Vine un moment în orice vacanță exotică dintr-un sătuc uitate de lume în care condiția ta de simplu turist devine iarăși realitate: o conversație cu un localnic. Cauți o farmacie, un drum către plajă sau vrei să afli ce fel de mâncare din meniu e fără carne – provocarea e sigură. Mâinile tale gesticulează cum nu le știai în stare, impulsuri electrice activează părți ale creierului pe care nu le-ai mai accesat de când ai făcut un opțional de spaniolă în liceu și cauți cu ardoare o urmă de confirmare în ochii intrelocutorului. Dacă purtați un dialog mai lung de câteva fraze, fiecare în limba sa și cumva ajungeți să vă înțelegeți, e deja o victorie personală și intră pe lista de lucruri de povestit când te întorci acasă.
Acum imaginează-ți cum ar fi să porți astfel de conversații la job, cu colegii. În fiecare zi, timp de doi ani. La asta s-a înhămat Monica Predatu când a scris aplicația pentru proiectul Intercomprehension for European Citizenship (IC EU), avându-i în gând ca viitori colegi pe oamenii pe care îi cunoscuse în proiectele Erasmus+ la care luase parte, toți având proveniențe culturale diferite și, cu asta, limbi materne diferite. Au hotărât că fiecare va folosi propria limbă în organizarea proiectului, testând pe propria piele conceptul de intercomprehensiune, central proiectului IC EU. Cu credința că neînțelegerile nu vin doar din diferențele de limbă, ci din lipsa de răbdare sau ascultare activă și atunci când dorința de a ne face auziți este mai pregnantă decât cea de a-i înțelege pe ceilalți, echipa și-a propus să creeze mediul și instrumentele prin care tinerii să poată trece peste astfel de prejudecăți. Nu doar pentru a se simți mai aproape de cetățenii altor state europene, ci pentru a căuta conversații valoroase cu ceilalți, indiferent de limba vorbită.
Înapoi la începuturi
Participasem la numeroase experiențe interculturale organizate în cadrul programului Erasmus+ și vedeam cum conversațiile cu oameni din țări diferite îmi aduceau o perspectivă diferită asupra lucrurilor importante în viață: cum ne raportăm la munca pe care o facem? care sunt prioritățile tinerilor în viața de zi cu zi? ce înseamnă implicarea civică pentru tinerii din diferite țări?
Toate aceste conversații m-au ajutat să relativizez, să îmi dezvolt un simț critic față de propriile mele credințe și o atitudine deschisă față de diferitele realități posibile. Aceste experiențe erau valoroase pentru mine fiindcă îmi aduceau libertate și învățare. M-am gândit că ar putea fi interesante și pentru alte persoane, dar auzeam adesea în jurul meu ”eu înțeleg, dar nu pot vorbi” sau ”nu pot participa, nu vorbesc limba”.
Intercomprehensiunea
În octombrie 2013, în Marsilia, Franța, tineri din România, Franța, Italia, Spania și Portugalia participau la activități educaționale privind drepturile omului, în care fiecare participant trebuia să se exprime în limba sa. Așa am descoperit intercomprehensiunea. Aici, într-o discuție cu un italian, în care vorbeam fiecare în limba lui, am simțit frustrarea de a nu mă putea face înțeleasă, dar și bucuria descoperirii că dificultatea nu era numai o problemă de limbă - neînțelegerile există chiar și când vorbim aceeași limbă.
M-am întors cu ideea că putem asculta și înțelege o limbă străină și răspunde în limba noastră sau în orice altă limbă preferăm. Această conștientizare a schimbat cadrul conversațiilor. A răsturnat credința că o conversație există când oamenii vorbesc aceeași limbă. Nu, putem purta conversații plurilingve. Apoi dacă ”regulile” conversației se schimbă, oare ce alte lucruri am mai putea face diferit?
Premisele
Putem avea o conversație, chiar dacă vorbim limbi diferite.
Ascultând o limbă străină, reținem vocabular.
Învățăm mai ușor dacă asociem activitatea cu o emoție pozitivă.
Mi-am dorit să împărtășesc aceste descoperiri și voiam să lucrez cu oamenii pe care îi cunoscusem de-a lungul timpului în proiectele la care participasem. De la idee până la proiect au trecut ani, timp în care mă gândeam că am nevoie de o echipă ca să pot începe. Într-o zi mi-am zis hai să încep eu și echipa va veni. Așa a început Intercomprehension for European Citizenship (IC EU) - am invitat partenerii, am scris aplicația și a venit și echipa.
