.
La facultate am trăit o mare dezamăgire formativă. Eu îmi imaginasem că, dacă fac psihologie, o să ajut oamenii să devină cea mai bună versiune a lor. Dar, ce să vezi, la facultate se vorbea doar de partea negativă a psihicului nostru: boli psihice, tulburări de personalitate, suferință psihică, traumă și aşa mai departe. Am renunţat şi, timp de 15 ani, am fost deconectată de domeniul psihologiei, lucrând pentru apărarea drepturilor copiilor. Dar ce ţi-e scris, în funte ţi-e pus, aşa că acum câţiva ani am revenit spre psihologie, din perspectiva de coach şi consilier strategic, pentru că între timp a apărut domeniul psihologiei pozitive, al cărui mare fan sunt.
Sunt coach certificat, psihoterapeut în formare şi consilier şcolit în România, SUA şi Italia. Folosesc tot ce am învăţat în programul meu, dar cred că mai important decât orice este credinţa mea în ştiinţă: nu dau niciun sfat şi nu propun niciun exerciţiu care nu are la bază un studiu riguros. Nu îmi permit mie însămi să o iau pe ulei cu citate motivaţionale şi inspiraţionale (deşi ştiu că asta vinde), decât atunci când acestea sunt “verificate” de ştiinţă.
Cum a apărut Dream Management
Într-o zi citeam o carte. ”The Dream Manager”, a lui Matthew Kelly. Şi mi-am plăcut atât de mult încât mi-am zis: “Wow! Ce fain ar fi să existe aşa ceva şi în România!”. Apoi, cam în aceeaşi perioadă, o cunoştinţă m-a invitat să fac o activitate de team building cu echipa ei. Am construit un program inspirat din cartea respectivă. În taxiul care mă ducea spre locaţie am mai adăugat câteva idei de ultim moment. Şi cam aia a fost. Din una în alta, m-am trezit că îmi place tot mai mult să fac asta şi acum asta fac.
Programul de Dream Management s-a născut dintr-o întâmplare şi a crescut pentru că cei care au participat la primele ateliere au vrut să îl vadă crescând, mi-au dat sfaturi şi m-au susţinut la fiecare pas. Nu m-aş fi gândit să îl propun ca program de “dream building” pentru companii, până când o participantă ce lucra atunci la o firmă de training din Timişoara nu mi-a spus că este musai să fac asta.
Nu m-am gândit să fac un curs ca să îi învăţ pe alţii să devină Dream Manageri, până când o profesoară universitară nu mi-a spus că am talent didactic şi ceva valoros ce trebuie să fie împărtăşit altora. Nu m-aş fi gândit să lucrez cu profesori, dacă Frau Andrada, o învăţătoare cu o pasiune extraordinară pentru educaţie, nu mi-ar fi spus că ar fi nevoie de aşa ceva în şcoli.
Și, totuși, cum funcționează managementul visului
Pe scurt, fiecare dintre noi avem visuri. Aspiraţii înalte. Dar mulţi dintre noi nu trăim în spiritul lor şi nu îndrăznim să sperăm că le putem realiza, pentru că în societate există ideea că numai oamenii foarte norocoşi reuşesc. Sau cei care au bani. Sau cei care sunt dispuşi la sacrificii foarte mari.
Dar nu este aşa. Nu e musai să fie vorba nici despre bani, nici despre noroc şi nici despre sacrificii. În turnul de fildeş al lumii academice, cercetătorii ştiu că nu există forţă motivaţională mai puternică decât cea a visurilor noastre şi au descoperit acele strategii care funcţionează pentru a le realiza. Secretele sunt cunoscute, dar din păcate aceste informaţii nu sunt “traduse” pe înţelesul tuturor. Cu programul de Dream Management am dorit să contribui la un efort de “traducere”, care să ajute cât mai mulţi oameni să aibă o viaţă mai împlinită.
Ştiinţa din spatele programului vine din mai multe domenii. În primul rând psihologie pozitivă, apoi neuroştiinţe (ştiinţa funcţionării creierului) şi chiar management. Studiile ştiinţifice arată că oricine îşi poate realiza visurile dacă se comportă cu ele ca şi cum ar fi managerul unui proiect important. Managerii nu se bazează pe noroc în ceea ce fac. Ei au nişte abilităţi pe care şi le-au dezvoltat şi șlefuit în ani de formare şi dezvoltare profesională. În mod similar, cineva care are un vis poate să îşi formeze abilităţile de care are nevoie pentru a-l realiza.
Pașii programului
Eu recomand metoda COPIL. Desigur, COPIL e un acronim, fiecare literă însemnând un mic proces psihic, de reflecţie sau de acţiune, care e bazat pe o bucăţică de ştiinţă din aia serioasă cu zeci de ani de cercetare.
Pe scurt, ”C” vine de la “clarificare”. E foarte important să ştii ce îţi doreşti.
”O” vine de la “obstacol”. Ce obstacole vezi în calea realizării aspiraţiei tale? Aici explic metoda contrastului mental creată de o cercetătoare germană pe nume Gabrielle Oettingen, care şi-a dedicat 30 de ani de viaţă academică înţelegerii mecanismelor ce ne blochează sau ne deblochează atunci când vrem să realizăm un obiectiv.
”P” vine de la “pasul cel mai mic”, mini-obiceiuri şi aici intră toată teoria schimbărilor de comportament (behavior change), fiind inspirată de BJ Fogg, un fel de rock star în domeniul acesta.