Desfășurarea de forțe
Când am scris aplicația, mi-am imaginat o etapă de învățare și testare pentru membrii organizațiilor noastre, apoi o experiență de învățare dedicată tinerilor și împărtășirea rezultatelor proiectului sub forma unui ebook, materiale video și a unei expoziții prezentate în cadrul evenimentelor de diseminare ce urmau să aibă loc în țările partenere. În cele din urmă, exact așa s-a și întâmplat.
Activitățile proiectului au vizat două categorii de beneficiari: membrii echipei de proiect implicați în educația tinerilor, livrarea de programe educaționale sau coordonatori de proiecte internaționale și tineri cu vârste cuprinse între 14 și 30 de ani. În categoria tineri am urmărit să aducem împreună tineri adolescenți în risc de abandon școlar și tineri absolvenți de studii superioare, cu experiență profesională.
Am organizat 3 training-uri în București (RO), Reggio Emilia (IT) și Dinan (FR) pentru membrii echipei de proiect. Scopul acestor activități a fost să dobândim cunoștințe aprofundate despre intercomprehensiune, creativitate, modul cum învățăm și care sunt principalele contexte de învățare. Având aceste informații, am conceput activități de educație interculturală ce folosesc intercomprehensiunea.
În iulie 2018 am organizat o mobilitate internațională la care au participat 21 de tineri din România, Franța și Italia. Am adus împreună tineri din medii sociale și culturale diverse, cu experiențe de viață diferite, care au participat la aceleași activități într-un cadru nou, în Dinan, un mic orășel din Bretania, Franța. Activitățile propuse au avut ca scop educația interculturală, conștientizarea privind stereotipurile, prejudecățile și rasismul și comunicarea cu vorbitori de limbi străine. Elementul principal al acestei experiențe a fost participarea la un festival de artă stradală, unde participanții au interacționat atât cu localnicii, voluntari în organizarea festivalului, cât și cu artiști din toate colțurile lumii. Experiența de a constata că pot comunica în limba lor cu vorbitori de limbi străine le-a dat încredere în sine și le-a arătat perspective diferite asupra implicării civice, a educației prin artă și diferențelor culturale și sociale dintre oameni.
Un loc de întâlnire
Ne-am dorit sa aducem împreună tineri din medii sociale diferite care se confruntau totuși cu aceeași dificultate ”nu vorbesc limba, nu pot să particip”. Deja medii sociale diferite înseamnă diferențe culturale, chiar dacă vorbim aceeași limbă. În viața de zi cu zi, acești tineri ar fi fost complicat să se întâlnească fiindcă își petrec timpul în mod diferit, în locuri diferite. Și chiar dacă la un moment dar s-ar fi regăsit în același loc, este puțin probabil că ar fi interacționat. Cu toate acestea, împreună în cadrul activităților IC EU au avut ocazia să se cunoască mai bine, să se privească cu deschidere și curiozitate față de un mod de a fi diferit. După experiențele împreună, unii dintre ei au rămas în contact, alții, nu. Este o alegere personală, însă acum fiecare știu că, întâlnindu-l pe celălalt, nu sunt nici mai presus, nici mai prejos, pot fi ei înșiși și fiecare este o prezență valoroasă în cadrul grupului.
Momente cheie și descoperirile pe care le-au adus
Momentele cheie ale proiectului au fost organizarea mobilității internaționale pentru tineri, crearea Manifestului intercomprehensiunii și conferința finală IC EUrope.
Au fost momente wow prin descoperirile pe care ni le-au adus: la IC EU Fest am înțeles că putem înțelege limba, dar să ne scape esențialul, crearea Manifestului intercomprehensiunii ne-a permis să rezumăm principiile esențiale pentru conversații plurilingve, deși aceleași principii ne-ar ajuta să comunicăm semnificativ mai bine chiar atunci când vorbim aceeași limbă, iar conferința IC EUrope ne-a dat încredere că suntem pe drumul cel bun fiindcă participanții au asistat la prezentări, au interacționat la activități și au dat feedback utilizând fiecare limba lui preferată. Am fost întrebați care va fi limba de lucru a evenimentului, am răspuns ezitant „Toate” - fiindcă este, totuși, un răspuns neobișnuit, iar la finalul zilei am arătat că se poate - putem avea conversații plurilingve.