”I” vine de la "inimă bună", o metafora pentru prietenii visului tău, acei oameni care te vor ajuta să îl realizezi. Un studiu condus de Gail Mathews, o cercetătoare americană, arată că aceia dintre noi care au un "partener de responsabilitate" au 73% șanse să realizeze un obiectiv propus și asumat.
”L” vine de la "liniște". Liniștea pe care o creăm în mintea noastră pentru a realiza un vis. Mintea noastră poate să fie cel mai bun prieten sau cel mai înverșunat dușman a ceea ce ne propunem.
Publicul țintă
Mă adresez oamenilor care au un vis sau care nu au un vis, dar simt că viaţa poate să ofere mai mult decât rutina “serviciu – casă – serviciu”. Mă adresez managerilor din companii, care doresc să înţeleagă ce îi motivează cu adevărat pe oameni şi cum pot să angreneze acea motivaţie pentru rezultate superioare în vieţile angajaţilor şi desigur în viaţa companiei.
Managerilor şi antreprenorilor tare le place să creadă că oamenii sunt motivaţi de faimoşii KPIs. Dar nu e adevărat! Oamenii lucrează pentru a-şi realiza obiectivele şi visurile personale. Ei lucrează ca să îşi cumpere o casă, să aibă bani să trimită copiii la o şcoală privată, să poată să investească în pasiunea pentru fotografie sau pentru călătorii. Există companii în lume care au înţeles acest lucru şi care completează sistemul de management ”by objectives” prin “management by dreams”.
Apoi, lucrez cu părinţi care doresc să îşi susţină copiii să îşi realizeze visurile şi de curând îmi doresc să creez un program pentru profesori şi companii, astfel încât profesorii să înveţe să susţină visurile elevilor, iar companiile locale să îi ajute (cu resurse şi mentori) să le realizeze.
În program vin oameni de toate vârstele: de la liceeni, la cei de vârsta pensionării, de la freelanceri la angajaţi, de la oameni pentru care banii nu sunt o problemă, la cei care îi numără atent.
Eu mi-aş dori să pornim în România o adevărată mişcare de Dream Management, în contextul căreia să devină absolut normal să vorbim despre visurile noastre şi să ne ajutăm unii pe alţii să le realizăm.
Promovarea
Din păcate nu mă pricep foarte bine la promovare. Eu am fost crescută în spiritul proverbelor de gen: “La pomul lăudat nu te duci cu sacul”. Cred că nu de puţine ori am avut poate de pierdut din pricina acestei mentalităţi în capitalismul ăsta dezlănuţuit în care “reclama e sufletul comerţului”. Ca filozofie de promovare, cel mai bine pare să mă reprezinte conceptul de “attraction marketing” intuitiv. Intuitiv, pentru că nu am studiat temeinic şi îmi dau seama că am competenţe limitate, chiar şi aici.
Pe scurt, ceea ce fac este să îmi expun ideile în public, prin filmuleţe, prin pagina de Facebook a programului, prin articole (pe care le public pe blogul meu şi pe alte platforme) şi mai recent prin cartea pe care am scris-o, “Dream Management – Fişa postului pentru cei care aleg să fie managerii propriilor vieţi”. Apoi, cei cărora le plac ideile și abordarea mea, mă contactează şi aşa încep diferite acţiuni şi proiecte.
Impactul pozitiv
La un nivel superficial îmi place să spun că am făcut 60 de ateliere la care au participat 700 de persoane şi multe alte evenimente publice la care au participat mii de persoane. Dar, desigur, nu asta e important. Importante sunt schimbările pe care aceste evenimente le generază în ei înşişi şi în cei din jur. Poveşti de succes, decizii luate, care au condus la vieţi mai împlinite şi la mai multă bucurie. Business-uri pornite cu succes, manageri de echipe, care au găsit în sfârşit cheia motivaţiei oamenilor lor, oameni care s-au căsătorit sau au ieşi dintr-o relaţie care nu mergea nicăieri, familii care au adoptat copii, părinţi care au înţeles în sfârşit ce vor copiii lor şi s-au liniştit.
La un moment dat, mi-ar plăcea să culeg toate aceste poveşti şi poate chiar să iniţiez un proces de cercetare un pic mai riguros, ca să aflu informaţii mai precise despre impactul programului.
Care este visul tău
Mă gândesc la crearea unei şcoli de Dream Management. Ideea ar fi de a ‘preda’ spre alţii toată ştiinţa şi arta unui Dream Manager, adică a unei persoane care se ajută pe sine şi pe alţii să îşi identifice şi să îşi realizeze visurile. Sunt multe mame (probabil toate), care ar vrea să ştie cum să îşi susţină copiii înspre visurile lor, soţi care vor să facă acelaşi lucru unii pentru alţii, profesori care ar vrea să facă asta pentru elevi. Nu sunt lucruri sofisticate, oricine poate să înveţe câteva abilităţi de bază care să fie apoi extrem de folositoare celorlalţi.
Eu mi-aş dori ca într-o zi întrebarea “Care este visul tău?” să devină aproape banală şi punctul de început al unor conversaţii cu sens. Un vis al meu acum este să aduc acest concept în şcoli. Nu îmi doresc să lucrez eu direct cu copiii, ci mai degrabă să formez profesori care să poată să facă asta, susţinuţi de întreaga comunitate, astfel încât învăţarea să fie o activitate cu sens, conectată cu aspiraţiile fiecărui elev în parte.