O echipă internațională
Ne-am cunoscut ca participanți, organizatori sau formatori în alte proiecte desfășurate în cadrul programului Erasmus+. Când am avut inițiativa de a începe acest proiect, am știut că acestea sunt persoanele cu care vreau să lucrez, i-am invitat și au acceptat să fie parteneri sau experți. Acești doi ani ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine, să dezvoltăm relații de încredere și să ne bucurăm împreună de rezultate.
Lucrul în echipă, ca o conversație productivă...
La început fiecare vine cu propriile presupuneri, care se dezvăluie treptat uneori chiar sub formă de neînțelegeri, clarificate pe măsură ce te așterni la vorbă, iar la final constați că privești oamenii din fața ta ca pe o descoperire valoroasă.
Noi ne cunoșteam înainte de acest proiect, însă a fost prima dată când lucram împreună. În acest context, am descoperit că prioritățile, activitatea, publicul țintă, abordarea fiecărei organizații și experiența membrilor echipei erau diferite - această diversitate, deși descumpănitoare inițial, s-a dovedit valoroasă prin complementaritatea perspectivelor noastre. Privind în urmă la rezultatele proiectului, constatăm că fiecare persoană și organizație și-au găsit locul și rostul în acest parteneriat, iar această experiență ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine. Cea mai mare provocare a fost conștientizarea acestor diferențe.
...Dar în ce limbă?
Fiind un proiect despre conversații plurilingve, am hotărât că vom vorbi fiecare în limba sa. Ne-am creat contextul pentru a testa noi înșine intercomprehensiunea. Printre cele mai valoroase constatări au fost: teama de a nu te putea exprima astfel încât să fii înțeles (perspectiva confruntării cu un potențial eșec paralizează) și faptul că neînțelegerile în comunicare apar chiar când înțelegem limba, fiindcă uneori ne scapă sensul (și mai complicat este când avem certitudinea sau facem presupunerea că noi am înțeles, știm tot și deținem adevărul - probabil, s-a înșelat celălalt?!). La final de proiect, avem mailuri scrise, conversații și experiențe care s-au desfășurat în toate cele trei limbi. Dar cea mai importantă reușită este că avem această perspectivă diferită: norma nu este unica opțiune, știm că se poate și altfel.
Fiecare pe limba lui, dar totuși împreună
Intercomprehensiunea presupune un dialog în care emițătorul și receptorul comunică deși vorbesc fiecare o limbă diferită. Acest exercițiu este la îndemâna oricui se încumetă să încerce, iar cheia succesului este atitudinea: deschidere către celălalt, curiozitate, atenție la context, gesturi, mimică, pronunție clară, disponibilitate de a încerca mai multe variante până se ajunge la înțelegere și dorința de a acorda timp interacțiunii cu celălalt. Ritmul dialogului poate fi mai lent la început, devenind mai firesc pe măsură ce interlocutorii se cunosc mai bine și au înțeles ce anume funcționează și ce nu.
În cadrul IC EU, vorbitori de limba română s-au adresat vorbitorilor de limba franceză și italiană care au răspuns fiecare în limba sa și vice-versa.
Conversații imperfecte, cu un plus de incluziune
Noi am folosit acest exercițiu al intercomprehensiunii pentru a extinde cadrul conversației și a include persoane care “nu vorbesc o limbă străină, dar o înțeleg” sau ”nu pot participa, nu vorbesc engleză”. Adesea acestea sunt credințe limitative care înlătură orice posibilitate de a încerca să interacționezi cu vorbitori de limbi străine. Ori noi, prin activitățile propuse, am creat un cadru în care participanții s-au simțit confortabil să greșească și s-au concentrat pe transmiterea și înțelegerea mesajului.
Am încurajat conversații perfect imperfecte care sunt fundamentul învățării și care ne deschid orizontul asupra unor noi perspective. Am ajutat participanții să conștientizeze că pot cumpăra un bilet de autobuz în Franța, înainte de a memora terminațiile verbelor sau pot rezerva online o cameră de hotel în turcă înainte de a ști cum se spune ”bună ziua”. Până la urmă, când învățăm o limbă străină avem un obiectiv: am întâlnit o persoană care ne place, avem un client nou sau poate ne dorim un job în străinătate.
Un exercițiu de apropiere
Am încurajat participanții să încerce. Am folosit intercomprehensiunea ca instrument pentru a facilita conversații plurilingve, în contextul educației interculturale și al cetățeniei europene.
De altfel, încearcă și tu.
Vorbește în limba ta unui străin. Dacă așteptarea voastră este să i te adresezi în engleză, descoperi că mai întâi este important să ajungeți la un acord privind limba utilizată. Acesta este primul pas al unei conversații plurilingve: stabiliți cadrul. Apoi, prin încercări repetate, observi că ajută să reduci mesajul la esențial - această conștientizare este valoroasă. Descoperi că sunt nenumărate moduri de a spune același lucru, încerci și încerci, până când vezi că mesajul a fost recepționat - celălalt îți răspunde. Cu cât aloci mai mult timp acestei conversații, cu atât mai repede vă veți înțelege. Cum este posibil? Comunicarea are loc în cadrul unei relații cu celălalt: ca în relația mamă-copil, între parteneri de viață sau cu cel mai bun prieten care te înțelege dintr-o privire. Ne cunoaștem mai bine, comunicăm mai bine.
Acum că ai încercat într-o limbă străină, aplică ce ai descoperit unei conversații în limba ta. Ia-ți timp, acordă atenție, verifică dacă ai înțeles corect, asigură-te că te-ai făcut înțeles, cere clarificări, încearcă din nou și din nou până ajungeți la un consens. Atitudinea face diferența.
Un skill pentru astăzi
În 2019, proiectele desfășurate în mediul universitar au creat o scală pentru evaluarea competențelor dobândite prin intercomprehensiune. În contextul educației non-formale (al activităților de învățare experiențială), competențele presupun cunoștințe, abilități și atitudini. Utilizând intercomprehensiunea descoperi și reții cuvinte noi, uneori similare (cunoștințe), ceea ce înseamnă că vei putea cumpăra acel bilet de autobuz în Franța (ești în măsură să o faci). Pas cu pas, capeți încredere în tine, poate vei vrea să afli mai multe despre alte culturi sau vei avea o atitudine empatică față de un străin care îți cere indicații în țara ta.
Acest cumul de cunoștințe, abilități și atitudini ne sunt cu atât mai necesare în prezent când suntem asaltați de informații, uneori inutile și neadevărate, ceea ce face să avem o capacitate redusă de a acorda atenție, iar lumea noastră este în continuă schimbare, într-un ritm tot mai alert. În acest context, intercomprehensiunea ne readuce în momentul prezent, ne cere să fim atenți și ne ajută să avem o atitudine deschisă și empatică față de diferențele culturale. În plus, această abordare diferită ne stimulează să facem conexiuni, să avem un simț critic și să căutăm soluții inedite și în alte aspecte ale vieții personale sau profesionale.
Asumarea cetățeniei europene
Cetățenia europeană se referă la ansamblul de drepturi și responsabilități pe care le avem în raport cu instituțiile Uniunii Europene ca cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene.
În cadrul IC EU, în timpul mobilității pentru tineri care a avut loc în Franța, am asistat la o conversație între un tânăr din România și un formator francez. Subiectul conversației era festivalul ca instrument de dezvoltare comunitară, coeziune socială și participare civică. La un moment dat, formatorul a făcut referire la necesitatea acestor inițiative ca angajament politic, iar tânărul a răspuns exasperat ”să nu vorbim despre politică”. Aceasta este o situație în care deși utilizăm aceiași termeni, nu le atribuim același sens: în acest context, ”politică” se referă la participare civică pentru francez și lipsă de transparență și de implicare pentru român. Comunicăm prin prisma experiențelor noastre de viață.
Pentru un participant în mobilitățile Erasmus+, care a călătorit și a interacționat cu oameni din diferite țări, cetățenia europeană este o oportunitate, deși pentru o altă persoană care nu se bucură în aceeași măsură de dreptul la liberă circulație, accesul la bunuri și servicii în orice țară UE, faptul că este totuși cetățean european poate avea un impact nesemnificativ. În ce măsură ne asumăm acest statut, depinde de fiecare persoană, dar și de contextul social, financiar și chiar politic în care se află.
Până la urmă este o apreciere personală, iar în cadrul IC EU am adus în prim plan atenția asupra sinelui și asupra celuilalt fiindcă mai greu ne asumăm o atitudine răuvoitoare față de un cunoscut, un apropiat, un prieten.
